Va spuneam in postul pe care mi l-am autodedicat cu ocazia zilei de nastere ca am invatat (printre altele) ca prieteniile sunt mai fragile decat ne-am inchipui. Un moment de indiferenta si ceea ce parea atat de trainic se transforma in ceva atat de fragil. Va mai amintiti atunci cand eram mici si jucam sotron in fata blocului? Oricine venea sa se joace cu noi, era copilul necunoscut de azi si prietenul bun de maine. Din pacate odata cu trecerea timpului lucrurile devin din ce in ce mai dificile in legatul prieteniilor. In primul rand ca nu poti fi prieten cu cineva cu care nu esti compatibil. S-ar putea desigur ajunge la compromisuri, dar daca ma intrebati pe mine o prietenie cladita pe compromisuri nu va avea un viitor trainic.

Cum se formeaza deci prieteniile?  In timp si atunci cand doua sau mai multe persoane au ceva in comun: o pasiune, un hobby  si cel mai important nevoia de comunicare si de sharing. Si mai sunt si prieteniile din situatiile extreme, o orgie, o betie,  o aventura pe munte, o intamplare neobisnuita etc. Insa din experienta va zic ca astfel de prietenii nu sunt durabile. In final ajungi sa descoperi ca nu esti compatibil si ca in afara momentelor de atunci nu ai nimic de sharuit.

Cum se pastreaza prietenia? Da, si prieteniile trebuie cumva intretinute. Asemenea florilor, fara apa ele se ofilesc. Si probabil si voua vi s-a intamplat sa va aflati fata in fata cu cel ce obisnuia sa va fie bun prieten, dar in ultimul timp v-ati neglijat si acum nu mai aveti ce sa va spuneti si va simtiti incomod si mai straini ca niciodata. Cum spuneam, prietenia are nevoie de hrana, de atentie, de ingrijire. O neglijezi, o pierzi. "Nu rupe firul unei prietenii, caci, chiar daca il legi din nou, nodul ramane" (Octavian Paler)

Nu e greu sa intretii o relatie de prietenie daca e vointa din partea celor implicati. Prieteniile se intretin cu intalniri frecvente, cu povesti, confesiuni, destainuiri, cu dupa-amieze insorite petrecute impreuna pe o banca la umbra, cu un telefon seara inainte de culcare, cu un simplu mesaj pe messenger in care sa-l/o intrebi cum se mai simte si ce mai face. Prietenii nostri sunt ca o oglinda. Priveste-i atent si ai sa te regasesti in ei. Asa cum spunea si Antoine de Saint Exupery "Nu prea stiu de ce-ti scriu. Simt ca am mare nevoie de o prietenie carea sa-i incredintez nimicurile ce mi se intampla. Poate ca-mi scriu chiar mie."

Si totusi de ce pierd prieteniile? Cateva dintre cauzele bine stiute: gelozia, invidia, indiferenta, rautatea.  Dintre toate pe mine cel mai rau ma doare indiferenta. E cu adevarat cea mai usturatoare dintre toate. Cred ca mai bine imi strigi in fata ca ma urasti, ca ma detesti, ca ma invidiezi, ca sunt asa si pe dincolo. Dar daca ma ignori ma doare cel mai tare. Pentru ca nu inteleg, nu stiu cum ieri erai un bun prieten si azi te faci ca nu am existat niciodata. Si probabil asa ganditi si voi. E de preferat ca atunci cand ai ceva pe suflet sa comunici, sa-i spui amicului tau ce te doare, ce te macina in legatura cu el, discutiile, sfaturile sunt benefice, cel de langa tine va sti unde greseste si se va indrepta (desigur, daca tine suficient de mult la prietenia dintre voi).

La Rochefoucauld spunea "Intr-o prietenie, lucrul cel mai greu nu este de a ne da pe fata defectele dinaintea unui prieten, ci de a-l face sa si le vada pe ale lui." Cel mai dureros e sa primesti acel "nu s-a intamplat nimic, ti se pare" si sa vezi cum trece timpul si primesti tot mai multe refuzuri si compania ta nu mai este dorita de cel/cea ce odata era mereu acolo. Din pacate toti am trecut prin dezamagiri in relatiile de prietenie, dar din fericire omul e inzestrat cu o capacitate de uitare si reacomodare incredibila. Asa ca, suferim, ne conformam si we try to move on, cum spunea tot Antoine de Saint Exupery: "Nu are nicio noima sa cersesti prietenia"

Asadar,  incercati sa va tineti prietenii aproape pentru ca "nimic, niciodata, nu va inlocui pe camaradul pierdut. Caci nu pot fi creati vechi camarazi." (Antoine de Saint Exupery)