Tu ai fi destul de curajos încât să lași totul în urma ta oricât de multe ai pierde? Ai putea să spui nu fără regrete? Dacă ar fi acum și aici să începi totul de la zero ai avea destule resurse mentale și sufletești să învingi frica de un nou început? Ce te ține legat de ceea ce ești? Cum ai putea modifica prezentul fără să îți pui întrebări despre viitor? Poți tăia tot ce este acum rău în viața ta chiar dacă asta ar însemna să lași în urmă vechiul tu și să încerci să te reconstruiesti ca un puzzle, piesă cu piesă?
Poți spune stop chiar dacă asta ar însemna să te arunci în necunoscut cu riscul de a nu te mai aduna niciodată de acolo? Cât de mult înseamnă schimbarea pentru tine și în ce măsură ești capabil s-o încerci? Te-ai întrebat vreodată dacă ceea ce ești astăzi și drumul pe care-l parcurgi continuu sunt astfel pentru că tu le-ai ales sau pentru că le-ai lăsat undeva, cândva în voia sorții?
Sunt două categorii de oameni: cei care îmbrățișează schimbarea și cei care o resping cu vehemență. Ne-am obișnuit prea mult să fim în sfera confortului nostru ca să spargem zidul invizibil și să ieșim din ea. Când suntem nevoiți să facem ceva nou, diferit de lucrurile care ne țin prizonieri în fiecare zi, ne panicăm și nu știm cum să reacționăm. Ne e teamă nu de ceea ce urmează ci de ceea ce am putea pierde dacă am alege altceva. Nu necunoscutul ne înspăimântă ci groaza că am putea rămâne fără ce avem acum. Chiar dacă suntem conștienți că nu e cea mai bună versiune a prezentului nostru, că nu starea de bine ne reține din a acționa, ci mai degrabă percepțiile noastre despre ceea avem sunt cele care sunt adânc înrădăcinate în mentalul nostru ne țin captivi intr-un prezent alterat de false certitudini.
Ai fi astăzi destul de motivat să lași totul în urmă și să-ți continui călătoria pe un drum ales de tine? Realitatea pe care o vezi este cea pe care ți-ai imaginat s-o trăiești acum 10 ani? Ai reușit să ajungi la versiunea ta cea mai bună? Nu, nu încerc să vând o carte cu idei motivaționale, nu cred că oamenii pot învăța din cuvinte ceea ce nu știu să aplice. Oricât de multe rânduri despre regăsirea de sine s-ar scrie noi nu le-am putea înțelege. Nu pentru că nu vrem s-o facem ci pentru că libertatea și puterea de a schimba ceva nu se învață ci se aplică.
Bruce Barton – politician american, pionier al advertisingului în prima jumătate a secolului trecut spunea:
Action and reaction, ebb and flow, trial and error, change – this is the rhythm of living. Out of our over-confidence, fear; out of our fear, clearer vision, fresh hope. And out of hope, progress.
Cu alte cuvinte din schimbarea generează acțiuni, reacții, frici și speranțe, dar dincolo de ele cel mai important este progresul. Și n-o să-l aflăm niciodată dacă nu avem tăria de a sfărâma cochilia confortului.
N-as lasa TOTUL in urma, dar as incerca ceva nou, cel putin pentru mine.
Macar primul pas 
Sunt insetata de nou, de cunoastere si sunt hotarata sa las teama de schimbare la o parte. Mai am doar sa-mi dau seama incotro sa ma indrept
Intotdeauna primul pas este cel mai greu!
Eu iti doresc succes in tot ceea ce ti-ai propus sa realizezi
Da, sigur ca da! Si spun asta fara sa stau o clipa pe ganduri, categoric da!
Cintindu-ti postarile tale imi dau seama ca o spui din toarta inima
DA, as putea. Nu e NIMENI care sa ma retina in locul in care sunt acum, in momentul asta din viata !!
Atunci nu depinde decat de tine sa faci pasul cel mare
Mult succes!
Wow,ai intrat cam ”în forță” cu postul ăsta,m-a ”lovit” așa un pic. Probabil aș schimba ceva dacă aș simți că trebuie s-o fac, dar deocamdată nu cred că este nevoie. Adică în momentul ăsta nu,n-aș lăsa totul în urmă indiferent de cât de multe aș avea de pierdut,dar nici nu resping schimbarea. N-am ajuns la versiunea mea cea mai bună si nici nu știu dacă voi ajunge vreodată pentru că nu se știe cum ni se poate schimba viața,poate mâine mor și adio viitor,dar încerc să gândesc pozitiv și lucrez la versiunea mea în fiecare zi,că până la urmă nu e ceva ușor de realizat și totul se întâmplă în timp. Dar tu ce ai face ?
