Unele mariaje pur si simplu sunt sortite esecului. Cauzele sunt multe: neintelegeri intre parteneri, casatoria timpurie etc. Ce se intampla insa cand apare si un copil? Ce sanse mai are parintele care il creste la o noua relatie?
Studiile arata ca un individ divortat are mai multe sanse ca unul divortat si cu copil sa isi gaseasca un nou partener. Eu sunt de acord. Una e sa te intalnesti cu un tip divortat si alta e sa aiba si un copil. Ca oricine, in astfel de cazuri, as fi reticenta. Mereu m-ar bantui tot felul de intrebari legate de ex-mariajul sau. De ce s-au despartit? Care e adevarul? De ce a facut pasul asta daca nu erau siguri? Si o multime de alte intrebari care mi-ar starni indoieli in privinta lui. Iar daca are si copilul in custodia sa situatia se complica si mai mult. In primul rand, ca orice femeie, mi-as dori ca relatia sa evolueze si daca am ajunge sa locuim impreuna ar trebui vrand nevrand sa am grija de copilul lui. Nu e vorba ca as fi reticenta pentru ca nu e al meu, ci faptul ca sunt obligata sa imi iau rolul de mama in serios mai devreme decat as fi prevazut.
Sa nu se inteleaga gresit, nu sunt intr-o astfel de situatie, nu am fost niciodata, insa stiu pe cineva care este. Parintii ei nu sunt de acord si ea e deja amorezata pana peste urechi de el. E destul de tanara (20 de ani) si nici el nu e cu mult mai mare (26), insa are un copil de 3 ani in custodie.
Intrebarea mea e ce sanse mai au cei ca el la o relatie serioasa? Bineinteles ca si femeile tinere cu un copil sunt in aceeasi situatie. Pentru ca nici barbatii nu cred ca sunt mai deschisi in privinta asta. Barbatii oricum sunt mai reticenti in privinta relatiilor serioase (nu toti… majoritatea) si o femeie cu un copil e deja un semnal pentru ei ca respectiva asteapta ceva serios si majoritatea fug de responabilitati si de obligatii.
Voi ce ati face daca v-ati indragosti de cineva cu obligatii? Ati da curs sentimentelor si ati trece peste aspectul nu foarte dorit de a avea grija in viitor de copilul sau? Sau v-ati asculta ratiunea, reprimandu-va sentimentele si ati cauta pe cineva liber de orice obligatie anterioara relatiei voastre?
[...] This post was mentioned on Twitter by strumfita cu esarfa, strumfita cu esarfa. strumfita cu esarfa said: Te-ai intalni cu cineva care are deja un copil? http://goo.gl/fb/JWLnu [...]
Eu am fost acum cativa ani cu cineva,care avea un copil…m-as fi bagat in relatie pana la capat..chiar daca era complicat cu copilul.Asta era atunci..acum nu stiu daca as mai face pasul asta..cel putin nu daca nu ar fi o baza…asa de flori de mar nu se merita.
Delicat subiectul. EU, nu stiu, nu pot vedea un alt barbat langa fii-mea. Stiu ce-nseamna sa ai un tata vitreg si n-as vrea acelasi lucru si pentru copilul meu. Stiu, nu toti sunt la fel, exista oameni straini care sunt mai atenti, iubitori decat adevaratii parinti. Sunt cazuri in care unul dintre parinti se indeparteaza de copil, si nu-i mai acorda aceeasi atentie ca atunci cand locuia in aceeasi casa cu el.
Nu mi-as pune intrebari prea mult in legatura cu motivul despartirii. Acum ma gandesc la situatia data de tine, cu un barbat care are in grija un copil. Sunt foarte multe lucruri care determina o despartire. Important este tipul de relatie pe care il pastreaza cu fosta sotie. E normal sa pastreze legatura, dar m-ar deranja sa vad ca-l suna non-stop, ca afla ea ca exista altcineva in viata lui si nu-i convine sa stea alta femeie in casa in care a locuit, alaturi de barbatul ce candva i-a apartinut.
Sunt multe lucruri importante. Depinde cum se acomodeaza copilul cu noul parinte, unii sunt mai dificil, necesita timp, etc.
Gindeste-te altfel … daca el are custodia copilului, sunt mai multe sanse ca despatirea sa o aiba pe ea ca si cauza principala (cunosc cazuri) …
Daca e un copil la mijloc asta duce catre stabilitate , nu catre relatii in care " sa-ti faci de cap " , deci sti din start ce te asteapta
A… si cind copilul nu a fost dorit de unul din parinti … adica cel care a plecat …
Cel mai bine sa te gindesti la situatia in care e vaduv sau copilul e infiat … dar parintele e singur …
Buna intrebare! Cred ca toti iesim cu bagaj din fostele relatii. Si de fiecare data noul partener trebuie sa integreze ceea ce aducem dupa noi. Unii au o toleranta mai mare si fac fata copiilor din trecut, altii sunt sunt mai intoleranti si nu accepta nici “la multi ani”-ul de la un fost/o fosta.
cred ca majoritatea am ajuns la un nivel de a fi open mind incat o relatie cu cineva cu un copil, nu ar trebui sa fie o problema, insa….subiectul e destul de complex si difera de la cuplu la cuplu. Cat despre prietena ta, fetele e maturizeaza mai repede, dar totusi cred ca e putin cam tanara pt o relatie la nivelul asta.
of topic, caietul blogerilor pe unde mai este, am asteptat sa apara un post cu ceea ce ai scis in el da' nimik…
Buna intrebarea! Da, m-as intalni. Mai ales ca mie imi plac foarte mult copiii si apoi pentru ca nu as vrea sa pierd ocazia de a cunoaste un om doar fiindca are un copil. Daca acel om ar fi unul deosebit, copilul ar fi cea mai mica piedica de a ramane cu el. Dimpotriva, cred ca ar pigmenta enorm relatia
@realbadpisy: din pacate e trimis spre neydamn de catre Bogdan de la posedsandero.com (a trecut si pe la el caietul). Am uitat complet de post. :< sowwy!
