Şi încep cu sfârşitul: acum două seri am văzut ultimul episod. Am tot menţionat în ultimele luni cum serialul asta făcea parte din rutina mea zilnică. De fapt, înainte de culcare era un obicei să mă uit măcar la 2 episoade. Am renunţat chiar şi la emisiunea lui Badea pentru ele. Când eram noi mici rula pe PRO tv parcă. Ei bine, pe vremea aia nu m-a atras deloc. Sinceră să fiu nici n-am stat atunci să văd vreun episod cap-coadă. Ce mai prindeam aşa când zapam printre canale. Şi de multe ori când vorbeam cu cineva despre seriale mă întreba de "Friends". "cum, n-ai văzut Friends?!" Cu mirarea omului căruia îi spui că n-ai mâncat niciodată ciocolată. Şi aşa am decis, undeva prin luna aprilie, să-l trag pe DVD-uri şi să mă apuc de el. Cum toate serialele pe care le urmăream se apropiau de sfârşit de sezon, am zis că merită să-ncerc un clasic vizionat de aproape toată lumea. Ştiţi voi, pe principiul ăla..să nu mor prost.

Şi m-am îndrăgostit de serial încă de la primul episod. M-am îndrăgostit de personaje, de atmosferă, de tot. Nu pot concepe un personaj fără celălalt, Friends e ca un puzzle în care fiecare dintre personaje e o piesă fără de care întreagă planşă n-ar mai fi la fel. Ştiu, sună al naibii de cliseic, dar efectiv pentru mine aşa e. Şi cred eu că toţi fanii 'Friends"gândesc asemenea. Dar să-i luăm pe rând.

Rachel Green. Ea e preferata mea. Mă regăsesc în clumsiness-ul ei, în bucuriile şi neîmplinirile ei. Ea e drama queen-ul grupului. E fata răsfăţată care învaţă să trăiască pe cont propriu, fata populară care totuşi nu îşi găseşte împlinirea şi fericirea dar e atat de amuzanta ca tot incearca. Pe parcusul serialului o vedem în diferite ipostaze: Rachel-chelneriţa, Rachel-secretara şi în final Rachel-mare consilier vestimentar la Blomingdales. Îmi place mimica ei, îmi place când râde, când plânge. Cred că Rachel e the key role pentru Jennifer Aniston deşi încă joacă în drame romantice de succes. Niciunul dintre roluri nu i se potriveşte atât de bine ca cel din Friends. Relaţia ei cu Ross e frumoasă dar mie sincer nu mi s-a părut că se potrivesc. Pur şi simplu n-am simţit deloc chimia aia dintre ei.

Monica Geller. Obsesivo-compulsiva, maniaca cu ordinea şi curăţenia, nevrotică, competitivă. Cred că am punctat exact trăsăturile principale ale personalităţii ei. Mi-a plăcut de ea că e şarmantă, e frumoasă (deşi mulţi spun că azi Courtney Cox arată cu mult mai bine decât atunci, mie mi se pare că atunci era…just gorgeous). Meseria ei este cea de bucătar şef şi pentru asta am admirat mult personajul Monica. Mereu mă gândeam pe parcusul episoadelor cum ar putea cineva să gătească atât de mult şi acasă când face asta tot timpul la serviciu?

Phoebe Buffay. Ciudata grupului. Puţin sado-maso, puţin aiurita, hippioata pasionata intr-un mod bizar de ezoterism, Pheobe e insa  usor enervantă cu incapacitatea ei de a empatiza dar în acelaşi timp drăgălaşă cu toate glumele şi ironiile ei atât de directe. Smelly Cat, melodia ei devenită hit cu vocea altcuiva, desigur, va rămâne pentru mine mereu acel ceva care îmi va aminti cu drag de serial.

And now…the Boys!

Joey Tribbiani. Actor mediocru cu rădăcini în Italia, Joey se remarcă în cariera sa doar printr-un rol secundar pe care îl are în longevivul serial 'Days of our lives'. Şi prin celebra frază "Joey doesn`t share food". Şi chiar n-o face. Într-un episod se întâlneşte cu o tipă care într-un exces de poftă se întinde şi-i ia un cartof prăjit din farfurie. Joey face o adevărată dramă din asta şi hotărăşte să  n-o mai vadă vreodată. E carismatic, prostuţ, dar "at least he has the looks" În sezonul 9 încearcă o relaţie eşuată cu Rachel. Sinceră să fiu e singură fază din tot serialul care mi s-a părut chiar trasă de păr. Dacă nu am simţit nicio chimie între Rachel şi Ross, cu Joey lucrurile stau şi mai prost. Cei doi se potrivesc fix ca nuca în perete.

Chandler Bing. Da, fiiix Biiiing. E sarcastic, acid, ironic. Toate trei ridicate la puterea "n". Ştiu că e personajul preferat al multora, dar sinceră sa fie eu l-am perceput că fiind obositor. Şi nu pentru că nu mă amuzau glumele lui ci că o personalitate ca a lui m-ar obosi până la epuizare. Ştiţi voi, ce e prea mult strică. Cam aşa e şi cu el. Mi-ar fi plăcut ca producatorii să-i creeze o personalitate ceva mai misterioasă, glumele erau ok (din ce am citit chiar actorul le scria) doar că erau de cele mai multe ori aceleaşi. Anyways, cuplul Monica Geller-Chandler Bing e preferatul meu. Se simte chimia dintre ei, se completează reciproc şi nu ştiu, parcă în preajma Monicăi şi Chandler e mai…temperat şi mai simpatic.

Ross Geller. Yap. Fratele cel geek al Monicăi. Paleontolog de profesie. Doctor cum îşi spune el, pasionat de dinozauri şi căsătorii. Sau mai bine zis de divorţuri. Dintre personajele masculine el e preferatul meu. Uneori e isteric, alteori e amuzant, alteori melodramatic, alteori romantic. Ross e cel mai implicat dintre personaje, cel mai sentimental.

FRIENDS e într-adevăr un clasic. E unul dintre serialele alea cu care te obişnuieşti şi de care cu greu îţi vine să te despărţi. Şi credeţi-mă, ultima oară m-am dezlipit atât de greu de "Lost", desi m-a cam derutat finalul. M-am ataşat emoţional de personaje, de atmosferă, de glume, şi m-am obişnuit ca în fiecare seară să văd câteva episoade. Acum ce-o să fac? Până în septembrie când încep serialele mele mai e, şi sinceră să fiu mă enervează să aştept câte o săptămână după fiecare episod. Mă gândesc să încep "The big-bang theory". Şi el mi-a fost recomandat de o grămadă de oameni, aşa că, în lipsă de Friends, am să mă apuc de el.  Sau poate chiar de serialul "Joey" (ce-i drept are doar doua sezoane, dar macar il mai vad pe Joey Tribbiani)

Rembrants – I'll Be There For You.