Tag Archives: primavara

Astenia de primavara. Butoiul cu melancolie.

Eu sunt una dintre persoanele care sunt puternic afectate de acest sindrom. Nici nu dau bine primii muguri, nici primele raze ale soarelui nu isi fac pe indelete simtita prezenta si strumfita se trezeste inotand pana la gat in butoiul cu melancolie. Prima oara cand am simtit pe pielea mea ce inseamna astenia de primavara a fost prin scoala generala. Tin bine minte momentul. Eram la ora de fizica si stateam in banca zacand intr-o letargie sora cu inconstienta. Nimic nu ma putea scoate din starea de visare perpetua. Nu stiu cum sa va zic, eram practic pe alta lume. Realitatea din jurul meu se contopea asa intr-o simbioza perfecta cu pajistea verde cu fluturasi colorati in care zburdam eu si printul de pe calul alb. O simfonie de culori ametitoare.

Din fundul gradinii o aud pe profesoara ca imi striga apasat numele. Ridic capul de pe banca cu ochii mijiti si privirea laconica si incerc sa-i fixez ochii cu acel chip al omului trezit din somnul `al mai adanc. Era clar! Avea de gand sa ma asculte in ziua in care as fi preferat sa fac orice altceva decat sa fiu acolo tintuita intr-o banca ascultand legiile fizicii si rezolvand probleme si exercitii care niciodata n-au reusit sa-mi trezeasca interesul cu adevarat. Ajunsa in fata clasei cu creta intr-o mana si mintea pe campii verzi primavaratice nu am reusit deloc sa pot fi prezenta. Indicatiile profesoarei si cerintele problemei pareau a fi desprinse din cu totul alt film. Enervata peste masura de dezinteresul meu vadit, profesoara de fizica si-a  pierdut speranta ca ma poate face sa scot macar un 5, asa ca m-a trimis la loc in banca cu un rotund si buclat 3. Nici macar de un scaun n-am fost in stare! Tot atunci si tot ea mi-a zis ca am picat in butoiul cu melancolie. Si drept va zic ca eram picata si in butoi si din luna.

Ani de-a randul am fost chinuita de simptomele cauzate de astenia de primavara: melancolie, visare, depresie, trecere brusca de la o stare de spirit la alta, incapacitatea de a ma concentra, lipsa de chef si mai cu seama stari de nervozitate crescuta.  Pentru ca m-am gandit eu ca e timpul sa fac ceva pentru a diminua aceste efecte, am tot scotocit internetul in cautare de solutii si remedii. Una dintre cele mai des promovate este consumul de fructe. M-am inarmat deci cu portocale, mandarine, banane si struguri. Miscarea si plimbarile in aer liber sunt iarasi in topul activitatilor care elibereaza mintea de griji, pun corpul in miscare si ne ajuta sa ne adaptam mai usor la trecerea dintre anotimpul rece la cel cald. Pentru asta m-am gandit deja sa imi fac un abonament la o sala de fitness din apropiere. Nu am eu nevoie sa slabesc, dar putina miscare si cateva exercitii cardio n-au omorat pe nimeni!  Si recomandarea mea este sa va odihniti din plin. In perioada asta incercati sa dormiti mai mult, sa va culcati la ore decente, sa va treziti dimineata si sa va planificati activitatile din ziua respectiva. O agenda intocmita riguros e ca o piedica pusa mintii inclinata spre visare si letargie.

Happy Martisor!

Un  inceput de primavara frumos pentru toate doamnele si domnisoarele care imi calca pragul!

In sfarsit primavara

Chiar dacă doar în calendar, oficial e primavară. Oficial se vând mărţişoare radioactive, oficial toare barurile din Ploieşti vor fi ocupate de dudui care mai de care gata sa întâmpine noul sezon cu un cocktail în mână şi ţigară pai în cealaltă, alături de prietenele lor. Discuţia se va centra în jurul mărţişoarelor primite şi cât de scumpe au fost. Tipic, nimic nou.

La mulţi ani d-relor şi d-nelor!

Eu aşa mă bucur că vine primăvara. Nu pot să spun că primăvara e anotimpul meu preferat, însă bucuria  primei zile din anotimpul florilor şi al renaşterii se cuibăreşte mereu în sufletul meu în prima zi de primăvară. Am rămas cu bucuria asta încă de când eram mică. (copilăria mi-am petrecut-o undeva la ţară, la doar 20 km de Ploieşti, într-un sătuc înconjurat de păduri şi plin de oameni mărinimoşi, fireşti, umani. phew…şi acum să respir). Îmi amintesc şi acum un 1 martie de atunci. Cred că eram prin clasa a 2-a. Zăpada se încăpăţâna să nu se topească şi ţurţurii să rămână aninaţi de streşinile caselor. Eu eram atât de nerăbdătoare să vina zilele călduroase încât m-am hotărât să dau o mână de ajutor primăverii. Am căutat prin curte cel mai înalt arac şi am început să lovesc cu el ţurţurii de la streaşina casei mele şi a vecinei. Însă cum sunt o ponoasă prin definiţie, un mic gafor profesionist, am reuşit sa sparg geamul vecinei cu unul din ţurţurii ascuţiţi. Aşa că atunci când a venit mama de la serviciu nu i-am mai dat mărţişorul pe care i-l cumpărasem, mi-a fost teamă de reacţia ei, aşa că m-am ascuns în şifonier. Vecina noastra era genul de femeie foarte severă, aspră şi uneori răutăcioasă. Dar când i-am explicat cum s-au petrecut lucrurile, spre marea mea surprindere a înţeles şi nu s-a supărat prea tare. Desigur, geamul tot a trebuit să i-l plătim şi uite aşa păpuşa aia la care râvneam pe atunci n-a mai ajuns să fie a mea.

  • Google Plus

  • My Recent Tweets

    • We shall see abou it, mister!
    • Cine-i cea mai tare la fighting games pe Xbox? cine? cine? cine? c`est moi! :D
    • Nah, eu voiam pana luni cand mi se termina concediul medical, dar cred sper degeba :(
    • Prefer sa nu ma gandesc la aspectele astea de acum, ci sa imi doresc doar sa trecem pe plus la grade. Atat!
    • Daca e mai cald ca zilele astea prefer sa ploua!
  • Ia-ma la tine :)


    questioare
    <a href="http://questioare.com" target="_blank" name="Questioare"> . <img src="http://questioare.com/banners/strumfita.jpg" alt="questioare" border="0"/ > </a>
  • Proud to be here

    Photobucket
  • Arhiva