În ziua de azi orice român care se respectă, dă cu pumnul în masă, crapă ceapa pe din două în măsele şi face oricare alte acte care emană testosteron trepanat, ştie că pentru a reuşi trebuie să-şi stabilească bine ţelurile în viaţă. Nimic rău în asta, dacă aceste scopuri personale nu ar fi divagat în obsesii generale sore cu prostia şi pe alocuri cu îngâmfarea. Fiecare popor îşi cultivă obsesiile şi încearcă să scoată zeama din ele, sâmburele `ăl mai mare. De exemplu japonezii: uhuuu, obsedaţi de tehnologie, ar fi în stare să formeze cozi kilometrice şi să campeze în faţa magazinului unde ştiu ei că vor găsi modelul cel nou al gadgetului X. Dar au ajuns departe, adică de exemplu brand-uri ca Samsung, Sony sunt primele în topurile vânzărilor din întreaga lume. Francezii…ei, lasand la o parte faptul că-s nespălaţi,(a se nota: n-am zis ca-s mai nespalati ca romanii, da?) au nasuri extrem de fine, şi îşi cultivă obsesia prin producerea celor mai bune şi mai rafinate parfumuri din lume. Şi exemplele ar putea continua. Dar să ne oprim la români, ce avem noi aici?
Un popor pentru care ţelul suprem este o "casă pe pământ". Cred că mi-a fost dat să aud de nenumărate ori expresia: "Asta e visul vieţii mele, să am o casă a mea şi numai a mea". În vară când am fost în Cipru am întâlnit un fost coleg de grădiniţă (ştiu, mare coincidenta, dar s-a întâmplat, nu întrebaţi cum ne-am recunoscut, a fost ciudat, deci NU întrebaţi, ok?) care lucra acolo la o florărie (nu e popofagot, relax) şi câştiga 1000 euro. Mi-a zis că e acolo de câţiva ani şi că mai are de stat încă vreo 5? până să-şi poată ridica o casă pe pământ că citez "nu ai realizat nimic în viaţă dacă n-ai o casă a ta, pe care s-o ridici cu mâinile tale". Nu mai contează că e amplasată la dracu`n praznic şi că stai în trafic 200 de ore să ajungi la serviciu sau la hypermarket. Contează că ai o casă A TA!
Televizorul. Românul trebuie să-şi ia de undeva informaţiile şi care e cel mai la îndemână şi cel mai prieten cu neuronul obosit? Teve-ul. I-auziţi-o p-asta: cică suntem pe locul 1 în Europa cu cele mai multe televiziuni şi cu cel mai mult timp petrecut în faţa micului ecran. Hai, să aud nişte urale, nu vă bucuraţi că suntem şi noi primii în Europa cu ceva?
Obsesia Paulo Coelho. Nu cred că e muncitor pe şantier, gospodină desăvârşită, vânzătoare de ziare sau haine, florăreasă, croitoreasă şi ce mai vreţi voi care să nu fi citit Coelho şi care să nu-l ridice în slăvi. Ca şi cum până la el literatura ar fi fost ceva aşa, neglijabil, care nu reusea sa te scormonească direct la corazon. Insa odata cu nasterea marelui Coelho, totul s-a luminat dintr-odata! El a revolutionat literatura atât pe verticală cât şi pe orizontală. (notă: nu o să menţionez că sunt şi câteva seminariste feministe – îşi merită statutul, credeţi-mă pe cuvânt- de la Litere care îl aşează în topul preferinţelor. Hello? Cum să predai la facultatea de Litere şi să-ţi placă Coelho…adică, zic şi eu..cât de Nikita să fii?)
Obsesia muierilor cu balcoane supradimensionate. Păi se poate să răsfoieşti o revistă şi să nu vezi ţâţe? Să aprinzi teve-ul şi să nu îţi săra-n ochi perechea nouă de silicoane a blondelor lu` Botezatu, a Adelinelor lu` Varciu? Nu, nu se poate. Că asta aduce rating. Asta cer bizonii cu boaşele mari, cu creierul pus la păstrare. Păi dacă asta vrea poporu`, asta i se dă, corect? Ce mai contează că mai sunt şi oameni care sunt îngreţoşaţi de atâta exhibiţionism, de atâtea curve portretizate că femei fatale? Ei nu contează, şi ştiţi de ce? Că sunt minoritatea. Şi din păcate aia n-o să conteze niciodată!
