January 30th, 2010 | 
Author: 
Libertate…cate carti, cate teorii, cate articole nu s-au scris pe baza acestui subiect. Eu intotdeauna am privit libertatea ca pe ceva limitat. Paradoxal, dar libertatea e individuala si limitata. Exista o libertate generala, unanim acceptata de ceilalti, care a variat in functie de epoca, de sistemul politic de guvernare, de valorile sociale.
Dar cea mai importanta libertate e cea pe care ne permite s-o percepem mintea noastra. Cred eu ca de acolo incepe libertatea, si tot acolo sunt si impuse limitele ei. Depinde de fiecare in parte cum priveste libertatea. Libertatea e un concept vast, libertatea e o virtute diferita de la individ la individ.
Nu stiu, imi doresc din tot sufletul sa scap, sa evadez, sa zbor, sa fiu libera. Simt ca sunt prinsa in lanturile invizibile ale cotidianului, ale rutinei. Si simt ca cu fiecare zi care trece, pierd din timpul meu pretios, timp in care as putea sa calatoresc, sa umblu, sa descopar, nu sa ma plafonez in rutina.
Sper si totusi ma detest ca nu am curajul necesar sa fac ceva pentru a-mi implini visul!
Si cand vei realiza ca lucrurile care te definesc cel mai bine sunt langa tine, vei intelege ca nu de tine trebuie sa fugi ci de ei, pentru ca te impiedica sa redevii ceea ce erai.
"Imi cunosc limitele, dar nu vreau sa le accept"
Posted in Personal
Se salveaza...
Zboară puiule,zboaraaaa !
o poezie pe aceeasi tema http://blogudreacu.blogspot.com/2010/01/cursa-timpului.html
apropo de libertate…
http://www.alexmazilu.ro/dream-over-the-sea
Nici eu nu-mi accept limitele si nici macar nu vreau sa incerc…
Dorul de duca merge cu tine. Oriunde te-ai afla, oriunde te-ai duce, pe dorul asta il iei cu tine.
Si orice loc ne va deveni insuficient la un moment dat. Noua, celor superficiali. Celor prea mici sa vada sensuri dincolo de evident. Celor care se plictisesc repede. Poate mai trebuie sa crestem.
Zilele astea am realizat o chestie. Am plecat din Cluj la Bucuresti, fiindca ma sufocam. Imi place enorm Bucurestiul, dar, incet-incet, incep sa ma sufoc din nou. Fiindca nu am luat in calcul ca e acelasi nas cu care respir.
Eu astept sa-mi treaca starile astea. Le iau ca pe niste replici ale adolescentei. Stii, ca la cutremure.
Libertatea adevarata este aceea interioara
Pup.
are radu stanca o poezie tare faină legată de libertate, chiar și în prezența coerciției și îngrădirilor: „arhimede și soldatul” se cheamă
PS nu înțeleg parte cu îndepărtatul oamenilor pe care-i iubești. dacă-i iubești, teoretic îi vrei aproape, nu?
@Alex Mazilu: frumos ai prins marea, frumos si omul acela, vesnicul calator…vazand imaginea aia, mi-au venit in minte versurile melodiei “Season of change” a celor de la Stratovarius.
@Dreacu
ar gata,
Sufletu-mi striga ascutit
Pe motiv de disperare:
Viva la liberté!
Nu mai poate fi oprit,
In cursa spre eliberare
cand sufletul se simte incatusat cauta usa spre libertate
@Lillee: Din pacate cele mai negre limite sunt cele impuse de conditia umana, ori pe acelea nu le putem depasi.
@Copila blonda: mie citatul lui Nietzsche despre libertate imi trezeste adevarate intrebari existentiale… “Îl numim spirit liber pe acela care gândeşte altfel decât ne aşteptăm de la el pe baza originii, a mediului său, a clasei şi a funcţiei sale ori pe baza opiniilor dominante în epocă. El este excepţia, spiritele legate sunt regula; acestea îi reproşează că principiile lui libere fie îşi au originea în dorinţa de a frapa, fie te duc cu gândul la acte libere, adică la acelea care sunt incompatibile cu morala impusă”
@gabi: adevarat, dar uneori trupul incearca sa tina pasul cu spiritul si esuarea provoaca dezamagiri…
@camil: uneori vrei sa te redescoperi pe tine si simti ca cei din jur nu mai tin pasul cu schimbarea ta.
Nu stiu cine a spus-o, dar a spus-o bine de tot : “Libertatea nu inseamna posibilitatea de a calatori oriunde in lume, ci posibilitatea de a ramane acolo unde iti place.” Interesant, huh ?
@Cati: da, dar e dezamagitor cand locurile care odinioara iti placeau ajung sa te inclesteze si sa te sufoce.
am inteles. si stiu cum e
„lumea nu e a celui ce o străbate cu piciorul ci a celui ce o înțelege cu gândul”
Sa ne fereasca Dumnezeu de clipa in care visele vor deveni realitate! (F)