Tag Archives: nervi

Nu vor să se schimbe!

Nu ştiu de ce, dar câteodată universul complotează împotriva deciziilor tale. Aşa se face că ieri eram pornită să-mi schimb id-ul de messenger. Stupid, mai ales că în ultimul an abia dacă intru pe el o dată pe săptămână, aşa din inerţie şi de dragul unui sharing de poze cu vreo prietenă. Pur şi simplu nu mai am ce face pe mess. Dacă vreau să iau legătura cu cineva, dau un telefon, un mesaj sau mai degrabă dau un mesaj privat pe facebook. (pe chatul de la facebook nu m-am conversat niciodată cu nimeni, şi ţineţi minte, eu am contul de facebook din 2006, când încă majoritatea românilor se regăseau pe hi5 şi netlog, asta aşa…for the record). Şi cum vă ziceam, ieri m-a încercat gândul ăla al schimbării.

Motive serioase n-aveam, dar nici că mi-au trebuit vreodată, căci din 2000 de când am avut primul cont de yahoo şi până astăzi, am schimbat vreo 7. Ca pe şosete, cum ar spune prietenii. La un moment dat, un fost coleg mi-a zis că a adunat 5 id-uri de ale mele, pe care îl folosesc. Căci el săracu nu ştia că eu îl foloseam doar pe ultimul cu care îl adăugam, el le păstrase pe toate.

Mi-am găsit aşadar un nume de id satisfăcător, îmi plăcea cum sună, eram încântată, l-am creat, dar când să adaug persoane în el, pace! Nu mergea neam! Eu dădeam add, persoana respectivă mă accepta şi mă adăuga, eu îi  apăream în listă lui cu id-ul nou, el mie ioc. Am făcut wrestling toată seara cu mess-ul, am încercat pe meebo, pe o versiune veche de yahoo, am zis că o fi din cauza că folosescc MAC-ul pe laptop, m-am dus la PC unde am şi windows-ul, l-am zburat pe Filozof din faţa lui, i-am întrerupt PES-ul şi m-am postat acolo. Şi ia-o de la capăt. Add şi accept, add şi accept. Nimic. Am zis că o fi o problemă temporară, că mai încerc de dimineaţă. Zis şi făcut. Azi, imediat ce m-am trezit, n-aveam stare, trebuia neapărat să rezolv treaba cu messu, că doar e lucru mare când vrei să-ţi schimbi id-ul şi trebuie să-ţi muţi cunoştinţele dintr-o parte în alta. Ce ziceţi, a mers? Ba bine că nu. Am reluat etapa de wrestling de aseară, dar bug-urile mess-ului m-au doborât. Într-un final am renunţat. Că nu degeaba umblă vorba in târg ca cel mai deştept cedează.

Acum vreo 3 ore m-am gândit eu că nu-mi mai place banner-ul blogului. Şi scrisul şi fontul şi tot. "ooook, trebuie să facem o schimbare". L-am rugat pe Filozof să-şi exerseze creativitatea în Photoshop, aşa că, săracul, preţ de câteva ore şi-a dat duhul cu mouse-ul în mână, efecte, font-uri, questii şi la final…"nu-mi place". Nu mi-a plăcut nimic din ce a ieşit. Ba era fontul prea mare, prea gros, prea subţire, prea goth, prea italic, prea simplu. În final am renunţat şi la ideea asta. Fontul rămâne aşa cum e, până la alte modificări. Asta dacă răbdarea lui va ajunge din nou în sfera normalului. Căci acum, nici vorbă de asa ceva.

Concluzia pe ziua de azi e că unele lucruri insistă să rămână neschimbate oricât ne-am da peste cap să facem ceva în privinţa asta. La fel se întâmplă şi cu partenerul. Nu s-ar schimba după cum vrei tu nici să-l pişti cu ceară,  şosetele le vei găsi  tot în mijlocul camerei, capacul de la wc va fi întotdeauna ridicat şi niciodată nu vei găsi vasele spălate. Să nu fie însă cu supărare, căci trebuie să fie pe undeva un motiv întemeiat pentru care suntem acum lângă ei cu tot cu defectele lor. 

Sunt oare singura căreia i s-a întâmplat să vrea să modifice lucruri şi ele să se împotrivească cu cea mai acerbă încăpăţânare s-o facă?

Spam. Spam. SPAM si alte treburi straşnice.

