E prima poezie pe care am învăţat-o, încă înainte să merg la grădiniţă. Da, dacă unii au învăţat tradiţionalul "Căţeluş cu părul creţ", pe mine m-a învăţat un vecin mai mare poezia coanei Mitza. Şi după ce am reţinut-o vers cu vers am mers acasă şi l-am găsit pe tata în grădină. Repara ceva la maşină lui. Pe atunci asta făcea mereu când nu era la serviciu. Şi m-am dus fericită că am învăţat prima mea poezie. Vreau să vă zic că am reuşit să-i captez atenţia şi a ciulit imediat urechile. Era pesemne curios să mă vadă cum recit cine-ştie-ce poezie despre căţeluşi creţi şi raţe prin coteţ.

Aşa că s-a uitat interesat spre mine, eu m-am aşezat jos pe iarbă, el a făcut ulterior acelaşi lucru. Şi am început să i-o recit încântată şi plină de patos. Şi n-am ratat niciunul din versurile colorate. Ştiu că tata se schimbase la faţă, îl pufnea râsul dar încerca să-şi păstreze calmul şi să fie atent. La finalul poeziei n-a mai rezistat şi a chemat-o şi pe mamă din bucătărie. Mi-a cerut să mai zic odată grozăvia de poezie. Mamă, femeie ruşinoasă, nu m-a lăsat să o termin. M-a întrerupt după primele versuri. Şi mi-a explicat, împreună cu tata, că nu e frumoasă poezia, că cine m-a învăţat a vrut să nu mă mai întâlnesc cu prinţesele şi prinţii din poveşti.  Că dacă o mai spun cuiva nu mai vien nici Moş Crăciun, nici Moş Nicolae la mine şi nici nu mă mai ia prinţul la castel..niciodată! Atât de tristă am fost că am început să plâng. I-am rugat să-mi promită că nu or să spună nimănui de poezie, că dacă într-o zi n-or să mai vină Moşii cu daruri la mine iarna, o să ştiu că ei le-au spus şi o să plâng până n-o să mai am aer.
 
Şi de atunci au trecut ani buni şi am uitat de coana Mitza. Până de curând când am aflat că poezia nu era pură ficţiune, ci inspirată din viaţa Mariei Mihaescu, o femeie deosebit de frumoasă, născută în anul 1885 în judeţul Prahova, supranumită şi "coană Mitza biciclista". Coana Mitza era cunoscută pentru atitudinea ei nonconformista şi libertină, dar îndeosebi pentru faptul că un renumit ziarist din acea vreme se îndrăgostise de ea. Acesta o urmărea zilnic în plimbările ei cu bicicletă pe calea Victoriei din Bucureşti. Coana Mitza a fost cunoscută şi ca fiind prima femeie care a mers pe bicicletă. Frumuseţea ei nu a trecut neobservată şi a iscat controverse potrivit cărora Mitza ar fi avut legături amoroase cu regele Ferdinand, Octavian Goga, Nicolae Grigorescu şi chiar regele Manuel al Portugaliei.
Toate aceste detalii despre Maria Mihaescu m-au dus cu gândul la frumosul roman al lui Alexandre Dumas-fiul," Dama cu camelii". Păcat că niciunul din marii noştri autori nu au scris ceva atât de frumos despre ea. Şi a rămas doar pamfletul obscen, pe care, cred eu, fiecare copil l-a învăţat sau măcar l-a auzit recitat, în primii ani ai copilăriei