Posts Tagged ‘scoala’
Gata si cu sesiunea asta. Azi am avut ultimul examen pe care l-am luat cu 9. Un 9 de care is tare mandra. Sunt printre cele 5 fericite colege din grupa mea care am trecut examenul. Profa de la cursul de Istoria Literaturii Engleze e ceva mai ciudata cu examenele. Adica, e un examen scris. Buun. Daca la examenul scris iei mai putin de 8 intri in oral si sustii iar examenul (alte subiecte, desigur) insa nota pe care ai luat-o la scris este echivalenta cu zero. Ei bine, eu azi am fost printre "norocosii" care au luat 7. Am intrat la oral, am tras Jacobean Drama and its main writers si la subiectul doi Samuel Richardson`s characters. Hooray! Asta numesc eu ziua cand am calcat in rahatu` invizibil. Ma panicasem insa ca inaintea mea 3 dintre fetele foarte bune ale grupei picasera la oral, luasera 6 in scris la oral…bum! S-au panicat! Asa emotii am avut ca atunci cand am zis de Richardson si Iluminism … nu am zis Enlightment ci Iluminism. (pronuntat ca si "Comunism", in engleza adica). M-a intrebat si de metaphysical poetry (loved it) si inca ceva de Alexander Pope (I don`t love him!) si nu am stiut. Mi-a dat 9 si mi-a zis ca pot veni la marire in toamna. Eu afisand fata mea "Riiiillliii?" *ridicand din spranceana* Tremuram din toate balamalele…. dar in final a fost oucheiu siii…gata! Ultimul examen s-a dus si el. *phew* O sesiune incheiata cu bine. Voi cum ati terminat sesiunea? Care mai sunteti studenti, of course. Daca nu ati incheiat-o inca, mult succes in continuare. Eu merg sa fumez o tigara, sa beau un pahar de vin alb ..sarbatorind incheierea sesiunii cu un ranjet de om satisfacut. Hell, yeah! Am sa continui cu sarbatoritul si saptamana viitoare in oras cu cativa colegi. Ah, apropo…strumfita va doreste un week-end placut! *wink wink*
Azi am avut un examen la Istoria Literaturii Române, examen oral pe care l-am luat cu 10. Bine, am avut şi noroc..am tras biletul norocos..cel cu Bacovia pe el. Buuun. Sa comentez un citat din Manolescu în care spunea că Bacovia este singurul poet român care a coborât în Infern. Mi-a plăcut mult. Simbolismul e unul dintre curentele mele literare preferate deci mai bine de atât nici nu putea sa-mi pice. Când am ieşit din examen îmi zice o colegă ca ea a refuzat biletul prima dată. Hmm…mă gândeam că o fi nimerit ceva poeţi de avangardă care mi se par mai dificili, dar nu. Ei îi picase un bilet surpriză pe care spunea că poţi face orice subiect la alegere. OMG! Şi ea l-a refuzat. Noroc ca ăla mai rar te loveşte, n-am înţeles de ce, dar în fine, trecem peste. Ideea e că eu de obicei mă împac mai bine cu examenele scrise. Acolo am timp să mă gândesc, să scriu, să tai, să modific, să îmi vină idei şi să le aştern eu pe foaie cum vreau. La oral îmi e mai dificil, mă pierd mai repede dacă îmi pică un subiect greu, şi cum majoritatea profesorilor nu te lasă să citeşti de pe foaia scrisă înainte e cu mult mai greu dacă nu ai norocul să îţi pice un subiect pe care îl stăpâneşti foarte bine.
Voi la ce formă de examinare vă descurcaţi mai bine, scrisă sau orală?
Îmi aminteam zilele trecute că am avut discuţia asta cu nişte prieteni la o bere acum ceva vreme. Ce anume ne spuneau părinţii când eram mici, în şcoală. Am început prin a povesti actele noastre teribiliste de atunci, năzbâtii de tot felul, până am ajuns la ce anume ne spuneau părinţii când ne muştruluiau şi am constatat amuzaţi că majoritatea aveau aceleaşi replici, foarte puţin schimbate.
Ca de exemplu, când venea vorba de învăţat sau de note, orice legat de şcoală:
-Tu trebuie doar să înveţi, nu te-am pus să munceşti, să lucrezi, singura ta misiune e să înveţi.
-Ai luat 8? Cine a luat 9 sau 10? sau… Ah, dar Cutărescu cât a luat?
-Nu ştiu cum se face că uite fiică-sa lu Ioneasca de la doi, abia au bani să îşi plăteasca lumina şi întreţinerea şi ea merge la olimpiade, ia note mai mari…
-Dacă alţii pot, tu de ce nu poţi?