Probabil din titlul articolului se simte o uşoară nervozitate. Ei bine, da, nu e tocmai uşoară, că s-a cam îngroşat gluma şi atârnă greu pe  cântarul nervilor mei. Noh bine, pot accepta că sunt adăugată în grupuri pe facebook din care nu vreau să fac parte, căci fie vorba între noi, vânzări auto sh din Râmnicu Vâlcea chiar nu mă interesează, pot accepta că sunt firme care îşi fac reclamă pe wall-ul meu pe facebook, asta e, le trag de ureche într-un mesaj privat, le şterg anunţul şi trec mai departe. Ba chiar m-am obişnuit şi cu spam-ul celor de la GroupOn de care nu reuşesc să scap, (ok, nu e spam, sunt oferte, dar doar pentru capitală, ori decât să salivez la nu-ştiu-ce ofertă spa sau la nu-ştiu-care meniu chinezesc la reducere, prefer să nu mai ştiu de ele, iar ochii când deschid mailul nu pot să-i închid, căci da, eu sunt genul de persoană care-şi scotoceşte şi spam-ul, că nu se ştie ce se poate rătăci pe acolo). Parcă au intrat aşa, într-un soi de rutină zilnică, şi mailurile de la Netlog care mă înştiinţează că sunt atâţia care vor să-mi fac cont acolo! Ce e interesant e că mă vor acolo dar eu habar n-am cine sunt. Iar de unde are Netlog-ul mailul meu rămâne pentru mine un mister.

Căci cu adresa blogului nu m-am înscris vreodată acolo. Dovadă e că atunci când urmez paşii pentru dezabonare şi introduc adresa de mail mă anunţă că "această adresă de e-mail nu se regăseşte în baza noastră de date". Eh, probabil Netlog-ul are mânării cu cine-ştie-ce site pe care chiar m-am înscris, aşa cum adresa aia pe care o am de "bună", si cu care mi-am făcut cont doar pe site-urile de job-uri, e plină de spam-ul celor de la Carrefour. Se vând/fură adresele de mail că-n codru. Pesemne că e şi asta vreo afacere  serioasă, astfel nu aş fi ofertată în spam, aproape zilnic, cu noutăţi despre fel si fel de minunatii. Tot ce nu vreau si mai ales ce nu imi trebuie. (stiti voi, clasicele Viagra, marire de penis etc)

 Dacă peste spam-ul de pe internet trec cu uşurinţă.. (am ajuns să-l reperez dintr-o ocheadă, şi când dau search pe google, "miros" site-urile astea care vânează click-uri şi bate Crivăţul prin conţinutul lor), peste spam-ul prin telefon nu pot trece. Mă rog, nu vă imaginaţi că mă refer la ofertele primite prin sms-uri de la cine-ştie-ce firme cu care are Vodafone-ul contract, nuu..mă refer la persoanele care "te recomandă" să fii sunat de tot felul de MLM-uri. Azi m-au sunat de la nu ştiu ce bancă de asigurări de pensii, viaţă, sănătate…Nah, nu zic că nu-i bine să ai aşa ceva, da` puii mei, lasă-mă că dacă vreau îmi fac eu, nu mă caută tu. Aşa, primul lucru care mi l-a zis donşoara de la telefon a fost să mă întrebe dacă sunt Mihaela X. Deci persoana care m-a recomandat mi-a reţinut doar numele de familie, nu şi numele mic.

M-am gândit că trebuie să fie vorba de vreo cunoştinţă veche, lucru pe care aveam să-l aflu două minute mai târziu, după ce am încercat să mă dumiresc de ce o caută pe soacră-mea pe nr meu. (da, întâmplător prenumele soacră-mii e Mihaela, iar la nume ne match-uim), că mai apoi să îmi dau seama că eu eram cea vizată. Tipa din telefon tot încerca să stabilească o întâlnire cu mine, că durează doar juma` de oră, c-o fi, c-o păţi. Şi apăi, aşa mă enervez pe mine că sunt de mămăligă. Nu putui să-i zic nu, aşa că am îngânat prima minciună care mi-a venit în minte "Sunt plecată din localitate". Am crezut că scap cu atât, dar trebuia să mă gândesc pe moment la ce mi-a zis mai demult o prietenă: "o minciună spusă cu cap e una care nu generează nicio întrebare după". Nah, Ano, ai aprobat atunci, numa` că pe o ureche ţi-a intrat şi pe cealaltă ţi-o ieşit. Şi taman ce am scos porumbelu, că tipa se ţinu şi mai băţ şi începe să mă întrebe când mă întorc. Am răspuns fără să clipesc că pe 15 august. Şi-a notat conştiincios în agendă şi mi-a spus că va reveni cu un telefon atunci. Double damn! Când să-i bangui eu că de fapt nu sunt interesată, că lalala şi tralala, gagica închisese!!!

