March 5th, 2010 | 
Author: 4 martie: Ne-am intalnit aseara si nu a mai sunat. Nu-i nimic. Sunt sigura ca o s-o faca. Azi, maine…zilele astea.
7 martie: Am primit un apel de la un numar pe care nu il stiam. Eram in baie. Pana am ajuns la telefon deja inchisese. Eram sigura ca e el asa ca am indraznit sa-l sun inapoi. A zis ca nu a sunat el, dar sunt sigura ca nu e genul de lucru pe care admiti ca l-ai facut cu usurinta. A spus totusi ca nu imi recunoaste vocea. Si cand i-am zis numele..a zis ca "doesn`t ring any bell". Probabil abia se trezise din somn, si se stie cum sunt oamenii somnorosi. Abia daca isi mai stiu propriul nume, sau pe al cainelui. I-am zis ca am bilete la concertul de sambata seara si mi-a zis ca o sa revina el cu un telefon sa ma anunte daca vine.
8 martie: Mama e suparata pe mine ca am zis ca nu merg sambata seara la nunta fratelui meu. La 26 de ani e deja la doua lui nunta si presimt ca nu o sa se opreasca aici. Oricum, merg la biserica…deci tot e ceva. Cu ce sa ma imbrac totusi sambata seara la concert?
10 martie: L-am sunat sa il intreb la ce ora ne intalnim. M-a intrebat "pentru ce?". hehe….e asa amuzant cateodata. I-am amintit ce stabilisem si a zis "ok". Am dansat toata ziua prin casa de fericire. Am probat juma` de sifonier dar pana la urma am ramas tot cu hainele de la ceremonia lu` frate`miu. Am ajuns in club cu 2 ore mai devreme. Abia au vrut sa ma lase sa intru. Le-am zis ca am venit de la 400km distanta pentru concert si se pare ca i-am convins. A ajuns si el la jumatatea concertului. Eu eram in extaz, insa el a adormit cu capul pe masa. Cand am plecat mi-a zis ca ar fi vrut sa mearga la concertul din clubul de vizavi. Ca formatia aia era mai putin plictisitoare. Asa de mult imi place de el ca are simtul umorului. In autobuz am ras ca descreierata. Soferul autobuzului mi-a atras atentia de 2 ori sa fac liniste. A zis ca daca nu incetez ma face sa cobor in camp. Speram ca dupa concert sa mergem sa bem ceva. Dar mi-a zis ca trebuie sa-si spele rufele si s-a dus acasa.
Posted in 
Tags: 
Scrisoare din zilele pierdute …
Mi-am reţinut cuvintele în tot acest timp sperând cumva că voi ajunge să mi le înghit până la refuz .. Atunci ar fi curs toate năvală din mine , ar fi curs adevăruri turnate într-atâtea minciuni .. atâtea chipuri cioplite ale adevărului meu ..
Despre Adevărul meu ..
Aş fi vrut să vină o zi precum aceasta în care să-ţi spun că te urăsc , în care să-ţi fi vărsat furia venelor mele şi să-ţi fi turnat într-un sărut , otrava buzelor ăstora ce ţi-au murmurat în fiecare ceas numele şi bătăile inimii ..
Aş fi vrut să te fi pedepsit crunt pentru propria-mi neputinţă de a te fi păstrat aproape , în mizeria stăpână pe sufletul meu negru , în urma paşilor mei .. să-ţi fi simţit măcar şoapta unui nume mort şi rece „Diana…”
Adevărul meu este mărturisit acum, aici , în frânturi ..
Sunt nevrednică de iubire , cu atât mai mult de cea pe care vreodată ai fi fost capabilă să mi-o dăruieşti . Obişnuiesc cu bună ştiinţă să mă pângăresc pentru simplul fapt că accidental exist , altfel voi fi nevoită să pângăresc pe ceilalţi. Căci ce altceva mi-e dat să măsor în această-mi continuă nefiinţă decât moartea unor vene din care sângele nu se vrea a fi curs niciodată ?
Sunt haotică. Foarte haotică. Acum te vreau, în ceasul următor te dispreţuiesc , însă niciodată nu încetez să mi te iubesc şi Dumnezeu mi-e martor că ţin cu dinţii de acest ultim sentiment păstrat în mine ca un animal ce-şi savurează necontenit ultima hrană de teama de a nu rămâne veşnic sortit foametei ..
Va ziceam ieri ca voiam sa scriu un post despre "New Moon" dar din pacate a trebuit sa-mi descarc nervii pe batranii neciopliti din autobuz, asa ca am sa fac asta acum.
