Nu ştiu de ce, dar câteodată universul complotează împotriva deciziilor tale. Aşa se face că ieri eram pornită să-mi schimb id-ul de messenger. Stupid, mai ales că în ultimul an abia dacă intru pe el o dată pe săptămână, aşa din inerţie şi de dragul unui sharing de poze cu vreo prietenă. Pur şi simplu nu mai am ce face pe mess. Dacă vreau să iau legătura cu cineva, dau un telefon, un mesaj sau mai degrabă dau un mesaj privat pe facebook. (pe chatul de la facebook nu m-am conversat niciodată cu nimeni, şi ţineţi minte, eu am contul de facebook din 2006, când încă majoritatea românilor se regăseau pe hi5 şi netlog, asta aşa…for the record). Şi cum vă ziceam, ieri m-a încercat gândul ăla al schimbării.

Motive serioase n-aveam, dar nici că mi-au trebuit vreodată, căci din 2000 de când am avut primul cont de yahoo şi până astăzi, am schimbat vreo 7. Ca pe şosete, cum ar spune prietenii. La un moment dat, un fost coleg mi-a zis că a adunat 5 id-uri de ale mele, pe care îl folosesc. Căci el săracu nu ştia că eu îl foloseam doar pe ultimul cu care îl adăugam, el le păstrase pe toate.

Mi-am găsit aşadar un nume de id satisfăcător, îmi plăcea cum sună, eram încântată, l-am creat, dar când să adaug persoane în el, pace! Nu mergea neam! Eu dădeam add, persoana respectivă mă accepta şi mă adăuga, eu îi  apăream în listă lui cu id-ul nou, el mie ioc. Am făcut wrestling toată seara cu mess-ul, am încercat pe meebo, pe o versiune veche de yahoo, am zis că o fi din cauza că folosescc MAC-ul pe laptop, m-am dus la PC unde am şi windows-ul, l-am zburat pe Filozof din faţa lui, i-am întrerupt PES-ul şi m-am postat acolo. Şi ia-o de la capăt. Add şi accept, add şi accept. Nimic. Am zis că o fi o problemă temporară, că mai încerc de dimineaţă. Zis şi făcut. Azi, imediat ce m-am trezit, n-aveam stare, trebuia neapărat să rezolv treaba cu messu, că doar e lucru mare când vrei să-ţi schimbi id-ul şi trebuie să-ţi muţi cunoştinţele dintr-o parte în alta. Ce ziceţi, a mers? Ba bine că nu. Am reluat etapa de wrestling de aseară, dar bug-urile mess-ului m-au doborât. Într-un final am renunţat. Că nu degeaba umblă vorba in târg ca cel mai deştept cedează.

Acum vreo 3 ore m-am gândit eu că nu-mi mai place banner-ul blogului. Şi scrisul şi fontul şi tot. "ooook, trebuie să facem o schimbare". L-am rugat pe Filozof să-şi exerseze creativitatea în Photoshop, aşa că, săracul, preţ de câteva ore şi-a dat duhul cu mouse-ul în mână, efecte, font-uri, questii şi la final…"nu-mi place". Nu mi-a plăcut nimic din ce a ieşit. Ba era fontul prea mare, prea gros, prea subţire, prea goth, prea italic, prea simplu. În final am renunţat şi la ideea asta. Fontul rămâne aşa cum e, până la alte modificări. Asta dacă răbdarea lui va ajunge din nou în sfera normalului. Căci acum, nici vorbă de asa ceva.

Concluzia pe ziua de azi e că unele lucruri insistă să rămână neschimbate oricât ne-am da peste cap să facem ceva în privinţa asta. La fel se întâmplă şi cu partenerul. Nu s-ar schimba după cum vrei tu nici să-l pişti cu ceară,  şosetele le vei găsi  tot în mijlocul camerei, capacul de la wc va fi întotdeauna ridicat şi niciodată nu vei găsi vasele spălate. Să nu fie însă cu supărare, căci trebuie să fie pe undeva un motiv întemeiat pentru care suntem acum lângă ei cu tot cu defectele lor. 

Sunt oare singura căreia i s-a întâmplat să vrea să modifice lucruri şi ele să se împotrivească cu cea mai acerbă încăpăţânare s-o facă?