Îmi aminteam zilele trecute că am avut discuţia asta cu nişte prieteni la o bere acum ceva vreme. Ce anume ne spuneau părinţii când eram mici, în şcoală. Am început prin a povesti actele noastre teribiliste de atunci, năzbâtii de tot felul, până am ajuns la ce anume ne spuneau părinţii când ne muştruluiau şi am constatat amuzaţi că majoritatea aveau aceleaşi replici, foarte puţin schimbate.
Ca de exemplu, când venea vorba de învăţat sau de note, orice legat de şcoală:
-Tu trebuie doar să înveţi, nu te-am pus să munceşti, să lucrezi, singura ta misiune e să înveţi.
-Ai luat 8? Cine a luat 9 sau 10? sau… Ah, dar Cutărescu cât a luat?
-Nu ştiu cum se face că uite fiică-sa lu Ioneasca de la doi, abia au bani să îşi plăteasca lumina şi întreţinerea şi ea merge la olimpiade, ia note mai mari…
-Dacă alţii pot, tu de ce nu poţi?
-Pune-te să înveţi serios că fără şcoală nu faci nimic în ziua de azi. (din pacate atat de mult s-a demodat vorba asta, cred ca nu se mai foloseste azi, avand in vedere cat de evident e ca si cu si fara scoala tot dracu ala e daca n-ai relatii, pile etc)
Vouă ce anume vă spuneau părinţii când eraţi în liceu sau şcoala generală?