-Pune-te să înveţi serios că fără şcoală nu faci nimic în ziua de azi. (din pacate atat de mult s-a demodat vorba asta, cred ca nu se mai foloseste azi, avand in vedere cat de evident e ca si cu si fara scoala tot dracu ala e daca n-ai relatii, pile etc)
Vouă ce anume vă spuneau părinţii când eraţi în liceu sau şcoala generală?
Ei bine că vreau că nu vreau sesiunea iar bate la uşă şi ca de obicei mă găseşte în pijamale. Pe tot parcursul semestrului sunt într-o formă de 1000 de ori mai bună decât atunci când se apropie sesiunea. Cursuri aruncate pe ici pe colo, post-it-uri peste tot cu "asta fac azi, asta fac mâine etc", pixuri, markere, cărţi prin toată camera. Linişte. Nici măcar muzică nu mai îndrăznesc să ascult. Doar e sesiune, tre să fie linişte, altfel nu mă pot concentra. Dar degeaba. Găsesc orice de făcut mai puţin să ma ating de cursuri. Parcă sunt defectă. Mă uit la cursuri, zic că într-o oră gata, încep şi pauză. Trece o oră, trec două, trei şi nimic. Eu rămân pierdută în altre treburi. În sesiune fac curat în cameră mai des decât de obicei, tot atunci îmi iau şifonierul la rând să îmi aranjez hainele. Bineînţeles că tot în sesiune ies mai des în oraş, la patinoar, mă vad mai des cu prietenii, plec mai des pe ici pe colo. De ce? Habar nu am. Dar cred că încep să găsesc o explicaţie. E vorba de atacurile energetice cu flăcări d-alea violet. E o întreagă conspiraţie.
Acum câteva zile acest subiect a stârnit o discutie cât se poate de controversată între memrbii unui forum românesc. Totul a pornit de la chiulul în liceu. Eu recunosc, nu am fost cel mai conştiincios elev din lume, am avut absenţe nemotivate cu carul, dar asta nu m-a împiedicat sa iau note bune, sa iau bac-ul cu notă mare şi să intru la facultatea pe care mi-am dorit-o. Să revin la discuţiile de pe forumul respectiv. Pe o parte a baricadei de aflau cei care susţineau că trebuie să mergi la şcoală, întrucât ea te formează şi de acolo extragi resursele pentru formarea unei culturi generale bine închegate, pe cealaltă parte se aflau cei care au mai chiulit din când în când, fructificând micile plăceri adolescentine dar, în final, ajungând să obţină note bune la teste, teze, examene finale. Acum, întrebarea e cat de mult te ajută sistemul de învăţămând actual să îţi formezi cultura generală şi cât de mult te ajuţi tu? Eu vă zic, în liceu aveam colege care nu lipseau la nicio oră dar tot paralele erau. Toceau pentru lucrările de control dar după ce treceau şi îşi luau notele, uitau mai mult de 50%. Şi să recunoaştem, sistemul de învăţămând din România e găunos rău. Nu numai că eşti obligat să faci ore inutile pentru profilul tău, dar dacă totuşi le faci, nici măcar nu le faci ca lumea. Eu am fost la profil de Ştiinţe Socio-umane şi în clasa a X-a şi a XI-a am făcut desen şi desen tehnic, 2 ore (!!) pe săptămână şi matematică până în clasa a XII-a 3 sau 4 ore pe săptămână. Şi astea sunt doar două exemple de materii care nu au legătură cu profilul. Înţeleg să faci matematică în primii ani sau dacă e musai în fiecare an, să faci acolo o oră pe săptămână, dar nu aşa. Orele astea care nu mă atrăgeau, care nu îmi plăceau şi care m-au determinat ca în clasa a 8-a să mă înscriu la o clasă de uman, erau principalul motiv pentru care nu aveam stare în clasă şi, fireşte, trăgeam chiulul. Plus că eram de părere că dacă îţi dai silinţa puţin acasă nu se poate sa nu recuperezi ce se face la clasă. Faptul că eşti la scoală zi de zi şi stai de mobilă în clasă nu te face cu nimic mai deştept, mai informat sau mai inteligent ca unul care mai chiuleşte, îşi recuperează lecţiile şi când vine la şcoală ştie la fel de bine ca ceilalţi.Să nu se înţeleagă că încurajez chiulul (bine, poate doar puţin) Eu am avut nota scăzută la purtare de două ori. (chiar ieri am dat întâmplător peste foaia matricolă din liceu) din cauza absenţelor, ce să zic, am fost o copilă rebelă încă de atunci. Dar, cum am mai zis, asta nu m-a împiedicat să iau note mai bune ca cei care erau mereu prezenţi.
Voi de care parte a baricadei v-aţi aflat sau vă aflaţi? Cât de importante sunt orele pe care le faceţi în liceu raportate la profilul pentru care aţi optat?