Dar când o să revină cu telefonul o să-i clarific situaţia! Apăi ce mama naibii, nu pierd timpul cu prostii (cu prostiile altora, că de ale mele m-am ataşat deja!). Aşa, să revenim la problema mea iniţială..de ce, de ce, de ce, dar de ce…recomandaţi fraţilor numere de telefon? De ce? Sau mai bine zis, de ce mai există MLM-urile şi firmele care îşi fac rost de potenţial clienţi aşa? Serios, dacă ar fi după mine aceste practici ar fi interzise. Şi vă zic că nu e prima dată când sunt sunată în urma "recomandărilor". Am fost sunată de la Herbal Life, Avon, Zeppter şi nu mai ştiu eu câte alte firme care au ca scop atragerea necunoscătorilor într-un sistem de marketing direct win-lose. Win pentru ei şi lose pentru cei care cred că vor face ceva cu un asemenea job. Mă rog, job e mult spus, că astea nu-s joburi.

Insomnia sau… o amara noapte alba.

When you have insomnia, you're never really asleep, and you're never really awake. ~Fight Club

Dupa multe nopti fericite, in care adormeam ca un bebelus pe la oraele 23-23:30, azi noapte am avut-o iar..cea de atat de amara insomnie. Inainte tot credeam eu ca sufar de insomnie, ca nu pot sa dorm, beam tot felul de ceaiuri calmante si de liniste suprema, adevarul e ca…cum pana corbului era sa dorm cand eu stateam cu ochii lipiti de monitor? Da-haa, evident ca doar nu adormeam in timp ce rasfoiam cine stie ce forum sau blog! Ei bine aseara m-am pus in pat la ora 23:00, ca de obicei. Am dat sa ruleze 2 episoade din Friends cu gandul ca o sa adorm pana se termina. Ei bine, nu s-a intamplat. Desi eram obosita, ma trezisem de dimineata, fusesem toata ziua plecata ba incolo, ba incoace, ochii mei erau laaarg deschisi. Am oprit televizorul, Filozoful isi incepuse faimoasele concerte nocturne, eu ba un ghionte, ba o prinzatura de nas, incheia o arie doar ca s-o inceapa pe cealalta.

Daca am vazut ca nu-i chip de somn, am mai aprins iarasi televizorul. Am dat pe Antena 3 si l-am programat sa se opreasca dupa o ora. De obicei la stiri ma ia somnul pana sa apuc sa clipesc de 2 ori, asa ca, gandeam eu, din experientele trecute, aveam sa adorm in mai putin de 5 minute. Nu, nu….bineinteles ca nu! Am auzit toate stirile politice, toate mondenitatile si evident ca am ramas treaza pana cand s-a stins televizorul. Nu l-am mai aprins.


 *Iarasi concert. *snooor snoooor in Do minor" uvertura a 5-a. Si sa nu credeti ca publicul a cerut vreun bis!

M-am gandit sa numar oi. Si am numarat. Vreo 200. Apoi m-am plictisit. Deja eram nervoasa pentru ca urma sa ma trezesc in 4 ore si eu nu inchisesem geana pe geana. Atat de multi nervi aveam incat m-a luat cu scarpinici pe picioare si pe maini. M-am dus la buda de 5 ori intr-o ora. Nu ca ar fi ceva spectaculos, ca sa zic asa, dar oricum..in toiul noptii faceam ture baie-pat, pat-baie. Reveneam in pat si inghionteam  tenorul. Va intrebati de ce nu mi-am facut ceva de lucru, sa fumez o tigara ceva…O tigara mi-as fi aprins daca nu m-ar fi taiat o foame atat de mare incat domnul tenor avea sa aiba concurenta in urmatoarea ora din partea stomacului meu. Ma gandeam la tot felul de trucuri: sa-mi imaginez locuri frumoase, sa ma gandesc la planuri de viitor, sa fac radicali de ordinul x, sa numar oi..

