Nu ştiu alţii cum sunt dar când vine vorba de cuvinte de amor, declaraţii fierbinţi mă cuprinde o stare hilară şi aşa aş râde până m-aş tăvăli pe jos. Nu mă înţelegeţi greşit, nu e vorba că nu sunt romantică, căci sunt, dar într-un alt fel. Într-un fel din ăla mai ciudat aşa, sau poate pentru unii mai firesc. Nu am avut niciodată probleme cu glicemia, dar ştiu că n-aş vrea să mi se ridice de la exces de cuvinte siropoase şi de la apelative care mai de care mai dulci şi mai drăgălaşe. Cred că se trage de la primul bileţel de amor pe care l-am primit prin clasa a 4-a, sau a 5-a, habar nu am, scria cam aşa "Te iubesc şi atât că n-am inspiraţie". Habar nu aveţi ce dezamăgită am fost atunci că nu am primit şi eu o destăinuire a iubirii mai convingătoare, mai elaborată. Dar n-a durat mult până când mi-am dat seama că..hei, a fost cea mai sinceră mărturisire a unui puşti de 12 ani abia împliniţi. S-a gândit el bine că n-are rost s-o dea în Eminescu, că dacă e să fie va fi şi fără versuri în sirop şi cuvinte frumoase. Şi a avut dreptate, că de fost, a fost şi a durat câţiva ani buni. Mai mult decât durau ceea ce noi numeam prietenii pe vremea aia.

Timpul a trecut, mare m-am făcut, Cosânzeana creştea şi tot aşa şi am realizat că cele mai simple cuvinte ascund cele mai frumoase sincerităţi. Căci pentru a spune ce simţi nu trebuie să te chinui să manevrezi cu dibăcie arta condeiului, ele vin de la sine, atunci când vor ele, nu când te chinui tu să le dai viaţă.
 
Să vă spun cea mai recentă declaraţie de dragoste pe care Filozoful mi-a făcut-o? Hai că vă zic, să nu mă amuz aşa de una singură de fiecare dată când îmi aduc aminte!  

"Ştiu că te iubesc atunci când mă dai jos din pat cu piciorul şi dimineaţa mă trezesc dormind pe covor, ştiu că e dragoste atunci când nu mă apucă nervii  când vin de la muncă şi nu-i nimic de mâncare în frigider”

Nu e singura de acest gen, dar fiind cea mai recentă mi-am adus aminte de ea mai uşor. Ce vreau să zic e că fiecare înţelege romantismul în felul lui. Că dacă îţi spune că te iubeşte în timp ce aşteptaţi un autobuz sau dacă o face la apus pe plajă ar trebui să aibă acelaşi impact. Căci nu de puţine ori am auzit istorioare încărcate cu regrete, în care duduiţele se plângeau că ele nu au primit trandafir la prima întâlnire sau că al lor bărbat nu le-a aşteptat niciodată într-un pat plin de petale şi lumânări parfumate. Aşadar, dragele mele, fiecare bărbat are modul lui de manifestare a sentimentelor, de a declara dragostea, căci dacă toţi ar fi la fel n-am mai avea noi parte de ineditul momentului şi n-am mai aştepta cu sufletul la gură ziua  când el va rosti cele două cuvinte magice.