Adică ieri. A fost o zi de lungi plimbări şi shopping sprint de suveniruri. Pentru cine nu ştie eu ador perioada anilor `20 până pe la jumătatea anilor `60. Mi-am cumpărat o grămadă de pin ups, un poster mare mare cu filmul "Breakfast at Tiffany`s", unul cu "Le chat noir", unul cu o reclamă Coca-Cola din anii 40 şi un număr original al revistei Elle din anul 1951. Am băut pentru prima dată Coca Cola cherry, auzisem demult de ea, şi abia aşteptam s-o gust. A fost o mare dezamăgire. Tot mai bună e cea normală şi ce aveam noi acum aproape 10 ani, Coca-Cola Vanilla, pentru cine-şi mai aduce aminte.

M-am plimbat o grămadă cu metroul, care arată cam ca cel din Bucureşti şi staţiile asemenea, numai că în varianta extended, şi un mare plus că pe aici unele linii de metrou circulă şi pe deasupra. 
Am vizitat celebra catedrală Nôtre Damme. Woai, e superbă! Şi ţineţi minte, că eu şi cu bisericile nu suntem deloc în compatibilitate. Am fost la Louvre, dar nu am intrat. (am plănuit vizita lui în interior pentru ziua de miercuri). E imeeens. Cred că nicio zi întreagă nu ajunge să îl vezi pe tot. În faţa Louvre-ului ne-a acostat un italian cu un polaroid şi n-am scăpat de el până nu ne-a făcut o poză cu aparatul. A ieşit zici că-i din anii `80. Prima mea poză cu un astfel de apărat. A costat 10 euro. 

Am sfârşit ziua la Turnul Eiffel. Nu am urcat în el, avem biletul cumpărat pentru miercuri dimineaţă. În schimb a fost ataaat de frumos. De mult îmi doream să fiu acolo, lângă el şi să-l admir. Ce m-a enervat e că erau o mulţime de negri şi ţigani care te agasau să cumperi tot felul de questiute. Altfel, a fost superb.
Astăzi şi mâine am să fiu singură până seara, deci încă nu mi-am făcut încă planul ce anume să fac şi pe unde să merg. Dar cred că tot prin centru am să-mi fac veacul.
Aşa cum v-am promis şi poze făcute ziua.

După 2 decolări, un zbor total de vreo 3 ore şi jumătate am aterizat cu bine pe aeroportul Charles de Gaulle. Spre deosebire de zborul cu Blue Air a fost …parfum. Diferenţa dintre aeroportul Otopeni şi Băneasa e una mare. Dacă în Băneasa ai ocazia să nu ai loc de ţărani, ţigani şi alte naţionalităţi conlocuitoare, în Otopeni lucrurile sunt mult mai potolite, spaţiu mai mult şi posibilitatea de a respira în siguranţă la o distanţă de câţiva metri buni de alţi călători.

Vă ziceam că zborul cu Lufthansa a fost liniştit, fără zguduiri şi trepidari ale aripilor avionului. Când am călătorit cu Blue Air-ul, la sfârşitul fiecărui zbor, la aterizare, toată lumea aplauda pilotul. Iniţial am crezut că e un obicei care se aplică la fiecare aterizare. Ieri am aflat că nu. Adevărul e că la cât de încordat stai pe parcursul zborului, la cât de şubred arată avioanele lor, e de aplaudat în momentul când avionul ajunge pe pistă, la destinaţie.

Ieri am prins lăsarea serii şi a nopţii pe Champs Elysees, cel mai cunoscut bulevard al Parisului. Nu ştiu dacă era atât de aglomerat pentru că e decembrie, dar abia te puteai mişca pe acolo. M-am urcat şi în roată pentru a vedea mai bine priveliştea. Credeam că va fi mai frig, dar nu a fost deloc aşa. Vremea era plăcută şi dacă stăteai prea mult pe afară, erau amplasate nişte questii unde puteai să-ţi încălzeşti mâinile. Am trecut si pe langa un magazin Sephora uriaaas. am pierdut pe acolo juma de ora si tot n-am vazut tot!

Auzindu-i pe francezi cum vorbesc, mi-am dat seama că franceza pe care am studiat-o în şcoală nu o să mă ajute prea mult. Şi francezii nu se împăca deloc cu engleza, deci va fi o miiica problemă să comunicăm. Am mâncat pentru prima oară mâncare chinezească. Cum sunt un mare fan al orezului, nu pot să spun decât că a fost delicioasă.

Am ajuns la hotel pe la ora 23:00 şi am picat într-un somn adânc de vreo 10 ore. Am recuperat orele de nesomn din noaptea precedentă şi azi sunt pregătită pentru o nouă zi de plimbări prin oraşul iubirii.
 
Vă pup şi vă doresc o duminică frumoasă!

And now…pictures! *(promit ca o sa vin si cu unele facute ziua)