Si eu… la fel ca si tine, nu as putea acum sa las totul in urma, acum nu as putea spune nu si sa o iau cu usurinta de la capat…dar vorba ta, cine stie cum te duce viata si la un moment dat, esti sau nu esti pregatit…va trebui sa iei totul de la zero.
n-am ajuns acolo unde-mi doream acum zece ani, de fapt sunt pe un drum total diferit. nu regret alegerea facuta dar n-as renunta la tot ca sa ma redefinesc. cred ca ar fi groaznic daca intr-o zi m-as trezi si as considera necesar acest lucru. acum nu resping mici schimbari, dimpotriva, consider ca sunt receptiva la nou dar imi place viata mea de-acum asa cum e ea.
Foarte frumos ca esti multumita cu ceea ce esti acum si nu respingi ideeA unor mici schimbari in viata ta.
Eu iti doresc mult noroc si intelepciune in tot ceea ce iti propui.
E usor sa spui “da” din spatele unei tastaturi. Eu cred ca cei care ar putea sunt cei care au facut-o deja, nu cei care doar spun ca pot.
Depinde. Poate si cei care sunt convingi c-o pot face…chiar sunt capabili de asa ceva dar poate nu au gasit pana in prezent motivatia necesara
Mie mi-e teama de schimbari si pana sa fac una o rod si o despic in mii de fire….
Realitatea pe care o vad ma surprinde placut,nu sunt acolo unde credeam ca voi fi iar asta e mai mult decat bine!
Inseamna ca esti o fire cumpatata si cu greu te urnesti sa schimbi ceva
Mi te imaginam mai “indrazneata” 
Eu in momentul de fata sunt inr-un loc bun si ma pregatesc pentru o mare schimbare, ceva de genul ‘sa lasi totul in urma’. Bine mai putin familia pe care o am, e minunata, nu as putea sa renunt la ea niciodata, dar la stilul meu actual de viata, la casa, la oras, as putea oricand!
Sunt convinsa ca ai o familie minunata, se vede ca ii iubesti mult pe amandoi din postarile tale… cat despre schimbare, daca se va intampla sa ne tii la curent
Eu sunt genul de persoana careia ii este teama de schimbari. Asa am fost mereu. De fiecare data m-am gandit la zicala aceea: ‘nu da vrabia din mana pe cioara de pe gard”. Acum cand stau si ma gandesc la parcursul vietii mele, imi dau seama ca m-am complacut de multe ori in situatii care nu imi faceau bine, doar din cauza falsului confort pe care mi-l dadea obisnuinta. Si ma refer la tot: job, stil de viata, prieteni, iubiti. Si acum daca ma intrebi, consider ca sunt genul e persoana care nu este capabila sa renunte la tot si sa o ia de la capat, oricare ar fi circumstantele. Si totusi, acum un an am renuntat la tot (familie, logodnic, prieteni, job), un ‘tot’ in care imi era bine, dar simteam mereu ca imi lipseste ceva. La o cafea, o cunostinta m-a intrebat: esti fericita? si eu am raspuns: sunt ok. M-a bantuit cateva luni ideea asta. Si intr-o zi am pus punct. Punct si de la capat. Acum am propria mea afacere, am un iubit exact cum mi-am imaginat mereu barbatul ideal, o mana de prieteni, dar pe care ma pot baza oricand si la orice ora, si o gramada de proiecte si perspective. Intr-adevar am trecut prin vreo doua perioade de depresie, cand nu stiam incotro sa o apuc, muncesc si cate 14 ore pe zi, nu 8, si inca muncesc sa imi fac familia sa ma inteleaga. Dar nu regret nimic, si ma simt implinita, si mai linistita si mai impacata cu mine insami, decat am fost vreodata. Simt ca fiecare zi e un nou inceput, si, cel mai important, simt ca sunt EU si nu ceea ce vor altii sa fiu.
Foarte frumoasa si inspirationala cu adevarat experienta ta. E normal sa ne fie greu la inceput, dar decat sa ne complacem intr-o stare de falsa multumire si de nefericire care isi va pune sistematic amprenta, mai bine sa gasim forta necesara pentru a ne mobiliza sa luam atitudine si sa schimbam ceva in viata noastra.
mie mi-e foarte greu sa schimb ceva. probabil rutina nu ma lasa..
prefer sa las totul asa cum este, rar incerc lucruri noi. aici ma refer la obiceiuri, stil de viata, aproape tot. si sunt constienta ca nu e bine, insa mi-e greu:*
Eu recunosc că mi-ar fi greu să renunț la tot și să o iau de la capăt. Poate și pentru că nu aș dori să renunț la ceea ce am acum. Așa la lucruri mărunte sunt mereu dispusă să încerc ceva nou, dar la decizii majore deja se schimbă lucrurile