Obsesia messenger, yahoo messenger. Cum adică nu stai pe mess?! Mi-a cerut acum câteva zile o colegă id-ul şi i-am zis că nu prea mă conectez. La care duduia ridică din sprânceana şi spune aşa cu un ton dezaprobator, ca şi cum aş fi făcut un act realmente lipsit de morală: "Cum nu intri pe mess? Şi mama stă pe mess de la muncă şi îmi dă buzz-uri. Si uneori îmi reproşează că stau pe invisible!" Va daţi seamă până unde s-a ajuns?!
Obsesia telefoanelor mobile. Şi nu orice telefon, ci fiţa fiţelor: HTC-uri, Iphoane si alte telefoane care costa de 4Xsalariu minim pe economie din Romania. Păi dom`le sunt ţărani care muncesc ca apucaţii o vară prin Italia şi Spania ca să îşi cumpere un telefon de fiţă ca mai apoi să se ducă cu el la discoteca din Adunatii Vale să le arate el tovarăşilor ce şmecherie si-a tras; şi eventual să mai fie şi vreo fufă prin preajmă ca pe urmă s-o repeadă în boscheţi, promiţându-i că data viitoare când se mai duce acolo îi aduce o poşeta din aia Lui Bidon.
Obsesia auto. La noi ca la nimeni, vorba aia. Oameni care abia au bani să-şi plătească chiria şi să-şi cumpere o bucată de parizer cu pâine au GIP-uri şi Merţane. Da` cum se poate să nu aibă el? N-are cum. Şi X-ulescu are şi e mai varză ca el. Nu poate şi nici nu trebuie să se lase mai prejos. În ceva tre` să-şi concentreze şi el ambiţia, ce mama dracu`!
Şi mai sunt o grămadă: obsesia lenei (dacă ăla nu face, eu de ce să-mi rup cocoaşa muncind?), obsesia cărnii din congelator (reminiscenţe de pe vremea tovarăşului), obsesia haiducului aventurier (după două pahare de vin orice pulică e Robin Hood în devenire) şi nu în ultimul rând obsesia politicii, oricine, oricând şi oriunde discută politică. Şi de-a lungul deceniilor frazele de obicei se termină aşa "Da-i în Paştele mă-sii că ne-au sărăcit ţara, d-aia n-avem noi nimic" – Nu, niciodată nu sunt ei de vină, ci întotdeauna oricine altcineva.
Ca orice loc trebuie sa aiba si minusurile lui. De cum am ajuns aici am cautat sa imi cumpar o cartela cu numar in reteaua CytaVoda (un fel de Connex-Vodafone, pana sa devina Vodafone si atat). O cartela cu numar si cu 5 Euro credit initial costa 25 euro la anumite magazine si 50 de euro daca ai ghinionul sa nu stii de unde sa o cumperi. (O_o) Bun, mi-am cumparat cartela cu numar si tot atunci am aflat ca Samsung Corby-ul meu cumparat la liber e codat pe Romania. (multumesc Vodafone Romania) asa ca am folosit un Nokia 6124 pe care il aveam cu mine si care era decodat. Primul gand a fost sa imi activez vreo oferta cu minute in retea si internet. Oh, well…se pare ca ceream prea mult. Singura oferta disponibila era cea inclusa in creditul de pe cartela 100 sms-uri in retea si atat.
Wireless in centru McDonalds-ul nu are asa ca a trebuit sa merg sa stau pe net la Starbucks, dupa ce mi-am cumparat una dintre cele mai naspa cafele pe care am baut-o vreodata (nu i-au pus zahar si nici nu m-au intrebat daca vreau sau sa imi dea vanzatoarea 2 pliculete daca vreau, cum cred eu, e normal).Ca sa ai net acasa costa minim 50 Euro/luna, ceea ce mi se pare foarte mult.
