Tag Archives: Books and …e-books.

Fabrica de Absolut – Karel Čapek

FABRICA DE ABSOLUT

Autor: Karel Čapek

Naţionalitate: cehă

Titlu original: "Továrna na absolutno" / "The Absolute at large"

Anul apariţiei: 1922

***

"Fabrica de Absolut" a fost prima carte pe care am citit-o pe Kindle-ul meu. Am terminat-o acum câteva luni dar am tot amânat să scriu despre ea pentru că de fiecare dată găseam o altă abordare și alte interpretări. Romanul lui Capek mi-a amintit de scrierile lui Vonnegut și cred ca si din această cauză l-am savurat pe nerăsuflate.

Povestea începe în anul 1943 când unul dintre cei mai mari industrialiști ai vremii găsește un anunț în ziar dat de un inventator al cărui nume de familie era identic cu al unui fost coleg de facultate, și care își vinde propria invenție -un Carburator care promitea să încălzească locuri imense folosind cât mai puțină materie primă. Motivul pentru care dorește să-l vadă pe Marek e acela de a-și bate joc de el ca în trecut, de a-l ironiza, căci, în opinia lui Marek ar fi fost același personaj ratat cu care obișnuia să-și petreacă serile în prima tinerețe și care ajuns falimentar, încearcă să-și vândă invențiile nefolositoare.

De veghe în lanul de secară- J.D. Salinger

DE VEGHE ÎN LANUL DE SECARĂ

Autor: J.D Salinger

Naţionalitate: americană

Titlu original: "The Catcher in the Rye"

Anul apariţiei: 1951

***

"De veghe în lanul de secară" am citit-o demult, cred că au trecut mai bine de 7 ani de atunci dar nu am scris niciodată despre ea. Mi-am amintit zilele trecute când am primit un mail în care mi se cerea părerea despre carte. Pentru cine n-a citit-o am să prezint, pe scurt, un scurt rezumat, ca să vă faceţi aşa o idee. Personajul principal este Holden Caulfield un adolescent bogat în vârstă de 16 ani, internat într-o clinică de boli mentale. Holden îşi începe povestea relatând evenimentele care au avut loc în perioada dintre sfârşitului primului semestru şcolar şi vacanţa de Crăciun. Povestea lui, construită în perioada anilor 50, începe într-o sâmbătă.  Încă de la început aflăm câteva detalii privind istoria şcolilor prin care Harold a trecut, Pencey fiind a patra şi chiar şi de aici  fiind pe cale să fie exmatriculat din cauza corigenţelor şi urmând să fie trimis acasă în Manhattan miercuri. Harold povesteşte despre întâlnirea cu profesorul pe care îl învinuieşte de eşecurile sale, despre colegii de cămin şi despre invidia pe care i-o poartă lui Stradlater, colegul lui de cameră, pentru că se întâlneşte cu fosta sa iubită Jane Gallagher.

Mic dejun la Tiffany

Tocmai am terminat de vizionat filmul "Mic dejun la Tiffany", şi pe scurt nu am decât un singur cuvânt de spus uluitor! Cartea care a inspirat filmul, "Mic dejun la Tiffany" de Truman Capote, am citit-o în tren acum 5 ani. În personalul de Bucureşti via Brasov. Nici măcar nu am prins loc în compartiment, aşa că m-am mulţumit să mă aşez cât de confortabil am putut pe culoarul trenului şi să deschid cartea. O cumpărasem din Bucureşti din colecţia "Cotidianul". M-a captivat încă de la prima pagină şi a fost de ajuns să nu mă mai deranjeze călătorii grăbiţi să urce sau să coboare, care nu numai că nu se uită pe unde merg dar mai afişează şi o figură de "dă-te la o parte..", de parcă dacă aş fi avut unde, aş fi ales să stau ghemuită într-un colţ pe culoar. Trecem peste capitolul "Amintiri" şi ne întoarcem la fascinanta lume pe care Capote a creat-o.

Dacă aş vorbi despre structură romanului în sine nu aş putea  spune că e una care m-a dat pe spate. Pe lângă faptul că romanului (aş zice mai degrabă nuvelă) nu are concret un scenariu, vocea naratorului e atât de ternă şi fadă încât nu mi-am putut da seamă cum personajul principal Holly Golightly are reacţii atât de contradictorii în preajma lui. Poate subrezimea şi aparenta superficialitate cu care Capote construieşte personaje le invaluie in acel aer rafinat, unic care ne ajută mintea să se perinde cu uşurinţă pe străzile New York-ului secolului trecut.

