Cam aşa m-a făcut să mă simt căldura de afară. Dead or Alive. Dar ajungem şi acolo cu povestea. Am plecat împreună cu Alexandra, prietena mea, din Ploieşti cu trenul de 13:07 minute – din Gara de Sud. Cele 40 de minute cu acceleratul au trecut imediat, iar norocul cel mai mare e că am nimerit un tren cu aer condiţionat. Nu ştiu dacă acum toate au aşa ceva, dar eu m-am simţit bucuroasă că n-o să-mi iasă limba de un cot în drumul spre capitală. În Bucureşti am smsuit-o pe Tomata să îmi zică unde este (ştiam că va ajunge şi ea la concert, aşa că i-am propus vineri să ne vedem, căci cum ea e din Timişoara, eu din Ploieşti, şanse prea dese să ne întâlnim n-or să se ivească). Mi-a comunicat locaţia: Il Venetziano din Afi Palace. Cel mai fain a fost că am ajuns acolo cu metroul şi iarăşi am avut parte de răcoare. Primul lucru care am întrebat-o după ce mi-a zis de Il Venetziano a fost dacă acolo se fumează. Când a răspuns că da, am zis "yey"! Nu ştiu de ce am rămas cu ideea că în Mall-uri nu prea sunt locuri unde poţi fuma. Noh, se vede că nu frecventez prea des genul ăsta de locaţii.
Am ajuns acolo şi am dat de o Tomată vorbăreaţă, deschisă si foarte sinceră şi de o Ciupercuţă + un iubit al ei la fel de simpatici. Mi-a plăcut de ei foarte mult, am discutat, am râs, am făcut poze, ne-am simţit super. Au trecut pe la masuta noastra si Prinţesa Urbană si Oana. Partea cea mai naşpa a venit când a trebuit să părăsim Mall-ul şi să mergem spre Piaţa Constituţiei unde urma să aibă loc concerul Bon Jovi. Era 16 şi un pic ceasul şi soarele era parcă mai nemilos ca niciodată. Ajunşi la intrări, Tomata s-a îndreptat către poarta de acces Golden Circle iar noi 4 am rămas la Normal Circle. Trei ore am aşteptat în caniculă apariţia lui Bon Jovi, dar a meritat din plin. Melodii precum: Always, Living on a prayer, Have a nice day, Bed of Roses, Dead or Alive şi arhicunoscutul hit: It`s my life au făcut mulţimea să vibreze şi să fie mai vie ca la oricare dintre concertele la care am mers până acum. Totuşi mi-a părut rău că nu au avut în setlist şi melodia Blaze of Glory, cred eu că merita şi ea ascultată live . M-am bucurat enorm când am reuşit, prin nu ştiu ce minune, să mă ridic pe vârfuri şi să-i văd capul solistului şi puţin din Richie, şi asta nu doar pe proiector. Cât mi-aş fi dorit să fiu mai înaltă, dar tot nu aş fi venit pe tocuri cui de 12 cum am văzut că s-au etalat unele dudui. Patru ore mai târziu, prin parc, iubitu le făcea masaj în talpă. De eram eu gagică-su, îi dădeam eu numa` masaje Apăi, dragă, cin` te pune să vii pe tocuri la concert, ah?
Un alt aspect care nu mi-a plăcut a fost semnalul de la Vodafone. Cu juma de oră înainte de începerea concertului n-a mai mers să intru pe Twitter, mail, pe nimic. Nici sms-uri nu mai puteam trimite. Cred că totuşi cele 50000 de persoane pe vreo 2-3 relee Vodafone au fost cam multe. Ei, cel puţin am twitterit şi foursquare-uit până la începerea concertului, căci apoi am rămas doar cu intenţiile şi dorinţa şi spre final un Iphone obosit de atâtea încercări şi mort în misiune.
All in all a fost un concert superb care a durat trei (3!) ore! A fost de asemenea şi cel mai lung concert la care am mers.Bon Jovi a deschis scena la ora 20:00 şi abia la 22:55 au terminat. Şi la cât de mulţumiţi au fost de public cred că ar mai fi stat pe acolo minute bune! (dar din câte ştiu autorizaţia de a cânta o aveau până la ora 23:00, aşa că şi să fi vrut să ne încânte mai mult, nu s-ar fi putut pune cu primăria). După interpretarea piesei Always (cand publicul a cântat toata piesa cap coadă odată cu solistul) acesta a zis ceva în genul "We`re sorry we haven`t come here earlier"... Pentru ca da, a devenit un obicei ca trupele faine să vină spre sfârşitul carierei şi în România. Parcă le vedem pe Rihanna şi Gaga venind la 50 de ani să ne cânte S&M si Bad Romance. (nu râdeţi, ca pe Madonna la fel am văzut-o). Încă un aspect care mi-a plăcut e că deşi au trecut aproape 30 de ani de la debutul trupei, anii nu au trecut şi peste vocea solistului. A cântat piesele ca la început: acelaşi timbru vocal, aceeaşi intensitate…ce să mai...*divin*!
