Pe vremuri, când majoritatea lucra în instiuțiile de stat, în preajma sărbătorilor de iarnă se oferea așa-zisa primă de Crăciun ce consta într-un bonus în bani menit să bucure angajatul și să creadă că uite, domnul director din mărinimia lui cea mare se gândește și la el, lucrătorul de rând, și îl cadoriseste cu ceva bănuți în plus. Nu știu azi dacă mai lucrezi la stat mai ai parte de asemenea tratament special, dar știu sigur că firmele private oferă angajaților bonusul respecitiv. Unele companii oferă un fel de 'al 13-lea salariu', adică în decembrie primești practic două salarii în loc de unul, altele dau 30% în plus față de salariu, mă rog, fiecare cu politică ei, vorba aia dupa "posebilități"
Dar ce ați spune dacă ați lucra într-o companie multinațională care se respectă, lider de piață în domeniul său de activitate, iar bonusul vostru de Crăciun ar consta in….50% din salariu pe care ar trebui să-l luați în ianuarie?! Da, da…ați citit bine, nu e nicio glumă sau greșeală la mijloc, să primiți în decembrie un salariu jumate, iar în ianuarie practic să fii nevoit să trăiești doar cu cealaltă jumătate. Probabil că s-au gândit că oricum faci mațul gros de sărbători și are să-ți ajungă și pentru luna cealaltă.
Deși titlul vă duce cu gândul la el, articolul asta nu este despre romanul cu același nume al lui Thomas Hardy. Îmi amintesc când eram copil că singura bucurie pe care mi-o aducea televizorul: se întâmpla pe la ora 20:00 când începeau desenele animate. (sau să fi fost 19:00…nici nu mai știu, atât de mult timp a trecut de atunci…si să-mi mai zică cineva că nu tre` să ne simțim bătrâni, dar trecem peste caci asta este dintr-o altă poveste); ca mai apoi să urmeze știrile, moment în care volumul televizorului creștea sistematic. Țin minte că mereu îi întrebăm pe ai mei de ce se uită la știri. Răspunsul era de fiecare data unul evaziv, ba ca să vadă ce se mai întâmplă în țară și-n lume, ba că altceva nu aveau de făcut, că deh, chiar și la țară la ora 20:00 nu mai e nimic de făcut. Percepția mea despre știri nu s-a modificat de atunci prea mult. 
De fiecare dată când se apropie 1 decembrie mă gândesc că ar trebui să scriu și eu despre asta pe blog. Ceva..Nu știu..Orice? Și încerc să-mi structurez câteva idei pe care să le urmez: de ce să iubești România, de ce să fii mândru că ești român, ce a însemnat 1 decembrie în istoria națională, de ce trebuie să respectăm această dată, de ce totuși deși trăim într-o țara ai cărei conducători ne-au dezamăgit ca niște părinți incapabili să-și iubească fiii, ar trebui să învățam să ne pese mai mult.