Cumva povestea lui Capote mi-a amintit de cea a Damei cu Camelii (Al. Dumas-fiul). O tânără prostituată care îşi trăieşte viaţa, sensibilă şi în acelaşi timp puternică, un spirit liber care încearcă să nu rămână captivă în viata nimănui. Îmi aduc aminte că mi s-a părut oarecum bizar şi cam deplasat cum descrierea fizică a eroinei a coincis cu cea a Lolitei lui Nabokov. Mi-a fost greu să îmi imaginez o tânără prostituată care avea înfăţişarea unei fetiţe de 12 ani şi totuşi toată lumea era fascinată de ea.

 De asemenea nu mi-a plăcut nici misterul forţat pe care autorul îl crează în jurul ei: nu îi divulgă numele real ci doar două pseudonime. La un moment dat în carte spune ea "nu sunt nici Holly şi nici Lulă Mae ( nume cu care s-a prezentat soţului său cu care s-a căsătorit la vârsta de 14 ani!!?).
 Ştiu că întotdeauna cartea e mult mai bună decât filmul, dar în cazul ăsta, nu ştiu de ce, cred că nu e valabil. Poate pentru că filmul l-am văzut acum zece minute iar cartea am citit-o acum 5 ani. Dar rolulul lui Holly i se potriveşte ca o mănuşa lui Audrey Hepburn. Tot filmul am admirat străzile, arhitectura, ţinutele vestimentare, gesturile actriţei, aproape 2 ore am rămas fascinată de frumoasa Audrey şi de personajul ei.
 
 şi replica mea preferată:

"You know what's wrong with you, Miss Whoever-you-are? You're chicken, you've got no guts. You're afraid to stick out your chin and say, "Okay, life's a fact, people do fall in love, people do belong to each other, because that's the only chance anybody's got for real happiness." You call yourself a free spirit, a "wild thing," and you're terrified somebody's gonna stick you in a cage. Well baby, you're already in that cage. You built it yourself. And it's not bounded in the west by Tulip, Texas, or in the east by Somali-land. It's wherever you go. Because no matter where you run, you just end up running into yourself."

Săptămâna viitoare am să îmi comand de pe net wall-stick cu ea să îl am mereu in dormitor si sa salvez la el de cate ori ma trezesc! Yay, sounds like a plan!

Adica asta…ta-daam:

 

And please, DO watch da`movie!



Audrey Hepburn – Moon River Breakfast at Tiffany's

America – Franz Kafka

 AMERICA

    Autor: Franz Kafka

     Nationalitate: ceha

    Titlu Original:  Amerika

    Anul aparitiei: 1927

***

 

E puţin stânjenitor când numele unui autor devine un adjectiv. Orwellian, Machiavellian, Faulknerian sunt desemnări care limitează scrierile unui autor la un altul cunoscut, diminuându-i altfel originalitatea propriilor lucrări. În aceeaşi tabără îl regăsim şi pe Kafka. Adjectivul Kafkaesque este aşadar o marcă menită să desemneze în literatură ciudatul, nefirescul şi inexplicabilul.
 
 Ca să îi înţelegem mai bine cărţile lui Kafka trebuie să menţionez că în copilărie familia sa era dominată de figura paternă, în timp ce mama sa aproape absentă, era lipsită de  iniţiativă şi determinare. Kafka nu s-a desprins niciodată de părinţii lui, urmându-le întotdeauna sfaturile. Nu ştiu prea multe despre copiii abuzaţi de către părinţi, însă  puţinele cunoştinţe pe care le am, m-au convins că lucrările lui Kafka sunt o reflecţie a disperării autorului de a se înţelege cu tatăl său-obsedat de ideea de a face totul cum trebuie, sfârşeşte prin a greşi de fiecare dată. Ca urmare, personajele sale caută de fiecare dată validare şi recunoaştere din partea autorităţilor care nu pot fi niciodată satisfcute şi imparţiale.
 
În lumina acestor fapte pentru mine romanele sale capătă sens. America este un român anti-picaresc în care Karl Rossmann, un tânăr european, emigrează în Statele Unite ale Americii unde întâmpină o serie de întâmplări care mai degrabă îl determină să-şi piardă scopul în viaţă decât să şi-l găsească. Cauza plecării sale grăbite o reprezintă o menajeră mult mai în vârstă care reuşeşte să îl seducă împotriva voinţei sale.  Părinţii lui îl trimit în America, ţară pe care Kafka nu a vizitat-o niciodată. Deşi Karl depune eforturi pentru a-şi găsi un rost, este constant neînţeles, abandonat, jefuit şi pe parcursul romanului destinul acestuia  se află parcă pe o pantă într-o continuă coborâre. În America, tânărul Karl parcurge o serie de întâmplări în căutarea unei slujbe care să-l ajute ulterior să îşi găsească un rost.
 