Stiam ca trupa americana va sosi la Bucuresti in iulie, imi doream sa ajung, dar nu mi-am planuit lucrul asta pentru ca spre rusinea mea de fiecare data cand imi propun sa ajung la un concert la care imi doresc mult, ceva se intampla (fie raman fara bani sa-mi achizitionez biletul, fie in perioada respectiva trebuie sa plec pe alte meleaguri), asa ca de data asta nu-mi propusesem nimic.
De aproape 2 saptamani, asa cum probabil stiti, lucrez pentru Vodafone Romania ca si consultant relatii cu clientii. In prima mea zi de logare cand eram disperata ca nu stiam sa ma descurc deloc in aplicatii, desi eram dupa o luna jumate de training, una e teoria alta e practica, desigur, a intrat un coleg pe mine pe messengerul intern sa ma roage sa il ajut cu un puzzle. Singurul lucru pe care i l-am spus a fost un politicos 'imi pare rau, sunt noua, abia ma organizez cu aplicatiile, te-as fi ajutat cu mare placere in alte conditii'.
Azi la serviciu imi zice team-leaderA mea de cum ajung la birou "Feliciitaaaari, ai castigat bilet la concertul Bon Jovi!". Am incordat mirata o spranceana, am ridicat-o usor in sus si am banguit un "multumesc frumos" fara sa cer prea multe detalii. Initial am crezut ca ma confunda si nu am acordat prea multa atentie. Eram si in intarziere, era atat de de dimineata incat creierul meu inca mai dormea undeva intr-un ungher. Am deschis mailul si in inbox aveam un mesaj de felicitari, echipa tipului care ma abordase in urma cu 2 saptamani pe IM castigase bilete la concert! Participasera vreo 30 de echipe formate din angajati Vodafone din toata Romania. Trebuiau sa rezolve cat mai repede cateva puzzle-uri (nu ma intrebati despre ce era vorba in ele, ca nu stiu sa va zic) si echipa care se descurca cel mai bine lua biletele.
Nu pot decat sa ma consider mega-lucky! Efectiv a picat pleasca pe mine fara sa misc un deget. Am intrebat team leaderul si da, e sigur ca sunt eu! Ce sa zic, multumesc Vodafone si norocului care a mai poposit si sub acoperisul meu.
Festivalul Berii Timişoreana a ajuns şi la Ploieşti. Păcat că n-a adus cu el şi nişte trupe de rock adevărate…adică..Zob, Holograf, Zero? Yuhuu… Să fim serioşi, cât se poate de serioşi. Mâine seară când va urca pe scenă Pasărea Colibri-o formaţie pe care o ascult cu mare drag de fiecare dată, nu cred că voi putea ajunge. Îmi pare rău, chiar mi-ar fi plăcut să îi revăd cu ocazia asta şi pe twitteristi prahoveni. (vă mulţumesc pentru invitaţie, băieţi)
Ei, din prea multă plictiseală, m-a bătut azi ideea magnifică să merg cu nişte prieteni la Sala Sporturilor la festival, ştiţi voi, un miculet, o bericică, una alta. Mare greşeală! Atâta ţigănie şi cocalarime pe metru pătrat nu mai văzusem de la….ah, da…de ultima dată de când fusesem la un festival al berii. Nu poţi sta liniştit pe iarbă să fumezi o ţigară că tre` să treacă vreun dezmembrat de la alcool şi să se împiedice/proptească de/în tine sau vreo colorată care să te implore cu ceru` şi cu pământu` să îi dai o ţigară că o arde buza şi nu mai poate domne, şi rău e să nu mai poţi, rău tare. Oricum, oriunde trebe să poţi. Apăi, dacă n-o mai faci, e de tare rău, se stie!
Să nu mai zic că locuri la o masă unde să servesc liniştită un mic, erau deja aspiraţii înalte. Da` apăi unde mă credeam? La Oktober Fest? Iar pe scenă, meserie… prezentatoru` care la un moment dat începuse să-l insulte pe unu` din mulţime, îşi luase rolul de Bachus Cupidonizat in prea mare serios, încercând să îl combine pe un altu`, strigând euforic către duduile extaziate să vină pe scenă să danseze cu el. De acum un an sau doi, nici nu mai ştiu exact când,nu mai fusesem, si atunci am zis că e ultima oară când merg, acum mi-am amintit si de ce.