In primul rand vreau sa-mi cer scuze colegelor mele (stiu ele) pentru ce urmeaza sa spun despre filmul lor preferat. Am incercat, deci da..am incercat sa ma uit la filmul asta pornind de la premisa ca va fi un film usurel, relaxant, numa` bun de uitat
la el seara. Dar nu a fost nici pe departe asa. Am vazut anul trecut si prima parte si parca a fost mai acceptabila. Ei bine, "New Moon" e o laba trista. Actorii joaca execrabil, atat de prost incat cred ca si niste amatori adunati de pe strada s-ar fi descurcat mai bine. Inceptul e penibil tare. Edward ii declara dragoste eterna Bellei dupa care a doua zi o paraseste si pleaca in Italia. How stupid is that? Suferind de inima ranita, eroina noastra se arunca in bratele unui prieten care se dovedeste a fi varcolac. Deci Bella nu doar ca e indragostita pana peste urechi de un vampir, dar ca sa-si aline suferinta se multumeste sa ramana in compania unui prieten varcolac pe post de umbrela de ploaie. Pe la jumatea filmului Bella observa ca atunci cand se afla intr-un pericol iminent ii apare holograma lui Edward care o indeamna crispat sa plece de acolo. Tanara cuprinsa de dor incearca astfel sa se puna in situatii periculoase in timp ce iubitul sau se da de ceasul mortii ca nu poate sa traiasca fara ea, incercand si el sa se sinucida. (avem de-a face cu un vampir sinucigas) Finalul e si mai jenibil De dragul iubirii, dupa ce-l salveaza pe Edward de la sinucidere ,Bella vrea sa renunte la sufletul ei implorandu-l pe Edward s-o transforme. Dupa cateva eschive stupide acesta accepta cu conditia ca Bella sa se casatoreasca cu el. The end. Filmul e de un prost gust inimaginabil. Replici expirate cu pretentii de filosofii de viata, imagine proasta, regie si mai proasta. Totul la filmu` asta e execrabil. Si cel mai inspaimantator e ca presimt si o a treia parte a acestei povesti cacacioase.
Am mai vazut filme proaste in ultimul timp dar asta le intrece de departe pe toate. Sunt cele mai irosite 2 ore din viata mea . Sorry, Laura.
A mai vazut careva filmul? Alte pareri?
De ieri a inceput semestrul 2 dar cum ieri a fost ziua mea de lenevala crasa nu m-am dus. Azi am zis ca e timpul sa ma tarasc pana la facultate. Zis si facut. La 9 m-am intalnit cu Oana in statie, ca de obicei. Ne intalnim acolo, luam 30-ul si mergem asa vreo 30 minute pana la facultate. In statie, in timp ce asteptam si ne hlizeam discutand ce nimicuri am mai facut in scurta vacanta intersemestriala, Oana incepe sa tipe disperata. Ma uit in spatele ei, un nene in varsta o lovea cu bastonul peste picioare sa se dea la o parte ca vrea sa treaca. (tre` sa mentionez ca avea loc destul sa ocoleasca, dar nu, el voia sa treaca pe acolo si la cat de inversunat parea sa fie, nici armata lu` Stalin nu cred ca l-ar fi oprit, ce sa zic, prostata sa fie de vina de se grabea in halu` ala)si nu putea sa ocoleasca 3 metri). Oana incepuse sa se ia de el, mosneagul tipa, Oana tipa. Eu mi-am cerut scuze in numele ei omului, i-am zis ca ne pare rau ca am stat in drum, bla bla. Noh, stiu ca batranii sunt dificili si isterici si ma conformez lamentabil de fiecare data.
La intoarcerea de la 
facultate, am venit singura…tot cu mirobolantu` 30. Cum m-am urcat de la capatul liniei de la Hipodrom m-am asezat si jos. De obicei nu tin mortis sa stau pe scaun, dar azi ma trezisem de dimineata, dupa o luna de sesiune cand ma trezeam dupa 12:00 PM. Eu cand ma asez pe scaun, cand apuc fireste ca desigur, imi pun castile in urechi, dau muzica tare si ma holbez pe geam cu mintea in 5 directii. Si cum visam eu la primavara ce tocmai a sosit, la vara, vacanta, fantasme si Diane diafane ma trezesc luata pe sus de pe scaun de un mosneag infipt. Si cand zic luata pe sus ma refer la propriu. Pana m-am dezmeticit o tanti deja imi luase locul. Mi-am dat castile jos si ce mi-a fost dat sa aud m-a facut sa ma simt ca intr-un roman prost la limita absurdului. Tot autobuzul ma boscorodea pentru ca sunt nesimitita, ca nu dau locul, ca n-am respect, ca tinerii din ziua de azi. Nici nu stiam cum sa reactionez sa rad de ridicolul situatiei sau sa plang de nervi.
Chiar dacă doar în calendar, oficial e primavară. Oficial se vând mărţişoare radioactive, oficial toare barurile din Ploieşti vor fi ocupate de dudui care mai de care gata sa întâmpine noul sezon cu un cocktail în mână şi ţigară pai în cealaltă, alături de prietenele lor. Discuţia se va centra în jurul mărţişoarelor primite şi cât de scumpe au fost. Tipic, nimic nou.
.jpg){kind=small}
La mulţi ani d-relor şi d-nelor!