Eu locuiesc intr-un cartier din Nicosia. Daca vreau sa ajung in centru trebuie sa astept un autobuz care vine din ora in ora si drumul dus intors ma costa cam 5 euro.(si trebuie musai ca la ora 19:00 sa fiu in statie pentru ca…ta-daam, ultimele autobuze pleaca din centru catre restul cartierelor la ora 19:15) Daca vreau sa merg in Larnaca la mare, trebuie sa sun sa fac o rezervare la nu-stiu-ce autobuz special (nu am mers pana acum cu el) pe care il iau dintr-un cartier care se afla cam la 14 km distanta de cel unde stau eu. Ah, si miercurea la oa 15:00 toate magazinele si supermarket-urile se inchid. De ce? Nu stiu, n-am aflat inca.
Azi de exemplu am vrut sa merg sa imi cumpar niste servetele demachiante de la famacia din cartier. Am ajuns acolo si era inchis (ora 14:00), ca sa aflu de la o doamna ca aici farmaciile nu sunt in fiecare zi deschise, ca fac cu randul (intr-o zi e una din ele, in alta zi alta si tot asa si ca sa ma uit pe usa farmaciei sa vad programul exact). M-am intors sa ma uit si intr-adevar scria numai ca ….scria in greaca. Great! Asa ca va trebui sa merg la un market sa imi iau servetele demachiante. De curand s-a deschis in zona un magazin romanesc unde gasesti produse romanesti la preturi exorbitante (o eugenie e 0,50 eurocenti) si o sticla de Frutti Fresh la 2 l e 1,50 E. Cred ca din cauza aspectelor pe care le-am mentionat mai sus incepe sa imi fie dor de Romania.
Maine plec din tara. Doua luni. Prima mea calatorie cu avionul. Si prima iesire din tara, for that matters. Am emotii dar sper sa fie bine. Am emotii mai ales pentru avion. Am auzit povesti din experientele altora ca imi vor pacani urechile, ca imi va creste tensiunea ca va veni Bau Bau de dupa bagaje si va marai la mine… Mi se face inima miica miiica numai cand ma gandesc. Daca nu mai vedeti posturi scrise de strumfita, inseamna ca fie am naufragiat pe o insula pustie si am dat de Kate si Jack, fie ca n-am gasit niciun wireless de unde sa va scriu.(am vorbit cu un prieten care s-ar putea sa se mai ocupe el de blog, sa mai puna un articol, doua, in masura in care va avea timp, nu de alta dar ii bate licenta la usa si nu e o vizita tocmai placuta)
Eu sper sa nu se intample niciuna din cele doua, bine…sa-i vad pe Jack si pe Kate nu m-ar deranja, dar sa nu am wireless ar fi inuman! haha. Am sa va povestesc cu prima ocazie primele impresii, am sa pun poze, am sa va tin la curent cu tot ce se intampla. N-o sa zic ca imi va fi dor de Romania, pentru ca nu va fi asa, imi va fi dor de oameni dragi pe care n-o sa`i mai vad doua luni. Dar vor trece repede si cum e o experienta noua voi veni cu povesti calde numai bune de impartasit.
Sa aveti grija de voi, sa aveti o vacanta frumoasa sau un concediu linisitit, dupa caz.
Pentru ca, pe langa tot circul oferit gratis de cine a putut si pe unde a putut, Romania s-a laudat si cu lucruri bune:
Nobelul pentru Literatură a ajuns, puţin, şi în România.
Anul acesta, Nobelul pentru Literatură a ajuns şi în ţara noastră. Către o scriitoare germană, e adevărat, dar care s-a născut în România. Herta Muller nu a fost niciodată nominalizată de vreo instituţie romana pentru premiul Nobel. A fost nominalizată, în schimb, de Academia Germană de trei ori, în 1999, în 2008 şi acum, în 2009, când i s-a şi acordat distincţia.
Elevii români, pe primele locuri în lume la ştiinţe exacte.
