Nu cred că există blogger să nu fi avut măcar un hater. Sau dacă există fie scrie doar pentru el, fie nimănui nu-i păsa de ce scrie. Dar sunt cazuri rare şi nu despre ele vom vorbi. Aşadar, îţi faci un blog, începi să-ţi scrii ideile, părerile şi odată ce blogul e public te aştepţi să primeşti feedback din partea cititorilor tăi prin comentarii, mail-uri, mesaje pe facebook/twitter. Că nu sunt de acord toţi cu tine nu e nicio surpriză, e firesc, suntem diferiţi, gândim diferit şi e perfect natural să nu avem întotdeauna viziuni comune despre lucruri şi viaţă.

De aici până la  apariţia haterilor nu e decât un pas. Care este deci profilul unui hater? Cine este el?  Nimeni altul decat obositul care stă în faţă calculatorului fără job, şcoală sau alte preocupări, scormoneste internetul după bloguri şi forumuri şi face flaming. Dacă nu-i iese nu renunţă, se mulţumeşte să înjure. El nu are o viaţă socială, aşa că singura satisfacţie o are atunci când primeşte atenţie în mediul virtual. Pentru că nu dispune de resurse să-şi plătească factura la internet, e şi haterul mă-sii când femeia refuză să o achite.

Dar sa mergem putin backwards prin viata lui.Toate frustrările pornesc din incapacitatea de a relaţiona cu oamenii. I se trage din copilărie de când era agresat de vecinii mai mari. Lucrul ăsta l-a inhibat iar când a mers în clasa I la şcoală şi fetiţa cu codiţe din prima bancă i-a spus bună, s-a pişat în pantaloni. De atunci nu a mai intrat în vorbă cu o fată şi s-a ales şi cu un renume în domeniul "scăpării de sine, pardon pe sine".

Ajuns la pubertate încearcă să se refugieze în acţiuni teribiliste, să intre în cercul adolescenţilor cool, dar din cauza comportamentului său şi a inhibiţiilor deprinse în copilăria timpurie nu reuşeşte decât să se facă de râs şi este luat drept prost. Atunci ştie că singura lui soluţie sunt cărţile. Şi începe şi devorează cu o sete sora cu idiotenia romane consacrate, cărţi despre ştiinţă, tehnică, dar din păcate după ani buni acceptă faţă de sine că n-a înţeles nimic din ce a incurgitat şi încearcă să-şi găsească o altă preocupare. Aşa ajunge să o ameninţă pe maică-sa că se sinucide dacă nu face rată să-i cumpere un calculator.

Reuşeşte să-şi atingă ţelul şi se vede în faţa unui monitor în care el e stăpân şi mare jupân. Iniţial se apucă de jocuri, dar lipsă de perspicacitate şi determinare îl ajunge şi se lasă repede pentru că nu reuşeşte să ajungă mai departe de level 1. Frustrat până peste măsură nu rămâne decât cu alternativa de a-şi crea profiluri pe paginile de socializare şi de a încerca să epateze folosind fraze din cărţi pe care nu le înţelege. Nu impresionează pe nimeni. Nici aici nu este luat în seamă. Încă o dată realizează că pentru a fi respectat e nevoie de mai mult. Aşa că pentru a-şi dezlănţui furia găseşte bloguri, forumuri şi începe şi înjură.E singurul mod prin care reuşeşte să atragă atenţia. Nu pentru multă vreme pentru că lumea îşi da seamă că e o labă tristă şi îi marchează comentariile că spam. sau dupa caz primeste ban. Dar haterul este persistent şi îşi caută alte locuri unde să-şi verse frustrările de puber întârziat.

Dacă-i întâlniţi să nu vă enervaţi. Sunt inofensivi şi singuri. Gândiţi-vă că vine Crăciunul şi până şi haterii sunt creştini şi la un moment dat  Iisus va intra cu bocancii si în vieţile lor mizere.

*acest post e un pamflet şi tre` tratat ca atare!