Eu aşa mă bucur că vine primăvara. Nu pot să spun că primăvara e anotimpul meu preferat, însă bucuria primei zile din anotimpul florilor şi al renaşterii se cuibăreşte mereu în sufletul meu în prima zi de primăvară. Am rămas cu bucuria asta încă de când eram mică. (copilăria mi-am petrecut-o undeva la ţară, la doar 20 km de Ploieşti, într-un sătuc înconjurat de păduri şi plin de oameni mărinimoşi, fireşti, umani. phew…şi acum să respir). Îmi amintesc şi acum un 1 martie de atunci. Cred că eram prin clasa a 2-a. Zăpada se încăpăţâna să nu se topească şi ţurţurii să rămână aninaţi de streşinile caselor. Eu eram atât de nerăbdătoare să vina zilele călduroase încât m-am hotărât să dau o mână de ajutor primăverii. Am căutat prin curte cel mai înalt arac şi am început să lovesc cu el ţurţurii de la streaşina casei mele şi a vecinei. Însă cum sunt o ponoasă prin definiţie, un mic gafor profesionist, am reuşit sa sparg geamul vecinei cu unul din ţurţurii ascuţiţi. Aşa că atunci când a venit mama de la serviciu nu i-am mai dat mărţişorul pe care i-l cumpărasem, mi-a fost teamă de reacţia ei, aşa că m-am ascuns în şifonier. Vecina noastra era genul de femeie foarte severă, aspră şi uneori răutăcioasă. Dar când i-am explicat cum s-au petrecut lucrurile, spre marea mea surprindere a înţeles şi nu s-a supărat prea tare. Desigur, geamul tot a trebuit să i-l plătim şi uite aşa păpuşa aia la care râvneam pe atunci n-a mai ajuns să fie a mea.
Am adunat amintiri în suflet şi am mers mai departe. Am învăţat că prietenii adevăraţi nu pleacă niciodată. Chiar şi atunci când se supără pe egoismul nostru şi nu ne mai vorbesc. Ei sunt mereu acolo şi se gândesc la noi pentru că le pasă. Mi-a fost dor de ea şi dacă aş fi ştiut în tot anul când nu ne-am vorbit că şi eu îi lipsesc aş fi lăsat orgoliul meu stupid şi aş fi mers s-o caut mai demult. Am pierdut un an. An în care fiecare a semănat pe cărarea vieţii amintiri, speranţe, iluzii şi dezamăgiri şi am făcut-o separat.. Şi ce dacă suntem amândouă încăpăţânate, egoiste, orgolioase? Faptul că atunci când ne întâlnim ne lăsăm măştile sociale acasă şi ne simţim confortabil împreună e cel mai important lucru.
Sunt oameni cu care te vezi doar o dată în viaţă, fie că discuţi cu ei în tren, povestind amintiri de demult deşi nu ştiţi nimic unul despre celălalt, vorbiţi de parcă v-aţi şti de o viaţă, fie că vă enervaţi împreună aşteptând la o coadă interminabilă a unui market superaglomerat, însă ştii că o să îşi aminteşti cu drag de ei chiar şi după ce timpul va aşterne aspru peste voi uitarea. Şi mai sunt acei oameni cărora te încăpăţânezi să nu le dai atenţie, să le minimizezi importanţa în viaţa ta, din simplul motiv că ştii că orice s-ar întâmpla ei vor fi mereu acolo şi vei putea alerga oricând cu inima zdrobită în braţele lor, conştient fiind că acolo vei găsi mereu înţelegere şi consolare. Ei sunt prietenii adevăraţi care te iubesc şi te acceptă aşa cum eşti, şi care cu greu îţi vor spune nu, care te vor proteja mereu şi care vor plânge şi se vor bucura alături de tine.
Nu stiu daca ati auzit de fauxmosexuali. Ei nu sunt homosexuali. Sunt doar oameni care se prefac a fi homosexuali pentru a atrage sexul opus.
De obicei in categoria asta intra in mare parte femeile. Adica, femei care sunt heterosexuale dar se saruta cu alte fete (si poate fac chiar si mai mult de atat) pentru a incita barbatii.
Exista insa si barbati,(nu, n-ati scapat)… dar aici cred ca e mai greu de descris, pentru ca ei nu se saruta cu alti barbati, ci doar isi iau atitudinea metrosexuala (se ingrijesc excesiv) si devin oarecum efeminati … tot cu intentia de a atrage atentia femeilor.
Va dati seama ca exista foarte multe controverse pe subiectul asta, mai ales ca odata cu fauxmosexualii a devenit oarecum la "moda" homosexualitatea. Personal, nu am nimic impotriva cu ea. (logic :D) doar ca eu sunt impotriva manifestarii preferintelor sexuale in public. Preferinte sexuale de orice natura, homosexualitate, necrofilie, zoofilie…etc. Ca esti tu popofagot -(c) strumfita 
,e ok atat timp cat nu faci valuri. Faci ce vrei si cu cine vrei in patul tau si in casa ta, dar ca timp esti in public, behave. Recent am fost intrebata daca sunt de acord cu Paradele Gay si daca am participat vreodata la una. Raspunsul la ambele intrebari a fost un "nu" clar si raspicat. Nu sunt de acord sa protestezi, sa te afisezi in cine stie costume ca sa atragi atentia. Stiu ca e trendul ala "proud to be gay"…da, e ok sa fii impacat cu tine insuti, dar…cu tot respectul, nu poti sa fii mandru in liniste?
