Pentru că s-a intamplat la propriu. Întocmai cum vă zic! În plin extaz iernatic, dusă de paletuta aia de plastic, am luat un şanţ din plin, m-am rostogolit ca Chuck Norris de 3 ori pe spate, am răsucit picioru stâng în aer, iar la aterizarea în gardul de plasă, aproape am făcut poc! Şi când mă gândesc că aseară eram determinată să-mi închiriez schiuri. Eu, novice fiind, de fapt nu novice, nu ăsta-i cuvântu, ce dracu`…aşa, habarnista, total paralelă cu tot ce înseamnă placă, schiuri, patine şi alte minunăţii. Nu ştiu dacă accidentul lui Huidu mi-a băgat minţile-n dovleac, dar ajunsă pe pârtie mi-am dat seama că…aş fi aşteptat 2 ore să intru pe pista de schiori şi probabil aş fi schiat cu ţeasta şi cu picioarele în aer! Vă ziceam pe twitter câţi peri albi îmi poate scoate CFR-ul, aşa-i? Din ăia albi şi lungi. Să faci aproape 3 ore de la Ploieşti la Predeal e aproape o ciudăţenie pe care doar în Românica o mai întâlneşti!
Să nu mai zic că în timp ce-mi fugeau ochii pe la tarabele cu fesuri şi căciuli din alea îmblănite, am picat trântă în genunchi, asta după păţania cu fundu rupt în două. Aproape! Am constatat că: tre să-mi iau mănuşi mai groase, tre să-mi iau ceva colanţi pe sub blugi, tre să nu mai vin pe tocuri cui pe pârtie (hai c-am glumit, bă!) şi că niciun fes nu-mi stă fix pe cap! (în afară de căciula pe care mi-am cumpărat-o de acolo şi care mă face să arăt precum Kyle din South Park, haha. seriously, watch the pictures!)
În altă ordine de idei, vă las în compania câtorva poze cu diva de mine, şi vă lansez întrebarea bombă, pe care cu siguranţă n-o simţiserăţi că vine… Ce faceţi, mă de Revelion, ah? 
Hai să ne citim cu bine şi la anu` care vine, posturi bune să aveţi, şampanie pe gât turnaţi, ia mai hai de nu mânaţi! (astea mi se trag de la colindătorii agasanţi din tren, împuşca-i-aş pe toţi!- yeah, I feel badass today, haha, badass, get it?)
Pa!
Vă pup,
.png)
da, da…Kyle, shut up!
Dacă atunci când eram copil aveam o scuză să stau toată ziua cu sania în zăpadă fără să-mi pese de nasul roșu și de mâinile cu degete înghețate bocnă, acum lucrurile stau cu totul altfel pentru că nici organismul nu mai are rezistența de altădată și nici dispoziția mea pentru frig și zăpadă nu mai e că la 10 ani.
De câte ori ninge atât de frumos afară mă gândesc cu o tristețe amestecată cu nostalgie la copilul de altădată care-și promitea că atunci când va fi mare să practice toate sporturile de iarnă. Să vă povestesc cum era atunci, deși probabil mulți dintre voi ați trăit aceleași lucruri minunate pe străzile albe de țară, alături de partenerii voștri de joacă. Noi ne strângeam mulți de la prima oră a dimineții, îmbrăcați gros, cu căciuli, mănuși și fulare tricotate de bunici, ne luam cu noi săniile și mergeam încântați de peisajul alb imaculat pe derdelușul cel mai alunecos unde ne petreceam cu încantare toată ziua. Nu simțeam frigul, nu ne plângeam că ne îngheța nasul și nici măcar când ajungeam acasă și încercam să ne descălțăm de bocăncei nu ne văitam că nu puteam cuprinde șireturile cu degetele noastre înghețate bocnă. Știam că avusesem o zi minunată chiar dacă simțeam că ne paște o răceală și că zilele următoare nu vom mai avea voie să ieșim din casă.
Nu știu voi cum sunteți dar eu în preajma sărbătorilor primesc zeci de mesaje de la numere de telefon pe care nici măcar nu le am în agendă. Ok, nimic rău în asta, doar că…din moment ce eu am șters numărul respectiv din agenda telefonică mi-e greu să știu cine mi-a transmis urarea. Adevărat, persoana care mi l-a trimis nu știe că eu nu-i mai am numărul, dar din moment ce timp de o bună bucată de vreme nu a mai dat niciun telefon sau mesaj de ce se mai deranjează acum? Asta îmi aduce aminte de postul pe care l-am scris în urmă cu doi ani în aceeași perioadă a anului care se numeste sugestiv 
Desfac o mandarina. O miros muta. Miroase bine. Dezlipesc usor felie cu felie si incep sa mananc. Mi se lipesc degetele. Caut in rucsac sa imi gasesc pachetul de servetele umede. Nu-l gasesc si ma lipsesc de oglinda, de portofel, de pixu` primit acum un an de ziua mea, pfff, asa de mult am scris incat nu l-am terminat nici acum. Ma las pagubasa si incep sa-mi ling degetele pt a ma descotorisi de senzatia de degete lipicioase.
