Tag Archives: societate

Prieteni doar la nevoie

 …sau sindromul…Când mi-e bine nu-s cu tine, când mi-e rău hop și eu!

Există o categorie de oameni care nu știu sau nu pot să fie constanți în relațiile cu ceilalți. Tind totuși să cred că nu este vorba de o reacție voluntară și că detașarea lor față de oamenii dragi e inerentă comportamentului lor.
Am întâlnit mai mulți oameni care se încadrează cu succes în paternul celor mai sus menționați. Dacă unul dintre ei nu ar pretinde că îmi prieten(a) nu aș fi acordat importantă fenomenului.

Influenta prietenilor intr-o relatie

Zilele trecute discutam cu o amică despre faptul că iubitul ei cu care este împreună de câteva luni bune nu se mai comportă cu ea că la început. Deprimată, îngrijorată că făt-frumosul nu numai că acum era mai urât dar își uitase între timp și manierele scoase la înaintare la începutul întâlnirilor undeva acasă. Sau le pierduse pe drum. Sau le-a închisese undeva cu cheia. Și cheia a înghițit-o între timp. *Gulp*. The point is… Lucrurile nu mai erau că la început. Și asta nu după foarte mult timp. Să vă explic așa pe scurt diferența dintre la început și în prezent ca să înțelegeți despre ce fel de diferențe vorbesc eu aici. Că mie una îmi place ca lucrurile să fie clare, iar experesia asta cu "nu mai e ca la început" m-a călcat pe coadă sinapselor de când am auzit-o prima oară. Și cum adolescentă fiind eram curioasă ce însemna că nu mai e cum era, primeam doar răspunsuri evazive și neconcludente și rămâneam mereu cu aceeași mare și lată dilemă: ce anume nu mai e că la început că n-am înțeles nimic?!

Cum să faci întotdeauna o impresie bună

Cu totii avem zile bune si zile…sa le zicem mai putin bune. E normal, natural, firesc si nu trebuie sa fim stanjeniti din cauza asta….cand vorbim despre intalnirile cu familia si prietenii. Ei ne stiu cum suntem si vor intelege ca exista motive intemeiate in spatele atitudinii noastre nu tocmai placute. Dar ce se intampla atunci cand avem o zi proasta, ne trezim intr-o forma deloc de invidiat si cu toate astea trebuie sa socializam cu persoane noi? Nu stiu, fie ca mergem la un interviu, sau luam cina cu prietenii iubitului sau suntem in prima zi de scoala/serviciu etc. Situatiile in care suntem fortati de imprejurari sa socializam sunt multe si stim foarte bine ca prima impresie poate fi cea definitiva asa ca nu trebuie sa ne lasam prada proastei dispozitii sau starilor "de naspa" pe care le avem si sa incercam pe cat posibil sa facem de fiecare data o impresie buna.

Mai puțină vorbă  și mai multă atenție la cei din jur. Majoritatea avem tendința când ne întâlnim cu cineva să vorbim foarte mult despre noi și să ascultăm mai puțin. Ca și cum persoana respectivă ne-ar cunoaște dintotdeauna și ar fi interesată de ceea ce spunem. Nu zic să fii mutulică atunci când cunoști persoane noi, dar întotdeauna e apreciat omul care ascultă și nu cel care trancane. Lasă discuția să curgă de la sine și nu o centra în jurul tău. Întotdeauna lasă-i și pe cei din jur să-și exprime părerile chiar dacă tu consideri că nu au nimic relevant de spus în domeniu. Știu că eram odată la masă cu câțiva prieteni și a venit un amic de-al amicului amicului etc care era student la medicină. Mentionez că niciunul dintre noi nu eram doctori, dar tipul a făcut în așa fel încât toată discuția s-a învârtit în jurul chimiei, al afecțiunilor, bolilor, infecțiilor și de fiecare dată când vreunul dintre noi a încercat să împărtășească o experiență, o idee, un articol citit pe net despre subiectele respective, domnul ne contrazicea de fiecare dată. Rezultatul:  nu am mai ieșit niciodată cu el de atunci. Dacă tot aduci discuția într-un domeniu pe care îl stăpânești măcar ai bunul simț să-i implici și pe ceilalți în discuție, că doar ești la o bere pentru a socializa nu pentru a ține conferințe.

Superficiali cu toată profunzimea

Sunt anumite expresii, acțiuni, atitudini care pur și simplu au fost adoptate conștient sau nu de majoritatea dintre noi. În primul rând, și cred că cel mai deranjant, este când cineva nu recunoaște că-i superficial. Și asta pentru că intotdeana această caracteristică a fost folosită cu cel mai peiorativ sens posibil. Dar să fim sinceri, cei mai mulți dintre noi suntem superficiali, că vrem sau nu să acceptăm asta, că ne place să credem că suntem profunzi și fix sensul vieții și metafizica kantiană nu ne lasă să dorim, adevărul e că oamenii cu adevărat profunzi sunt tot mai putini.