Nimic nu a functionat. Nervii mei erau intinsi la maxim pentru ca era deja 5 dimineata si la 7:20  aveam sa ma trezesc. Si…cu chiu cu vai,  ora 5 a fost ultima data cand m-am uitat la ceas inainte sa adorm. Nu stiu cum s-a intamplat minunea, probabil obosisem sa ma agit ca un titirez. M-am intors de pe o parte pe alta de vreo 100 de ori asa. Chiar imi imaginam cum ar fi sa ma filmeze cineva si sa dea apoi fast-forward. Ha-hah.

Deci, ce vreau eu sa va spun e ca azi noapte a fost pentru prima data, in ultimii ani, cand am avut o insomnie "de-a`devaratea" si nu ca inainte cand nu puteam sa dorm doar pentru ca insistam eu sa raman postata in fata monitorului. Asadar..me before:

Some people can`t sleep because they have insomnia.

I coudn`t sleep because I had internet connection.


Statu` roman – un caine jegarit care tine coada sus.

Nici nu stiu cum sa incep acest articol. Nici nu stiu daca vreau sa il scriu asa cum imi propusesem. Da, este despre controversatul subiect referitor la manuscrisele lui Emil Cioran. Am sa incep prin a va spune ca in liceu Cioran era Dumnezeul meu, citeam cam tot ce-mi pica in mana de el.  V-asd fi impartasit si de ce imi placea mie asa mult pe vremea aia, dar am urechile in flacari de stupefactie si indignare!! Cred ca stiti cu totii deja despre licitatia de la Paris si manuscrisele lui Cioran. Nu stiu toate dedesubturile acestui trist eveniment, doar ca mi se pare inadmisibil din partea statului roman sa manifeste o durere acuta in dos cand vine vorba despre lucrarile unuia dintre cei mai mari scriitori romani, si apoi sa ridice coada-n sus si sa inceapa sa solicite repatrierea osemintelor acestuia. Cu alte cuvinte, statu` se pisa pe lucrarile lui, zic vodaproste ca le-a recuperat un om de afaceri, il decoreaza cu nushtu care onor "yeey, a medal for you, sucker!" ;iar apoi, ca un caine puricos, inalta coada, mustaceste si face demersuri pentru aducerea ramasitelor lui Cioran, Eliade si Brancusi in Romania.

Atata lipsa de preocupare culturala cred ca n-o gasim la niciun alt popor. Bine ca vor sa distruga ecosistemele din Bucegi, sa faca nu stiu ce autostrada. Sa le darame dracului odata pe toate, la ideea "doamnei" aleia de Udrea. Atat ma enerveaza si televiziunile astea, si Antena 3, Realitatea care incearca s-o puna intr-o lumina proasta, nu fac altceva decat s-o mediatizeze, ca s-a c***t Udrea, ca a spus nu stiu ce ineptie, ca s-a urcat pe cal, ca nu stiu ce grozavie de proiect a inceput, si uite asa vrand nevrand ii construieste un ditamai brandu`! Ma intreb ce ar zice dna Udrea daca nu ar mai pomeni-o nici pulea prin media. Da` daca poporu` roman doar de lucrurile astea e preocupat…asta se cere, asta se da. Bine ca avem ce manca, ca in rest, numa` de Udrea si de Basisti ne doare: ce rahat cu prune au mai mancat aia? Eh, ia sa vedem….

Ordinary day cu facturici si alte nebuneli.

Pentru ca azi am avut zi libera, da, da…ma laud cu un week-end lung de 3 zile, binemeritate, am fost sa rezolv si cateva task-uri. Primul dintre ele era sa merg sa-i cumpar o reincarcare de cartela Filozofului. Ajunsa intr-un magazin dealer Vodafone, ma asez la rand in spatele a doua babute. Una dintre ele parea ca le facuse viata amara celor doua angajate neintelegand de ce daca incarca telefonul acasa "de la curent" tot nu poate suna de pe el. Ma gandeam ca astfel de dileme s-au risipit pe la inceputul anilor 2000, dar azi nu am ramas deloc surprinsa, intrucat la cate perle aud si eu prin telefon de la clientii Vodafone…

 

***

  • -Vreau sa ma teleportez cu numarul din Cosmote… eu in sinea mea: -Bine, captain Picard, ai nimerit unde trebuie!
  • -Sunt doamna Madalina Botgros… eu: spuneti doamna Madalina… ea: – pardon, doamna Botgros, ca asa-i cool si trendy!"
  • -Pe mine m-ati enervat dra, vreau sa vorbesc cu sefu de post de la Vodafone.
  • -De ce mi-a venit atat de mult factura? (un mosulic pe la vreo 70 de ani) eu: ati facut trafic pe internet. El: Doamne fereste, ce trafic dra? nu fac eu trafic la varsta mea, eu doar am stat pe yahoo messenger si facebook sa vorbesc cu nepoatele mele!
  • -Eu sunt in reteaua Vodafone de …30 de ani! Eu in sinea mea: minunat, de pe vremea lu` Ceasca esti matale la noi…