 Îmi amintesc că primele 20-30 de pagini ale "Castelului" le-am parcurs destul de greu dar am terminat cu hotărârea de a trece imediat la America. Acelaşi parcurs l-am avut şi pentru "America", adică mi s-a părut mai greu să întru în atmosferă, iar acum mă gândesc să reiau "Procesul". Nu am înţeles prea bine comentariul de pe copertă cărţii cum că în America autorul îşi permite să fie amuzant. Castelul mi s-a părut o carte mult mai amuzantă decât America: am râs sănătos citind-o. De asemenea comentariul este şi confuz deoarece sugerează că doar America este o carte neterminata.
 
 Cu toate acestea "America" rămâne o carte fascinantă, cel puţin pentru cei care nu aşteaptă un  "happy ending” sau un final bine închegat; o carte foarte "kafkiana” unde îl găsim pe autor în plenitudine creativa suprarealistă, ca precursor important al unor scriitori ca Garcia Marquez sau Salman Rushdie (sau, ca să mergem mai aproape de casă, ţinând cont că Franz Kafka s-a născut şi a trăit în Praga,  un precursor al lui Milan Kundera).


Books. Because I love`em

Am preluat leapsa  despre carti de la Copila Blonda careia ii multumesc. So, letzzz get this started.

1. Care este ultima carte pe care ai citit-o?

In Cipru am facut un experiment in premiera pentru mine. Am citit 3 carti in acelasi timp. Pentru ca Napolen nu era unicul. Serios, lipsa netului face minuni. Asa ca am citit in paralel "America" (Franz Kafka), "Justine" (Marchizul de Sade) si "Candid" (Voltaire). Toate trei sunt diferite si in acelasi timp pe gustul meu. Si atat.

2. Dacă ai putea fi un personaj dintr-o carte, ce personaj ai fi şi de ce?

Hmm. Cred ca nu mi-ar placea sa fiu doar unul singur. Ca personaj feminin as fi o combinatie intre Miranda ("Colectionarul"), Sara ("Casa Somnului"), "Margareta" ("Maestrul si Margareta") si Esther ("Clopotul de Sticla). Ca personaj masculin categoric un Julien Raskolnikov. ("Rosu si Negru" si "Crima si pedeapsa")

3. Care e cel mai frumos film pe care l-ai văzut până acum?

Oh, that`s a tough one. Nu pot sa aleg unul singur, ar insemna sa numesc unul dintr-un anumit gen de filme si sa le exclud pe celelalte. Asa ca le iau un pic pe rand. Cea mai impresionanta drama: "The Green Mile", filmul la care am plans cel mai mult (nu, nu-i Titanicu`): "Hachiko-A dog sory", cea mai frumoasa comedie romantica: "If only", cel mai bun film SF "Equilibrium", cea mai buna ecranizare "Fight Club", cel mai twisted film: "Harold and Maude", cea mai haioasa comedie "Eurotrip" (hah), cel mai ofensiv de sincer film "Happiness", cel mai bun film psiholgic "Memento"  si as putea continua la nesfarsit. Vedeti de ce nu pot alege doar unul?

4. Dacă te-ai putea întâlni cu un scriitor, ce scriitor ai alege?

Paulo Coelho, musai cu pusca la mine.

5. Care e melodia ta preferată, cea pe care o asculţi fără să te poţi sătura de ea?

High Hopes.

6. Unde ai locui un an, departe de casă?

California pe Golden Gate Brigde. Serios, intr-un oras mare, aglomerat, fitos, bengos. I`m shallow.

7. Când citeşti, pentru a marca locul unde ai rămas, foloseşti semn de carte sau îndoi pagina? Şi ce fel de semn de carte?

Ah, neaparat semn de carte. Nu conteaza din ce-i confectionat: o bucata dintr-un pachet de tigari, o carte de vizita, o coala A4 impaturita sau un Post it, ca tot va ziceam de obsesia mea pentru ele.

8.  Ai primit în ultima perioadă cărţi cadou? Şi dacă da, care?

Nu primesc carti cadou. Sunt pretentioasa si nimeni nu se avanta sa-mi cumpere. Mai degraba mi-ar cumpara o bluza care nu-mi vine decat o carte pe care n-ar fi siguri ca am s-o citesc.

9.  Îți place să reciteşti unele carţi?

Nu. Sunt multe carti pe care imi doresc sa le citesc, energie si dispozita necesara vara imi lipseste cu desavarsire, asa ca nu imi irosesc putinele resurse recitind romane. Si v-am zis oricum ca eu citesc cartile i imi notez pe post-it-uri sau agende pasaje, pagini, referinte. Asa ca, eventual doar le rasfoiesc pe alea.

