Nu prea stiu ce sa cred despre acest film. Este ori mai bun decat cred, ori mai prost decat cred si nu prea imi dau seama care varianta e, asa ca am sa evit sa ii dau un rating.
Tema principala este stereotipul cultural al femeii care este natura, emotie si fizicalitate versus intelectul controlat al barbatului. Nu sunt sigur insa daca este un fel de satira sau vreun fel de analiza introspecta, caz in care totul este destul de banal. Din pacate suspectez ca este vorba despre analiza si voi comenta incepand de la acea premisa.
EA este bruta si emotie egoista. Acestea sunt atribute ale supararii intense, nu mai este loc pentru nimic altceva decat propria durere. Ea ii spune lui la un moment dat ca fiul ei se indeparta de ea vara trecuta si simtea ca ala micu ar fi trebuit sa fie mai apropiat de ea. Vedem din poze si din raportul de autopsie ca ea ii ranea subtil picioarele copilului, facandu-l pe acesta sa nu plece nicaieri. Un pic mai tarziu ea, deloc subtil, ii face acelasi lucru sotului. Femeia este prezentata aici ca fiind o greutate in jurul picioarelor barbatului care il tine captiv si nu il lasa sa fie liber. Ea este in aparenta controlata complet de nevoile ei distructive, asa cum starea podului casei sugereaza si suntem inclinati sa credem ca reprezinta ego-ul ei. S-ar putea sa fiu prea freudinan dar dat fiind simbolismul si sexualitatea acestui film n-as crede: Ego-ul este plin de disperare, plin cu imagini sadice si haotice. Nu exista intelect, nici inhibitii functionale, nimic sa ii tina in frau impulsurile.