În ciuda problemelor din învăţământ, elevii pregătiţi în şcolile din România au adus în ţară 19 medalii de aur, 29 de argint şi 14 de bronz de la concursurile internationale. Au intrat în competiţie alături de mii de alţi elevi, din peste o sută de ţări, iar la final au urcat pe podium, remarcându-se în domenii precum fizica, informatica, matematica, astronomie sau chimie.
Eroul din New York şi alţii ca el
Un tânăr român a devenit erou la New York după ce a salvat un băieţel de patru ani dintr-un incendiu. Postul de televiziune Fox News a difuzat un amplu reportaj cu Horia Creţan, pe care l-a supranumit "Bunul Samaritean". Nu e singurul român care a devenit vedetă pentru o zi în presa internaţională. Un român stabilit în Canada a salvat de la moarte o femeie care a fost înjunghiată în magazinul în care acesta era angajat
Mungiu, Porumboiu şi filmele lor aplaudate în afara graniţelor
"Poliţist, adjectiv", al lui Corneliu Porumboiu, a fost întâmpinat cu ovaţii şi premii la Cannes. După ce a cules toate trofeele pe care le putea culege, "4, 3, 2" semnat de Cristian Mungiu a ajuns în primele 10 filme ale deceniului, conform prestigioasei reviste Hollywood Reporter, alături de titluri ca Scrisori din Iwo Jima, United 93 şi No Country for Old Man. Acelaşi film fusese inclus şi de ziarul Times în topul 100 al filmelor deceniului, pe locul 14.
Cel mai onest sportiv
Mai important ca medaliile de aur şi trofeele la competiţiile internaţionale, un simplu gest de onestitate l-a adus pe mijlocaşul rapidist Costin Lazăr în atenţia Europei. Într-o lume a fotbalului ce se învârte în jurul banilor şi guvernată de interese meschine, fotbalistul a refuzat un penalty în timpul unei partide de campionat, cu Oţelul Galaţi. Arbitrul a arătat punctul de la 11 metri considerând infracţiune atacul unui apărător moldovean la jucătorul Rapidului, însă Costin Lazăr i-a făcut semn centralului că nu a fost atins şi nu ar fi corect ca echipa sa să benficieze de penalty. Centralul a revenit asupra deciziei, dar ştirea a făcut repede înconjurul lumii, nu puţini fiind aceia care l-au propus pe Lazăr pentru premiul Fair Play oferit de FIFA.
Cele mai fierbinţi exporturi româneşti
Ca şi în ceilalţi ani, şi în 2009, nurii autohtoni au fost apreciaţi pe măsură în revistele de bărbaţi, dar şi pe podiumurile unora dintre cele mai prestigioase case de modă Alina Puscau logodnica lui Brett Ratner, cel care a realizat X-Men şi Rush Hour, a avut un pictorial nud în numărul din noiembrie al revistei americane Playboy. Ea a fost aleasă pentru a sărbători cei zece ani de apariţie a ediţiei româneşti, dar şi din cauza prietenului ei celebru. Înainte de a apărea pozele nud cu Alina, pe site-ul revistei a fost publicat un interviu cu titlul "Salutaţi cel mai fierbine export românesc". Şi apoi, i-au acordat 8 pagini de pictorial.
Dracula + România = LOVE Forever
De pecetea vampirului nu vom scăpa niciodată. Dar asta nu e întotdeauna un lucru rău. Turiştii s-au îngrămădit şi anul acesta să îi vadă reşedinţa maleficului conte, cărţile despre România din umbra lui au continuat să fie scrise, iar filmele stau şi ele la rând. Brad Pitt tocmai a anunţat că va produce o peliculă despre omul din spatele mitului cel rău. Este vorba despre un film istoric, iar de această dată Vlad Ţepes va fi în centrul atenţiei – prinţul şi, mai apoi, domnitorul Ţării Româneşti. Cu alte cuvinte, Vlad îşi va arăta colţii numai ziua şi va nutri doar la sângele turcilor – pe câmpul de bătălie.