10. Care crezi că este cartea care ar trebui impusă tuturor ca “lectură obligatorie”?

Jocul cu margele de sticla (Herman Hesse)

11. Care e locul preferat pentru lectură?

Pe balcon, in gradina. Afara oricum. Am ceva probleme cu ochii si nu citesc decat la lumina naturala.

12. Care sunt motivele care te determină să alegi o carte pe care să o citeşti?

Recomandari sau daca am mai citit o carte a autorului respectiv. Se mai intampla sa-mi pierd vremea prin librarii (cand mai intarzie cate cineva la intalnire) si rasfoiesc carti. Daca descrierea de pe spatele cartii imi trezeste interes, o cumpar pe loc daca am bani in plus la mine, daca nu o notez pe carnetel. (Asa am cumparat "Istoria iubirii" de Nicole Krauss, "Casa Somnului" de Johnathan Coe, "Sus, deasupra lumii" de Paul Bowles si multe altele.

Va invit sa preluati leapsa si sa lasati un comentariu sa va trec aici.

Surprize de la Nemira

Esti nascut in luna iunie? Atunci nu mai sta pe ganduri, trimite un mail la online@nemira.ro si primesti un discount de 50% la orice carte (in limita stocului disponibil)

Mai multe detalii: aici

De asemenea in oferta saptamanii iti poti comanda carti la preturi foarte mici: 3, 5 si 10 lei!

Succes in cautarea cartii preferate! E pacat sa nu profiti de oferta librariei Nemira!

Cartile din colectia “Adevarul”, mica revolta impotriva snobilor cu pretentii.

Acum cateva zile survolam blogosfera si am dat peste cateva bloguri care criticau colectia Adevarul. (nu dau nume, reclama costa). In ce consta nemultumirea lor? Intai de toate ca traducerile erau proaste, apoi ca au copertile prost facute, ca se decoloreaza si nu in ultimul rand autorii de cacat amestecati cu aia buni. Si concluzia lor era ca mai bine nu se mai lansa deloc colectia, ca oricum e degeaba si ei n-or sa cumpere niciodata cartile pentru ca ei  sunt prea culti si elevati sa se coboare sa cumpere niste carti mizerabile dintr-o colectie de rahat.

Eu le zic atat, bai carnatilor snobi, inainte sa criticati si sa va credeti voi isteti, faceti voi ceva! Ca de dat din fleanca e usor. La fel de usor e sa va credeti voi miezul din dodoasca si sa comentati aiurea. Da, autori prosti amestecati cu autori buni, da, poate copertile sunt proaste si nu-s tiparite pe cea mai buna coala, dar cand cumperi Idiotul in doua volume cu doar 22 de lei nu te mai gandesti la asta. Te duci la Humanitas si il gasesti la 50-60 de lei si te bucuri ca il ai in biblioteca si nu tre sa mai mergi la sala de lectura sa-l citesti cand ai chef.

Ce mai ziceau ei? Sa imi amintesc! Ah, da..cum era sa uit? Ca tot romanu incult si-a cumparat cartile sa le puna frumos in biblioteca, insa nu se va atinge niciodata  de ele. Asa si? E dreptul fiecaruia sa isi cumpere ce vrea, cand vrea si sa faca ce vrea. S-au gasit ei, preaculturimea lor, in masura sa critice. E de laudat initiativa "Adevarul", chiar daca nu toate cartile pe care le-au scos sunt exceptionale, dar pentru autori precum: Kafka, Hesse, Dostoievski, Tolstoi, Flaubert, Woolf, Zola, Clavell, Stendhal, si altii au toate laudele mele. Si da, stiu ca mereu se vor gasi fel si fel de gunoaie care sa comenteze ca sa fie mai cu mot decat restul, si ca trebuie ignorati, dar cand vezi atata snobism pe un monitor de laptop obosit, iti creste tensiunea si te apuca toti dracii.

  • Google Plus

  • My Recent Tweets

    • We shall see abou it, mister!
    • Cine-i cea mai tare la fighting games pe Xbox? cine? cine? cine? c`est moi! :D
    • Nah, eu voiam pana luni cand mi se termina concediul medical, dar cred sper degeba :(
    • Prefer sa nu ma gandesc la aspectele astea de acum, ci sa imi doresc doar sa trecem pe plus la grade. Atat!
    • Daca e mai cald ca zilele astea prefer sa ploua!
  • Ia-ma la tine :)


    questioare
    <a href="http://questioare.com" target="_blank" name="Questioare"> . <img src="http://questioare.com/banners/strumfita.jpg" alt="questioare" border="0"/ > </a>
  • Proud to be here

    Photobucket
  • Arhiva