Faptul că asculți melodii deep, că îți place să scrii versuri despre nemurire, că încă mai crezi în suflete pereche nu înseamnă nici pe departe că ai o gândire profundă, înseamnă fix cu totul altceva, dar mi-e rușine s-o spun pe blog. Lăsând gluma la o parte, ce înseamnă să fii profund cu adevărat? Să vedem care e prima semnificație pe care ne-o dă prietenul nostru, DEXu`:

PROFÚND, -Ă, profunzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Înzestrat cu o mare putere de pătrundere, de înțelegere; care analizează temeinic lucrurile; pătrunzător, perspicace; (despre înțelegerea, despre gândurile, judecățile, creațiile etc. omului) care dovedește profunzime, seriozitate, inteligență.

Secretele unei relații eșuate

Pentru că articole despre cum să ai o relație minunată cu partenerul de viață ar putea umple biblioteca din sufragerie, m-am gândit să punctez care sunt pașii pe care dacă îi urmați vă vor conduce către o relație…de eșec.

Nu-ți cere niciodată scuze!

De ce ai face-o? Doar tu ai mereu dreptate. Și chiar dacă se întâmplă, prin cine știe ce festă a sorții să nu ai, nu o să admiți niciodată că ai greșit. De ce să-i dai satisfacție? Până la urmă dacă te iubește te acceptă cu tot cu toanele tale. Evident că viceversa nu e valabilă.

Mergi la culcare cu capsa pusă!

V-ați certat? Asta e! Nu-i mare lucru. Mergeți amândoi în pat, și dormiți spate în spate. E bine știut că noaptea e cel mai bun sfetnic pe care îl avem. N-are importanță că a doua zi sunteți ocupați și nu mai aveți timp să clarificați problema. Și dacă se strâng resentimente, care-i baiu`? Cineva trebuie să colecționeze și dintr-astea.

Mai bine nu discutăm despre ele

Sunt acele subiecte despre care oricine are o părere, subiecte cărora cu greu le găseşti calea de mijloc şi nu atrag decât dispute şi discuţii în contradictoriu. Credeţi-mă că le-am testat pe pielea mea aproape pe toate. Aşadar, când întâlniţi o persoană nouă şi simţiţi că vreţi să aveţi o legaura cu ea, de orice natură ar fi, încearcaţi să evitaţi câteva dintre subiectele care mai degrabă ar dăuna decât să ajute la consolidarea relaţiei.
Am să menţionez doar câteva dintre subiectele delicate pentru care eu mi-am smuls părul din cap, la figurat vorbind, încercând să îmi impun punctul de vedere. Conlocutorul meu a făcut acelaşi lucru şi am sfârşit scoţând scântei amândoi. Aşa că, decât să riscăm să fim înconjuraţi de fulgere şi tunete metaforice şi să sfârşim prin a-l considera pe celalat încăpăţânat şi incapabil să ne accepte punctul de vedere, (căci în niciun caz nu o să ne împăcăm cu ideea că şi noi facem acelaşi lucru), mai degrabă nu discutăm despre ele.

Pregătirea unui discurs

Fie că ne referim la discursul de sfârşit de liceu sau de facultate, fie că eşti rugat să vorbeşti în cadrul unei conferinţe sau că pur şi simplu job-ul tău e de aşa natură încât discursurile în public sunt la ordinea zilei, trebuie să ştim să ţinem seama de câteva reguli care ne vor uşura munca. Eu pot spune cu mâna pe inimă că aveam trac atunci când mă aflăm în faţa unui public, d-apoi dacă mai trebuia să şi vorbesc se lăsa inevitabil cu atacuri de panică. Aşadar, m-am gândit că nu pot continuă la nesfârşit să ajung să vorbesc transpirată toată, cu noduri în gât, ştergându-mi fruntea din minut în minut. În primul rând aceste gesturi dăunează calităţii discursului, şi în al doilea rând încrederea audienţei în mesajul transmis scade vizibil odată cu interesul pentru tema aleasă de tine. Astfel că un public cu care te conectezi şi care îţi înţelege mesajul e unul satisfăcut şi nu o să considere niciodată că a pierdut timpul participând la eveniment.

Faptul că urmează să ţii un discurs nu e un fleac şi doar gândul ăsta trebuie cumva să te motiveze şi să îţi confere încredere în tine. Nu trebuie decât să îţi pui în ordine gândurile, să te relaxezi şi să te pregăteşti pentru realizarea unui discurs impecabil. Trebuie să ai în vedere că reuşita unui discurs poate avea un impact neaşteptat asupra carierei tale, pot apărea noi oportunităţi de colaborare, de angajare şi calitatea discursului îţi va creşte considerabil valoarea. Nu ai de ce să te temi pentru că încă de la început te afli pe o poziţie privilegiată şi oamenii care te vor asculta vor percepe acest lucru că atare.

 Pregătirea şi sustinerea discursului

Alegerea temei. Dacă ai o temă la alegere e cu atât mai simplu. Cauţi un subiect de care nu eşti străin şi pe care ştii că îl stăpâneşti şi încerci să găseşti pe marginea lui teme şi controverse care nu au fost atât de intens abordate. Dacă tema nu e la alegerea ta, încearcă să te pregăteşti pentru discurs cât mai devreme posibil. Ai nevoie să fii relaxat pentru a face un bun research şi pentru a întocmi un speech pe măsură. Cu cât începi redactarea lui mai târziu, cu atât creşte riscul de a nu fi printre cele mai reuşite.
 