Cred ca o femeie accepta cu mai multa usurinta un copil care nu este al ei, pentru ca instinctul matern isi spune cuvantul mai mult decat cel de posesiune. Cred ca femeile singure si cu copil isi gasesc mai greu alt partener decat un barbat in aceeasi situatie.
Pentru mine nu ar fi un impediment.
Nu e o intrebare simpla.Nu poti raspunde cu Da si Nu,pentru ca depinde de la un caz la altul,dar un copil nu-i o piedica.
El are 41 de ani,copilul 15 ani,de 10 ani el are o relatie minunata cu altcineva.
Ea are 21 de ani,copilul 5 ani (da,ai citit bine).Ea tocmai s-a recasatorit (de familie buna)
Mi sa pare mai usor pentru o persoana cu obligatii, sa aiba o relatie cu o persoana cu o situatie asemanatoare. Ambii parteneri stiu atunci cate implicatii exista si caror greutati trebuie sa faca fata. Pe de alta parte sunt si fete care sunt atrase tocmai de situatia de om serios, matur cu responsabilitati, si chiar daca in teorie nu ar fi de acord cu un iubit care sa aiba un copilas, cred ca odata cu evoluatia relatiei nu va mai fi o problema majora. Femeile singure cu copil sunt mult mai selective, atente si rezervate, iar barbatii se implica mai greu.
Cat despre mine…in teorie, categoric nu! In practica, sunt muuuuulte variabile in joc si cum se zice “niciodata sa nu zici niciodata”!
depinde de persoana respectiva!!
Daca iubesti pe cineva cu adevarat, il iubesti cu tot cu purici, cu caine, cu pisica, cu copil, cu pitici pe creieri. Poate acum cativa ani as fi fugit mancand pamantul, dar acum nu mi se mai pare un capat de tara. Eu ador copii. Copilul e singura fiinta nevinovata din toata povestea relatiei anterioare. In plus, cred sincer ca cineva cu un copil este mult mai responsabil, nu cred ca si-ar aduce toate cucerile pe-acasa!
Un copil nu e un accesoriu, un accident sau un bagaj! Iar cand iubesti, iubesti cu totul, fara conditii. Cred ca depinde de maturitatea (psihica, emotionala) a partenerilor. Cel mai rau ar fi ca fata de 20 de ani sa se implice in relatia asta si apoi, dupa ce realizeaza cum e viata cu un copil, sa renunte pentru ca nu e pregatita
(
Hmm pai sa vedem cum pot sa raspund la asta. Deci eu daca ma indragostesc de o tipa cu un copil, pfff, pai cand sunt indragostit credeti-ma o iau razna. In ce sens, iubesc nu? Si cum iubesc copii la maxim, pe toti din toata inima mea, sunt sigur ca m-as lasa dus de sentimente, si as fi cu aceea femeie, pentru ca sunt sigur ca as face-o fericita, atat pe ea cat si pe copilul ei. Deci ar fi un fel de dragoste dubla primita inapoi. Din punctul de vedere al investitiei asta ar fi bine. Dau dragoste primesc dublu ( asta ca o mica gluma ). Deci raspunsul meu, este ca daca iubesc iubesc si nu vorbesc ci fac. Asta e motto-ul meu.
P.S : cu copilul cred ca as sta mai mult timp cu el, decat cu ea =))) adoooooor copiiiiii :X:X:X:X:X:X:X:X:X mai ales daca e baiat ualeaaaaaaaa
@neydamn Frumos spus… cred ca 1% din barbati gandesc ca tine:P felicitari
Cat despre topic… Depinde daca vrei sa ai o relatie serioasa sau sa fi fluturas. Personal nu m-ar deranja un astfel de parteneriat.
Şansa ălora 2 de a avea o viaţă ca împreună stă în forţa dragostei dintre ei 2. Dacă se iubesc până la moarte, o să rămână împreună şi dacă le tai capetele. Dacă nu, se despart după ce ea se satură să mai şteargă mucoşii la nas/fund
Simplu ca 'buna ziua', nu?
ca lumea *
La varsta mea nu cred ca e cazul, 16 ani, si astfel nu cred ca as fi pregatit sa incep o relatie cu cneva care are un copil.
daca il iubesti, il vei iubi si pe copilul lui. Problema este ca suntem tributari unor clisee de gandire si mentalitati invechite. Ce daca are copil? Foarte bine. O relatie inseamna responsabilitati. Eu as accepta mai repede un barbat care are in grija un copil, pentru ca stiu ca acesta e mult mai serios, mai cald si mai responsabil, decat unul care e singur.
Eu nu aș refuza un bărbat care are un copil; deși, o să sune ciudat, dar aș prefera unul care își crește el copilul, nu e la fosta soție… și oricum, dacă ar fi văduv chiar nu aș avea nici o reținere.
Ideea e că mi-ar fi puțin frică de joaca asta a copilului între doi părinți… să intru eu peste mamă…
Toti cei care va declarati fara probleme dispusi la o astfel de relatie, ati luat serios in considerare urmatoarele aspecte:
-daca acel copil are o problema cu voi?
- ce se va intampla cand veti avea un copil al vostru, cum va evolua relatia?
Da si mie imi plac enorm copiii, e foarte frumos sa iubesti neconditionat, dar daca nu ti se raspunde la fel din amandoua partile?