Spunea cineva pe aici ca lumea nu prea stie cu ce sa mananca SF-ul de calitate si mi-am adus aminte de un film pe care l-am vazut acum ceva vreme si m-a impresionat deosebit.Filmul se numeste Pandorum si a aparut anul acesta. Povestea principala nu este nici pe departe una originala, este vorba despre un grup de oameni alesi sa paraseasca pamantul care urma sa fie pradat de apocalipsa iminenta intr-o nava spatiala colosala numita sugestiv Elyseum si sa se imbarce intr-o calatorie de sute de ani catre o planeta indepartata care se credea a fi locuibila si numai buna de colonizat. Acestia sunt pusi in hypersleep pe toata durata drumului si numai cativa sunt lasati activi si schimbati prin rotatie ca sa aiba grija de nava.

Povestea reuseste sa exploateze excelent cateva dintre fricile primordiale ale omului cum ar fi claustrofobia, singuratatea, amnezia, spatii imense si intunecoase. Toate acestea dau o nota de suspans filmului care dupa parerea mea este right up there cu clasicele. Dupa ce capitanul Bower este trezit subit din criogenare de catre computer,acesta observa nava intr-o stare avansata de degradare si cadavre ale colegilor lui plasate strategic pe ici pe colo.

Nestiind ce se intampla acesta acesta incepe sa exploreze nava in cautare de raspunsuri.Sub pretextul ca Elyseum este o nava proiectata pentru transportul oamenilor si nu pentru vietuire, culoarele ei inguste si intunecoase ofera un decor adecvat pentru un thriller a’ la Doom. La prima vedere tribul de umanoizi canibali care il tot vaneaza pe Bower pe nava in timp ce acesta incearca cu disperare sa restarteze reactorul nuclear sunt motivul pentru devastarea navei dar inselarea este amarnica. Finalul este unul grandios si total neasteptat. Daca nu crezi ca mai poate un film in ziua de azi sa te surprinda la final sau sa te miste in vreun fel, uita-te la Pandorum.

Daca tot am auzit zilele astea ca 2012 ar fi "the shit" am zis de ce sa nu il vad si eu…Trebuie sa recunosc ca la inceput filmul m-a plictisit de moarte. Sa zic ca in prima jumatate de ora cu ochii impaianjeniti de banalitate ma chinuiam sa sparg samanta stereotipa si eventual, de ce nu, sa scuip coaja in farfurie si nu in pat. Dupa inca o jumatate de ora gura mea nu mai era folosita pentru spartul bomboanelor agricole si bautului de cola.

Eram pur si simplu cu gura deschisa si cu ochii mari in fata unora dintre cele mai tari efecte speciale vazute vreodata, si credeti-ma ca am vazut multe filme la viata mea. Povestea este una facuta dupa reteta Hollywoodiana, ceva banal, dar CGI-ul face toata smecheria. Avem una bucata savant tanar si biban care descopera cataclisma, avem si omul simplu care isi vede linistit de viata sa si de problemele sale, avem si pe Obama care este un monument de moralitate, avem si pustnicul nebun, foarte avid de teorii conspirative care spre uimirea tuturor acum are dreptate ("you realize that the nutbags with the cardboard signs were right all along"), deci dupa cum se vede avem toate ingredientele pentru un film gen simulare de calamitate, un template dupa care s-au facut filme de aproape 100 de ani.

Conceptul asta de mixtura dintre oameni si extraterestrii il gasesti si in "Species" si in "Alien 3". (recunosc, nu-s nici pe departe cel mai inspirate exemple dar altele nu-mi trec prin cap acum) . Am vazut chiar si un anime cam pe aceeasi tema:"Saikano". Si sunt o gramada de alte filme pe tema alien vs human. Cred ca ce face ca "District 9" sa iasa asa putin din tipare e fix ce m-a enervat pe mine la inceput, anume prezentarea povestii sub forma de documentar. (ori pe mine m-a iritat mixtura asta dintre documentar si sci-fi). Nu am zis ca "District 9" e copiat dupa ceva, ci ca ideea nu e revelatoare cum ma asteptam eu. Asa-i cand ai asteptari mari d`ampixu` si te lasi influentat de entuziasmul altora. Te dezumfli ca un balon. De asta poate era mai bine sa il vad pese 2-3 ani cand mai trecea manifestul asta frenetic pro "District 9".