Si exemplele de mai sus sunt doar cateva dintre perlele pe care le-am auzit in aproape 3 saptamani. Moving on, dupa ce am cumparat reincarcarea, task-ul numarul 2 era sa trec pe la farmacie sa-mi cumpar un ceai si niste masti de argila, (azi e my pday-personal day, da?), ultimul task fiind sa merg la posta sa ridic o scrisoare recomandata. Ma gandeam in sinea mea daca azi e sau nu zi de pensie. Dar intrucat luna trecuta fusesem pe 15 la posta si da, am nimerit in zi de pensie, luna asta nu pot sa am acelasi ghinion chior, ma gandeam eu cu o serenitate sora cu prostia din ce aveam sa vad in minutele ce aveau sa urmeze.

Am intrat cu sufletul impacat in posta asteptandu-ma sa fie in cel mai rau caz 2-3 persoane la ghiseu inaintea mea. Ba bine dom`ne ca nu! Era o ditamai coada de mai avea putin si dadea pe dinafara incaperii. Toti batranii cu facturicile de la gaze, lumina, telefon, cablu se inghesuiau intr-o camera de cativa metri patrati cand peste strada sunt 4 banci deschise, unde puteau plati linistiti facturile! Dar nuuuu, ei tre` sa formeze cozi ca pe vremuri, de ce nu le spune nimeni ca facturile se achita si in alte parti decat la posta?!?! Pentru o amarata de recomandata pe care am ridicat-o intr-un minut, am stat aproape un ceas la coada! Si asa am pierdut o ora din pday-ul meu la posta! Aveam de gand sa mai trec si prin supermarket sa imi mai cumpar cateva chestii, dar m-am lasat pagubasa, chiar nu aveam de gand sa-mi petrec ziua la cozi!

Ţepe (“cadouri”) în revistele pentru femei.

Aşa cum ziarele mai nou îşi fac vânzări prin dvd-uri şi cărţi, revistele de mujeres fac şi ele ce  merge ca să se mai vândă. Şi aici nu mă refer că o să găsiţi altceva scris în afara veşnicelor articole despre modă–>urmate de 10 pagini de reclame şi brand-uri, cum să cucereşti prinţul din vis, cum să fii in pas cu moda,  teste cu cât de bine te înţelegi la pat cu amorezu (păi dacă credeai că eşti capabilă să-ţi dai tu singură seama de questii d-astea, ete că te-ai înşelat lamentabil), cum să slăbeşti în 5 zile mâncând doar mere şi lămâi şi alte articole de un incomensurabil interes pentru tot segmentu feminin, vorba vine, cica.

Astfel, revistele de fumei s-au gândit să mai adauge câte un mic cadou expirat în ele. Eu mi-am luat ţeapă de 2 ori! Cea mai recentă a fost cu revista Beau Monde şi fabuloasa mascara de la Maybelline care a sfârşit în primul tomberon. Nu numai ca tubul era crăpat dar conţinutul era o zeamă neagră care mi-a curs pe degete şi m-a făcut să-mi consum tot pachetul de şerveţele umede din dotare ca să mi le curăţ!  (acum imi pare rau ca nu am facut o poza "produsului cadou")

Aşadar, mare atenţie la aceste aparente chilipiruri pentru că în general sunt produse expirate sau "greşite din fabricaţie". Nu sunt singura care a păţit-o. O prietenă a nimerit o cremă de faţă urât mirositoare care mai avea 3 zile până să expire. Ei mizează pe faptul că fumeile se încântă de un chilipir de "firmă" şi aşa îşi vând şi ei revistele, că altfel nu le-ar cumpăra nici dracu`. Eu mi-am jurat că nu mai dau banii pe porcăriile lor. Dacă am nevoie de mascara merg şi-mi cumpăr, la fel şi cu cremă, mănuşi, loţiuni, rujuri şi ce alte minuni mai găseşti prin reviste de femei.

Word!

Cum sa fim punctuali?

