4 martie: Ne-am intalnit aseara si nu a mai sunat. Nu-i nimic. Sunt sigura ca o s-o faca. Azi, maine…zilele astea.
7 martie: Am primit un apel de la un numar pe care nu il stiam. Eram in baie. Pana am ajuns la telefon deja inchisese. Eram sigura ca e el asa ca am indraznit sa-l sun inapoi. A zis ca nu a sunat el, dar sunt sigura ca nu e genul de lucru pe care admiti ca l-ai facut cu usurinta. A spus totusi ca nu imi recunoaste vocea. Si cand i-am zis numele..a zis ca "doesn`t ring any bell". Probabil abia se trezise din somn, si se stie cum sunt oamenii somnorosi. Abia daca isi mai stiu propriul nume, sau pe al cainelui. I-am zis ca am bilete la concertul de sambata seara si mi-a zis ca o sa revina el cu un telefon sa ma anunte daca vine.
8 martie: Mama e suparata pe mine ca am zis ca nu merg sambata seara la nunta fratelui meu. La 26 de ani e deja la doua lui nunta si presimt ca nu o sa se opreasca aici. Oricum, merg la biserica…deci tot e ceva. Cu ce sa ma imbrac totusi sambata seara la concert?
10 martie: L-am sunat sa il intreb la ce ora ne intalnim. M-a intrebat "pentru ce?". hehe….e asa amuzant cateodata. I-am amintit ce stabilisem si a zis "ok". Am dansat toata ziua prin casa de fericire. Am probat juma` de sifonier dar pana la urma am ramas tot cu hainele de la ceremonia lu` frate`miu. Am ajuns in club cu 2 ore mai devreme. Abia au vrut sa ma lase sa intru. Le-am zis ca am venit de la 400km distanta pentru concert si se pare ca i-am convins. A ajuns si el la jumatatea concertului. Eu eram in extaz, insa el a adormit cu capul pe masa. Cand am plecat mi-a zis ca ar fi vrut sa mearga la concertul din clubul de vizavi. Ca formatia aia era mai putin plictisitoare. Asa de mult imi place de el ca are simtul umorului. In autobuz am ras ca descreierata. Soferul autobuzului mi-a atras atentia de 2 ori sa fac liniste. A zis ca daca nu incetez ma face sa cobor in camp. Speram ca dupa concert sa mergem sa bem ceva. Dar mi-a zis ca trebuie sa-si spele rufele si s-a dus acasa.
Zilele trecute discutam cu o amică despre faptul că iubitul ei cu care este împreună de câteva luni bune nu se mai comportă cu ea că la început. Deprimată, îngrijorată că făt-frumosul nu numai că acum era mai urât dar își uitase între timp și manierele scoase la înaintare la începutul întâlnirilor undeva acasă. Sau le pierduse pe drum. Sau le-a închisese undeva cu cheia. Și cheia a înghițit-o între timp. *Gulp*. The point is… Lucrurile nu mai erau că la început. Și asta nu după foarte mult timp. Să vă explic așa pe scurt diferența dintre la început și în prezent ca să înțelegeți despre ce fel de diferențe vorbesc eu aici. Că mie una îmi place ca lucrurile să fie clare, iar experesia asta cu "nu mai e ca la început" m-a călcat pe coadă sinapselor de când am auzit-o prima oară. Și cum adolescentă fiind eram curioasă ce însemna că nu mai e cum era, primeam doar răspunsuri evazive și neconcludente și rămâneam mereu cu aceeași mare și lată dilemă: ce anume nu mai e că la început că n-am înțeles nimic?!
