In ce fel sta eul 1 si in ce fel se misca eul 2? Eul 1 este ca o baza, in care se formeaza starile noastre. Eul 2 se plimba ici si colo, mai grabit, sau mai incet, interactionand cu mediul uman si non-uman inconjurator, adunand impresii, mesaje, franturi de viata, pentru ca apoi sa le aduca la baza eul 1, unde le preda. Cand se intalneste cu baza, nu numai ca preda mediul atat cat l-a putut aduna, dar il si integreaza fiintei noastre, cautand potriviri. El le face cunostinta interiorului cu exteriorul, descopera interiorul prin exterior si viceversa. El sondeaza, analizeaza, potriveste. Este elementul activ al cunoasterii noastre. Iar baza este generatorul si in acelasi timp, locul de manifestare a starilor sufletesti.

Pentru ca predarea sa se realizeze satisfacator e nevoie de o intrerupere pe un timp a activitatii eului 2, deci de o detasare de la fluctuatia mediului, o incetinire pana la minimul posibil a evenimentelor simtuale ce-si cer atentie. Eul 2 nu poate lucra in acelasi timp cu mediul si cu eul 1, desi face acest lucru pentru a ne mentine la curent cu evenimentele de suprafata ale mediului. Sau mai bine zis, se realizeaza o comunicare a informatiilor de la mediu la eul 1, dar una incompleta, superficiala, frugala, nesatisfacatoare pentru setea de intelegere, comunicare, iubire a fiintei noastre.

Daca eul 1 si eul 2 nu se intalnesc intru cadru mai propice, adica incetinit, in profunzime, pentru o perioada mare de timp, eul 1 va construi universuri imaginare despre realitatea inconjuratoare si despre noi insine. Necazul falsitatii acestor universuri consta in degradarea treptata, pierderea nobletii umane. A trai in minciuna stiind asta e chinuitor, fatal. Iar eul 2 nu se va simti implinit pentru ca isi vede pierduta analiza febrila si continua pe care o face, lucru care va duce la pierderea treptata a luciditatii, renuntarea la analiza, rezumarea la aspectele critice pentru continuarea existentei.