Acum câţiva ani nu aveam deloc prostul obicei să ajung mai târziu la întâlniri. De fapt chiar mă enervau la culme persoanele care mă lăsau să asept şi câte o jumătate de oră proptită de vreun stâlp la locul întâlnirii. Da, mi s-a întâmplat să aştept o tipă acum câţiva ani juma` de oră în faţă la Poşta Mare din centru oraşului. Nu eram foarte bune prietene, doar cunoştinţe, nici nu mai ţin minte de ce a trebuit să ne vedem. Ştiu că stabiliserăm ora 18:00, oră de întâlnire. Am ajuns la 18 fără 5. Am aşteptat, 5, 10, 15, 20 min! Nimic! Mai era şi frigul naibii de a trebuit să fac 13-14 pe stradă să nu prind ţurţuri la extremităţi. Am hotărât s-o sun. Ea ce face? Îmi da cancel. După alte 5 minute în care eram cu nervii întinşi la maxim, primesc un mesaj "Nu pot vorbi, ajung în 10 minute". A venit într-un final, şi ce m-a reţinut să nu-i bat obrazul urât de tot a fost faptul că ştiam că era ultima dată când aveam să mă întâlnesc cu ea, si asa a si fost.

O altă întâmplare asemănătoare a fost acum câţiva ani. Mă ştiam cu o tipă de vreo 2 ani, ne vedeam destul de des, ne intelgeam ok, ca să zic aşa. Nu eram prietene confindente dar ne simţeam bine la o cafea şi o ţigară. M-a invitat la ziua ei într-un bar într-o sâmbătă la ora 22:00. Am mers cu Luci, i-am luat cadoul, am ajuns acolo la fix. Am intrat…pauză…nu era nimeni pe acolo (zicea că are vreo 10-15 invitaţi). Am mai stat pe afară timp în care tot încercam s-o sun. Nu a răspuns vreo 30-40 minute. Am hotărât să plecăm şi să mergem la o pizzerie. După vreo oră mă sună. Nu i-am răspuns. Îmi dă mesaj că ce fac, unde sunt, mai vin? Nu i-am răspuns. Şi vreo 2-3 zile mi-a tot dat mesaje şi telefoane, până m-am săturat şi nu, nu i-am răspuns, ci i-am blocat numărul de telefon. Atât de rău m-a sictirit că nici măcar n-am mai avut chef să-i aud scuzele. Şi de atunci am încheiat orice legătură cu ea.

Cel mai grav e că de la o vreme am căzut şi eu în oala celor mai sus criticaţi. Nu dau ţepe, doar că nu ştiu de ce nu pot ajunge niciodată la timp la ora stabilită. Când merg la facultate mă întâlnesc cu Oana în staţie, sa luam autobuzul impreuna. Săraca mă aşteaptă uneori şi 15 min (ea vine de mult mai de departe ca mine, eu stau la 3 minute de staţie). Am încercat să mă trezesc şi cu două ore mai devreme, tot nu reuşesc. Ba mai intru pe net, ba mai casc ochii la tv şi tot în ultima jumătate de ora încep să mă pregătesc şi bineînţeles că nu reuşesc să fiu gata. Trebuie neapărat să mă autoeduc cu punctualitatea că o să ajung şi eu detestată de toţi prietenii. Aşa, cu ocazia asta îmi cer scuze tuturor acelora care m-au aşteptat de-a lungul vremii şi care încă nu mă urăsc pentru asta, bine …şi ălora care mă urăsc.

Întrebarea din titlu e mai mult adresată vouă, pentru că evident eu nu am răspunsul, aşa că dacă aveţi vreo reţetă pe care s-o împărtăşiţi despre cum să fii punctual, vă rog să mi-o spuneţi şi mie. Sunt sigură că nu-s deloc singura în situaţia asta nefericita. Vreau să mă dreg, serios, doar că nu-mi reuşeşte deloc.

  • Google Plus

  • My Recent Tweets

    • We shall see abou it, mister!
    • Cine-i cea mai tare la fighting games pe Xbox? cine? cine? cine? c`est moi! :D
    • Nah, eu voiam pana luni cand mi se termina concediul medical, dar cred sper degeba :(
    • Prefer sa nu ma gandesc la aspectele astea de acum, ci sa imi doresc doar sa trecem pe plus la grade. Atat!
    • Daca e mai cald ca zilele astea prefer sa ploua!
  • Ia-ma la tine :)


    questioare
    <a href="http://questioare.com" target="_blank" name="Questioare"> . <img src="http://questioare.com/banners/strumfita.jpg" alt="questioare" border="0"/ > </a>
  • Proud to be here

    Photobucket
  • Arhiva