Durata discursului
. Află din timp cât timp a fost alocat pentru discursul tău. În funcţie de cât timp ai, ştii la ce să te rezumi. Cu cât timpul este mai scurt cu atât trebuie să atingi punctele importante ale temei mai repede. Dacă nu ai un timp limitat, atunci rămâne la alegerea ta cât de mult te desfăşori. Sfatul meu e să îţi alegi o durată medie. Discursurile prea lungi, oricât de interesante sunt, ajung să plictisească publicul. Plusează mult pe importanţa temei alese, pe ce aduci tu nou şi neapărat pe viziunea proprie.

Află ce fel de oameni vor fi prezenţi. Cunoaşterea publicul e deosebit de importantă pentru discursul tău pentru că în funcţie de el îţi vei alege cuvintele, frazele şi analogiile. Altfel te adresezi unui public format din adolescenţi şi altfel unuia format din profesori doctori, academicieni, oameni de ştiinţă, etc. Am menţionat deja importanţa conectării cu publicul tău. Nu vrea nimeni să asiste la un discurs desprins din TV. Trebuie să ştii să implici audienţa: foloseşte-te de întâmplări şi subiecte comune, de cuvinte cheie despre care majoritatea au habar. Dacă vei transforma discursul tău într-un monolog distant nu vei face decât să diminuezi vizibil interesului publicului. Aşa că, nu te supăra dacă după 10 minute vei vedea că majoritatea persoanelor din sală îşi fac de lucru cu telefonul mobil, răsfoiesc pliantele primite  la intrare sau încep să îşi şoptească. Depinde doar de tine să-i ţii conectaţi şi atenţi.
 
Ajută-te de un slideshow. Tehnologia a progresat aşa că în fiecare sală de conferinţe există un videoproiector. Pregăteşte-ţi un slideshow în care să scrii cuvinte cheie, fraze ajutătoare, întrebări adresate publicului, imagini reprezentative. Ele te vor ajuta să nu îţi pierzi şirul ideilor şi vor înlesni comunicarea dintre tine şi persoanele prezente.

Siguranţa. Trebuie să inspiri siguranţă însă nu o arăta vădit. Empatizeaza cu publicul, strecoară o glumă în care să menţionezi emoţiile, dar nu face mare caz din asta. Nimănui nu-i place un om care arată prea multă încredere în sine pentru că deseori e confundată cu aerele de condescendenţă şi va atrage negreşit antipatia publicului. Recunoscând ştrengăreşte că nu-i uşor nici pentru tine să te afli acolo, vei fi simpatizat pentru că vei conferi audienţei încrederea că şi ei, la rândul lor, prin muncă şi determinare pot ajunge să fie în faţă într-o zi.
 
 Alte aspecte importante:


Ţinuta. Neapărat una office. O ţinută impecabilă impune respect. Contactul vizual cu publicul: Nu privi în sus, în jos, în stânga sau în dreapta. Nu vorbeşti nici uşii şi nici pereţilor, ci oamenilor care au venit să te asculte. Nu gesticula prea des, nu eşti totuşi acolo să amuzi publicul ci să-l informezi. Nu vorbi prea repede, nu vrei ca cei care te ascultă să piardă şirul ideilor. Ai grijă la tonalitate şi la inflexiunile verbale. Cu cât mai rar modificate, cu atât mai bine. Nu încerca să ridici vocea dacă simţi că publicul nu mai e atent. Nimănui nu-i place să se simtă ca la şcoală. Strecoară câte o glumă, o povestioară în care ştii că publicul se va regăsi. Fă o analogie amuzantă cu un eveniment de actualitate. Arată-le că eşti implicat, că eşti la curent şi că nu eşti doar un individ rigid care livrează mecanic informaţii.
 
 Sper ca sfaturile mele să vă fie de ajutor şi vă urez la cât mai puţine tracuri şi noduri în gât!

  • 2 in 1: Pinterest & Instagram

    Follow Me on Pinterest



  • My Recent Tweets

    • Nah, unele mai fac cariera si pe strada. Fiecare cu cat are fusta de lunga, zic :))
    • Credeam ca impartitul pliantelor e specfic varstei de 16 17 ani, da` tanti aia zau ca avea vreo 40. Fan infocat a domnului Dan. =)
    • Once in a summer (2006) » Questioare
    • A fost misto cum m-a abordat cucoana in fusta mini. "Nah, draga". Fix asa mi-a zis :)) Eu, ocupata fiind cu desnodatul castilor.
  • google plus

  • Ia-ma la tine :)


    questioare
    <a href="http://questioare.com" target="_blank" name="Questioare"> . <img src="http://questioare.com/banners/strumfita.jpg" alt="questioare" border="0"/ > </a>
  • Proud to be here

    Photobucket
  • Arhiva