Eu aşa mă bucur că mai e putin de o luna si urmeaza sa vina primăvara! Nu pot să spun că primăvara e anotimpul meu preferat, însă bucuria primei zile din anotimpul florilor şi al renaşterii se cuibăreşte mereu în sufletul meu. Am rămas cu bucuria asta încă de când eram mică. (copilăria mi-am petrecut-o undeva la ţară, la doar 20 km de Ploieşti, într-un sătuc înconjurat de păduri şi plin de oameni mărinimoşi, fireşti, umani… phew…şi acum să respir ^.^ )
Îmi amintesc şi acum un 1 martie de atunci. Cred că eram prin clasa a 2-a. Zăpada se încăpăţâna să nu se topească şi ţurţurii să rămână aninaţi de streşinile caselor. Eu eram atât de nerăbdătoare să vina zilele călduroase încât m-am hotărât să dau o mână de ajutor primăverii. Am căutat prin curte cel mai înalt arac şi am început să lovesc cu el ţurţurii de la streaşina casei mele şi a vecinei. Însă cum sunt o ponoasă prin definiţie, un mic gafor profesionist, am reuşit sa sparg geamul vecinei cu unul din ţurţurii ascuţiţi.
Aşa că atunci când a venit mama de la serviciu nu i-am mai dat cele cateva martisoare pe care le cumpărasem special pentru ea… adevarul este ca imi cam era teamă de reacţia ei, aşadar am gasit pe moment solutia salvatoare: m-am ascuns în şifonier.
Vecina noastra era genul de femeie foarte aspră, acră şi uneori răutăcioasă, insa probabil primavara era de vina si o mai imbunase, caci atunci când i-am explicat cum s-au petrecut lucrurile, spre marea mea surprindere, a înţeles şi nu s-a supărat prea tare.
Ma gandeam ca acum spre deosebire de atunci nu mai am timpul si dedicarea necesara pentru a confectiona martisoare din flori uscate, nasturei si margele si totusi dorinta de a darui martisoare in semn de multumire persoanelor dragi mie nu a disparut, asa ca anul acesta ma vor orienta catre ceva clasic, rafinat si care sunt convinsa ca ar placea oricarei femei: martisoare de argint. Eu una va zic sincer ca nu mi-ar displacea deloc sa fiu cadorisita cu unul dintre cele de mai jos…
pentru ca unul dintre animalele dragi mie este pisica…
pentru ca iubesc fluturii (nu degeaba am un tatuaj cu unul pe spate) si in viziunea mea ei reprezinta cea mai vibranta manifestare a primaverii
pentru ca ochiul imi va aminti mereu sa fiu in permanenta prezenta si atenta la tot ceea ce se intampla in jurul meu…
si nu in ultimul rand pentru ca viata fara muzica ar fi ca anii fara primavara…
Desi mai sunt trei saptamani pana cand multasteptata primavara va veni (cel putin calendaristic), as vrea sa stiu voi ce martisoare daruiti si ce tip de martisoare va place sa primiti si sa purtati?
.jpg)
Anul ăsta nu aveam nicio idee ce să facem de 1 mai. Ba nu, de fapt aveam o mulțime de idei dar pentru fiecare dintre ele găseam cel puțin un lucru negativ și le tăiam de pe listă. Inițial voiam să facem pe adolescenții întârziați (nu că am fi singurii) și să mergem în Vama Veche. Apoi ne-am gândit că de scăldat nu se pune problema, unii dintre noi nu aveau liber decât 2 zile, și să te urnești la drum pentru o zi jumate de vodkă în Vamă, zău că nu se merită. 
Ei bine, iat
.jpg)
Că așteptăm cu toții venirea primaverii când încă troienele de zăpezi ne întâmpinau în fiecare dimineață când ieșeam din scara blocului și ne îndreptăm acolo unde trebuia să fim: serviciu, școală, piață și oriunde ne-ar fi chemat necesitățile fiecăruia dintre noi, e bine știut, dar acum că ne-am trezit cu ea pe cap, că am dorit-o și am invocat-o atât de mult, rămânem muți în fața sclipirii soarelui blând de primăvară venindu-ne greu să credem că în sfârșit e aici! Iar toată contemplația asta a naturii resuscitate de vreme nu e decât o diversiune, un mod mișelesc de a ne distrage de la ceea ce contează cel mai mult în perioada asta: astenia, răceala și alergiile. Și mai ales cum ne ferim de ele. 
.jpg)