Pe 24 Iulie 2010 incepe unul din cele mai tari evenimente din vara asta: Liberty Parade 2010 pe plaja dintre Venus si Saturn. Caravanele vor trece prin Bucuresti, Bacau, Pitesti, Arad, Constanta, Iasi, Ploiesti, Galati, Brasov, Craiova, Sibiu si Braila. Pe plaja vor canta: NTFO, Lucian Barbulescu, Vali BARBULESCU, Request 629, DJ Optick, Above & Beyond, Vika Jigulina, Mihai Popoviciu.
Liberty Parade inseamna cel mai mare eveniment dance din Romania, o traditie de 9 ani, o manifestare a spiritului liber, house music timp de peste 12 ore, o caravana a oamenilor lipsiti de griji si complexe, costume fistichii, basi amestecati cu zumzetul motoarelor din caravana, prieteni, frizuri demente si machiaje stridente, BPM acordat pe bataile inimii tale, zeci de mii de maini vibrand in Liberty Parade Arena ca un val uman controlat de cei mai tari DJs ai momentului, o pastila de muzica suficienta pentru a-ti da energie pentru o vara intreaga.
Nu cred ca pot sa ajung ca in week-end era sa-mi sparg mufa facand surfing pe namol, m-am ales cu niste zgarieturi frumusele si cu corby-ul intrat la apa, e in service acum.
Cam aşa m-a făcut să mă simt căldura de afară. Dead or Alive. Dar ajungem şi acolo cu povestea. Am plecat împreună cu Alexandra, prietena mea, din Ploieşti cu trenul de 13:07 minute – din Gara de Sud. Cele 40 de minute cu acceleratul au trecut imediat, iar norocul cel mai mare e că am nimerit un tren cu aer condiţionat. Nu ştiu dacă acum toate au aşa ceva, dar eu m-am simţit bucuroasă că n-o să-mi iasă limba de un cot în drumul spre capitală. În Bucureşti am smsuit-o pe Tomata să îmi zică unde este (ştiam că va ajunge şi ea la concert, aşa că i-am propus vineri să ne vedem, căci cum ea e din Timişoara, eu din Ploieşti, şanse prea dese să ne întâlnim n-or să se ivească). Mi-a comunicat locaţia: Il Venetziano din Afi Palace. Cel mai fain a fost că am ajuns acolo cu metroul şi iarăşi am avut parte de răcoare. Primul lucru care am întrebat-o după ce mi-a zis de Il Venetziano a fost dacă acolo se fumează. Când a răspuns că da, am zis "yey"! Nu ştiu de ce am rămas cu ideea că în Mall-uri nu prea sunt locuri unde poţi fuma. Noh, se vede că nu frecventez prea des genul ăsta de locaţii. 
Am ajuns acolo şi am dat de o 
Apăi, dragă, cin` te pune să vii pe tocuri la concert, ah? 
.jpg){kind=small}
.png){kind=small}
Ei, din prea multă plictiseală, m-a bătut azi ideea magnifică să merg cu nişte prieteni la Sala Sporturilor la festival, ştiţi voi, un miculet, o bericică, una alta. Mare greşeală! Atâta ţigănie şi cocalarime pe metru pătrat nu mai văzusem de la….ah, da…de ultima dată de când fusesem la un festival al berii. Nu poţi sta liniştit pe iarbă să fumezi o ţigară că tre` să treacă vreun dezmembrat de la alcool şi să se împiedice/proptească de/în tine sau vreo colorată care să te implore cu ceru` şi cu pământu` să îi dai o ţigară că o arde buza şi nu mai poate domne, şi rău e să nu mai poţi, rău tare. Oricum, oriunde trebe să poţi. Apăi, dacă n-o mai faci, e de tare rău, se stie!
Să nu mai zic că locuri la o masă unde să servesc liniştită un mic, erau deja aspiraţii înalte. Da` apăi unde mă credeam? La Oktober Fest? Iar pe scenă, meserie… prezentatoru` care la un moment dat începuse să-l insulte pe unu` din mulţime, îşi luase rolul de Bachus Cupidonizat in prea mare serios, încercând să îl combine pe un altu`, strigând euforic către duduile extaziate să vină pe scenă să danseze cu el. De acum un an sau doi, nici nu mai ştiu exact când,nu mai fusesem, si atunci am zis că e ultima oară când merg, acum mi-am amintit si de ce.
