Trecusera sase luni de cand nu aflasem nimic despre Diana. Luna august ma deprima la fel de mult ca luna decembrie. Daca in decembrie ma enerva si ma deprima fericirea extatica de care erau invaluiti intr-un mod bizar si tamp toti oamenii, augustul ma deprima pentru ca imi amintea mereu de zilele fericite ale copilariei….aerul pe care il respir in august e dulce amarui. Daca ar fi sa imi aleg un timp in  care sa mor, o zi din august ar fi ideala..sa mori in perioada a anului in care ai fost cel mai fericit. 

Aproape uitasem de Diana si de toate lucrurile care o reprezentau, uitasem si de noptile in care ne iubeam si de zilele in care ne dispretuiam. Traiam intr-un timp perfid o viata ipocrita. Teo era mereu acolo. Fusese in tot acest timp un bun prieten. Cu el alungam singuratatea si imi satisfaceam pofta nestapanita de sex. Odata i-am zis ca as fi vrut sa fie femeie.

-Daca as fi, m-ai iubi mai mult?

-Daca ai fi te-as iubi si atat.

Nici nu stiu de ce i-am zis asta. Nici eu nu o credeam si nici nu o simteam. Probabil pentru ca imi doream sa umple el golul rece lasat de Diana. Fiecare zi era la fel. Rutina naste dependenta. Eram dependenta de zilele in care nu faceam nimic, de zilele in care ma plimbam singura sau faceam sex cu Teo. Dar cum obisnuinta naste scarba a venit si momentul in care mi-am zis ca ar fi timpul sa schimb ceva. Ca orice moment de constatari revelatoare e provocator dar sec. Nu stiam cu ce sa incep si mai ales de unde. Viata mea era atat de obisnuinta si de banala incat nu putea fi schimbata decat cu ceva excentric. Ca orice femeie cand ma gandeam la schimbare, primul lucru care imi trecea prin minte era look-ul. 

Asa ca m-am tuns scurt, m-am vopsit blond, mi-am dat 3 piercing-uri in spranceana si mi-am facut 3 tatuaje mari pe spate: un fluture, un drac si al treilea…al treilea nu stiu de ce l-am facut. Primele zile au fost imbucuratoare, ma uitam in oglinda si nu ma recunosteam. Confortabil. Ca si cum ar trebui sa te obisnuiesc fiind altcineva si totusi tu. Zilele deprimante au venit atunci cand m-am obisnuit sa fiu altcineva si sa realizez ca eram tot eu, mai mizerabila, mai nefericita si mai disperata. De la o asa constatare pana la a hotari sa iti iei viata sunt doar 2 pasi: decizia si curajul. Cu primul pas ma imprietenisem deja. Al doilea probabil imi lipsise dintotdeauna asa ca mi-a fost greu sa il accept. Aveam nevoie de un moment necontrolat de furie si un loc in care sa mi-o dezlantui. Dar cu cat planuiam mai bine momentul cu atat mi se parea mai prostesc gestul. Pana la urma nu conta daca mor sau traiesc. Diana nu avea sa se mai intoarca niciodata si nici zilele fericite de august de atunci. Diana fusese pentru mine absolutul. Era momentul in care ceva atinge maxima profunzime, maxima sfera de curpindere, maximul inteles si inceteaza la un moment dat cu totul sa mai fie interesant.

-Hai sa ne mutam din oras. Am un unchi care tocmai a plecat in SUA. Locuia in Sibiu. Putem merge sa stam in apartamentul lui. Sibiu-ul e un oras frumos. Trebuie sa il vezi si n-o sa mai vrei sa te intorci aici.

Nu m-am gandit de doua ori inainte sa spun da. In seara respectiva mi-am facut bagajul. Am luat cu mine doar strictul necesar. In dimineata urmatoare Teo ma astepta in masina. M-am urcat fara sa privesc in urma. Ceea ce nu aveam sa stiu atunci e ca in aceeasi dimineata Diana urma sa se intoarca in oras...