…Cum ai putut uita? Am împlinit 3 luni şi 3 săptămâni! Vezi, e cifra rotundă? Eu ţi-am luat o felicitare şi un cadou, ca şi acum o săptămâna, îţi aminteşti? Şi uite, e miezul nopţii şi stau cu telefonul în mână si aştept un mesaj în care să-mi spui că mă iubeşti şi un "la mulţi ani!" (ei, ce contează că mai avem 8 luni până împlinim anul, un gest frumos contează mult, să ştii!)
Da, multe femei acordă o foarte mare importanţă datelor. Ele sărbătoresc orice. Ţin minte şi când se împlinesc două luni de la ultima pereche de pantofi cumpărată, sau a căta oară poartă o geantă cu o anumită ţinută. Nu e nimic rău în asta, aşa suntem noi, femeile. Aşa a lăsat-o Dumnezeu pe Eva, mai atentă la detalii, nu-i de mirare ca i-a pus ceva atractiv lui Adam când l-a plantat în Eden şi abia după aia a făcut-o pe ea. Ok…femeile sunt femei, oricât ar încerca să pară dure, insensibile, într-un cuvânt bărbate. Nu, ele întotdeauna vor pune preţ pe detalii şi amănunte. Nu ar fi nimic de condamnat în asta dacă nu şi-ar stresa partenerii cu fixurile lor. Şi dacă nu le-ar reproşa că nu au făcut aia şi ailalalta şi tot aşa.
Dragele mele, aşa cum femeile sunt femei, bărbaţii sunt bărbaţi (dacă tot am început cu truisme, apăi să fie din plin). Şi lor nu le pasă de geanta voastră, de pantofii voştri cu platformă şi nu, nici de aniversarea voastră. Nu vor să audă ultimele bârfe despre prietena voastră şi nici de personajele din "Sex and the city". Nici când îi propui subtil o cină romantică nu se va simţi, pentru că ei prin natura lor sunt comozi şi preferă o pizza la domiciliu şi un six pack de bere. Iar de cumpărături nu încape îndoiala, mai bine-i puneţi să stea într-un picior în timp ce vizionează un meci decât să-i târâţi prin magazine de femei. Cel mai probabil va aproba orice ţinută vrei să-ţi cumperi doar gândindu-se că aşa va scăpa mai repede de acolo!
Ştiu, ştiu…mereu vor fi femei care vor trâmbiţa cât de atent e bărbatul lor, cât de sensibil şi implicat în activităţile ei…dar, bărbatul ăla ori e prea slab să-şi impună adevăratul caracter, ori e popofagot în stare latentă. Aşa că, bucuraţi-vă de insensibilul de iubit pe care-l aveţi şi nu vă mai ofuscati că n-a venit cu un trandafir în dinţi şi cu lumânări parfumate la aniversarea voastră de 3 săptămâni, sau că a uitat complet de ea. Ei nu acorda mare importanta acestor detalii şi simplul fapt că e cu voi ar trebui să fie o garanţie a relaţiei voastre. Nu mă înţelegeţi greşit, eu vorbes despre bărbaţi, nu despre animalele care-şi tratează urât iubitele, înjură sau le burscheaza (ca a nu zic altceva), vorbesc de oameni, de bărbaţi în general, cei din urmă fac parte dintr-o cu totul altă categorie, cea a primatelor, a animalelor, a gorilelor lobotomizate.
.png){kind=small}
Se pare că leapşa referitoare la metodele contraceptive a ridicat ceva semne de întrebare cititoarelor mele pentru că am primit câteva mail-uri în care îmi cereau mai multe detalii despre inelul vaginal. 
Vorbeam mai demult 
Părinţii. Nu aş da vina pe ei. Sau cel puţin nu în totalitate. Nu ai cum să interzici copilului accesul la informaţie şi la socializare. Poţi totuşi să îi insufli, atât cât se poate, principii şi valori morale însă depinde doar de el dacă va ţine sau nu seama de ele. Nu ai cum sta tot timpul în preajmă lui, iar când deja a ajuns la vârsta "maturităţii" în concepţia lui (14-15 ani), deja tu ca părinte nu mai reprezinţi o instanţă de valori de care el ţine seama. Nu vei fi decât părintele care nu înţelege noul curent, care nu isi lasă fiica să se distreze cu prietenii săi şi care nu e de acord sa consumi etnobotanice pentru că-s nocive. N-ai tu de unde şti cât e de cool şi cât de marginalizata va fi fata ta în grupul ei dacă nu se baga şi ea la una mică.
Nu e o problemă care nu mă lasă să dorm noaptea, insa azi întâmplător am auzit două eleve vorbind despre cum o să-şi facă ele implant cu silicoane când "or fi pe picioarele lor". Nu aveau decât vreo 13-14 ani şi motivul pentru care aveau discuţia asta la o vârstă atât de fragedă, va zic că mă depăşeşte. După ce au enumerat câteva vedete cu "sânii frumoşi şi mari" au început să vorbească despre fetele din clasa lor cu dotări mai generoase că ale lor. "Vezi tu, fată, de aia se uită Raducu după alea două, că au ditamai balcoanele", "-Păi cred şi eu, nu ai văzut că nu îşi pun pe ele decât bluze din alea super mulate?". 
Pantofi, pantofi de toate formele şi în toate culorile, tocuri înalte, subţiri, medii, platforme. Modele frumoase, atrăgătoare menite să ne abată de la drumul nostru şi de a ne face să zăbovim minute în şir în faţa vitrinelor în care dragii de ei stau mândri şi ne îndeamnă să intrăm să-i vedem mai îndeaproape. Ok, până la urmă nu trebuie să-i cumpărăm, doar să-i încercam, să probăm câteva perechi, să vedem cum ne vin. In final nu facem nimic rău şi în plus cursul de la facultate sau prietena care ne aşteaptă în cafenea mai pot aştepta. .jpg)
Pantofii cu toc sunt un moft pentru fetele înalte şi o necesitate pentru cele micuţe de înălţime. Dar până la urmă cine a zis că o fată scundă nu poate fi la fel de atrăgătoare cu o pereche de pantofi sau cizme cu talpă joasă? Atitudinea face totul şi eu sunt genul de persoană care ţine la confortul ei. Îmi plac de mor tocurile, mereu colind magazinele în ideea că îmi voi cumpăra o pereche elegantă de pantofi/botine/cizme cu toc şi în momentul în care le probez tot entuziasmul se năruie cât ai clipi. Sfârşesc fie prin a-mi cumpăra incaltaminte cu talpă joasă fie cu un toc micuţ şi grosuţ. Întotdeauna mă gândesc că vreau să umblu prin oraş comodă şi că după două ore nu mă voi scotoci în portofel să caut bani de taxi pentru a ajunge acasă. 
