Despre ea s-a tot scris, cand stii ca esti dependent, ce te da de gol si altele. Eu vreau sa va spun ca sunt mandra de mine in sensul ca si eu pana sa ajung aici credeam ca sunt net addicted. Ei bine, de aproape trei saptamani de cand am ajuns aici, unde nu am acces la internet acasa, nu am simtit deloc ca m-ar incerca vreo dorinta nestavilita de a fi online. Merg de maxim doua ori pe saptamana, cate o ora, la o sala de net din apropiere, mai mult pentru a imi verifica e-mailurile, pentru a vorbi cu prietenii pe messenger si bineinteles pentru a va mai povesti cate ceva despre mine aici pe blog.
Cand eram in Romania cand simteam ca ma cuprinde un spleen teribil, nu gaseam altceva mai bun de facut decat sa pierd vremea online facand nimic. Fie ca deschideam site-uri/blog-uri, fie ca ma jucam ceva online, altceva nu prea faceam cand eram in casa si chiar nu se gaseau alte treburi.
Aici e altfel. Stau la casa, dimineata ies in gradina la un capuccino si o tigara, moment de relaxare maxima si pe parcursul zilei fie merg sa vizitez locuri noi, fie la o piscina din apropiere sau pur si simplu stau la umbra smochinului din gradina si citesc cate o carte. (asa cum va spuneam am apucat sa citesc ceva cartulii de Voltaire, Kafka si Marchizul de Sade si imi pare rau ca nu mai am cu mine decat o singura carte "Surasul lui Voltaire" de Pedro Gonzalez Calero din care am citit jumatate, insa mai am o multime de carti in format electronic, asa ca am sa ma apuc curand si de ele). Seara ma uit la TV pe canalele romanesti, la stiri sa vad ce se mai intampla in tara, nu ca m-ar mai putea cumva surprinde ceva, ci doar asa, de amuzament. Eeexact, ca la comedii.
Inainte sa plec mi-am downloadat si cateva filme din care am apucat sa vad doar 4 "La mala educacion", "Run Lola, Run", "Pretty Woman", "The rebound" si "She is out of my league" iar azi am in plan sa vad "Hachiko-A dog story"
Cam asa isi pierde vremea strumfita pe aici. Nu ma plang, e ca o cura de detoxifirea de peisajul citadin aglomerat si sufocant din Ploiesti, si mai ales sunt intr-un fel de test pe care pana acum se pare ca l-am trecut cu brio–nu sunt dependenta de internet, ta-daaam! Prezenta mea indelungata online se datora in mare parte lipsei mele de organizare, comoditatii si, de ce sa nu recunosc, uneori si a lenei care incepuse sa se instaleze cam des. Uneori petreceam ore in sir dand refresh-uri pe diverse site-uri/blog-uri/forumuri doar de dragul de a pierde vremea.
Stiu ca sunt multi care faceau/fac ca mine. Nu o sa incep sa fac eu pe lupul moralist, doar ca cei care se stiu in cauza, neglijand astfel alte activitati mai constructive, sa se gandeasca si sa reflecteze adanc asa, si daca sunt baieti intelijanti, or sa realizeze ca…sunt lucruri si activitati mult mai interesante cu care si-ar putea ocupa timpul liber.(haha, ce mai epifanie!) Si tot ce trebuie e puuutina imaginatie si ceva mai multa determinare! Haaaai…Suuuuces! ^.^
Ia ziceti-mi, da asa sinceri, voi cat de dependenti sunteti de net?
PS: Aici la spalatoriile auto se spala si cainii:
Nu am inteles niciodata nevoia asta de a-ti pune poze pe net. Am zis acum facebook ca e ultima furie a internautilor dorinici sa-si expuna viata in detaliu. Am si eu cont, am 2 chiar. ha! Unul al meu unde am O POZA si unul al blogului unde am o poza cu bannerul blogului. Ma uitam zilele astea prin conturile fostilor colegi, amici, cunostinte virtuale etc. Aveau sute de poze…albume intregi..la mare, la munte, la concerte, in parc, in casa, in piscina, in pat, sub masa…tineam degetele incrucisate sa nu gasesc si o poza cu ei pe buda. 
