Posts Tagged ‘Carti’

Esti nascut in luna iunie? Atunci nu mai sta pe ganduri, trimite un mail la online@nemira.ro si primesti un discount de 50% la orice carte (in limita stocului disponibil)

Mai multe detalii: aici

De asemenea in oferta saptamanii iti poti comanda carti la preturi foarte mici: 3, 5 si 10 lei!

Succes in cautarea cartii preferate! E pacat sa nu profiti de oferta librariei Nemira!

Acum cateva zile survolam blogosfera si am dat peste cateva bloguri care criticau colectia Adevarul. (nu dau nume, reclama costa). In ce consta nemultumirea lor? Intai de toate ca traducerile erau proaste, apoi ca au copertile prost facute, ca se decoloreaza si nu in ultimul rand autorii de cacat amestecati cu aia buni. Si concluzia lor era ca mai bine nu se mai lansa deloc colectia, ca oricum e degeaba si ei n-or sa cumpere niciodata cartile pentru ca ei  sunt prea culti si elevati sa se coboare sa cumpere niste carti mizerabile dintr-o colectie de rahat.

Eu le zic atat, bai carnatilor snobi, inainte sa criticati si sa va credeti voi isteti, faceti voi ceva! Ca de dat din fleanca e usor. La fel de usor e sa va credeti voi miezul din dodoasca si sa comentati aiurea. Da, autori prosti amestecati cu autori buni, da, poate copertile sunt proaste si nu-s tiparite pe cea mai buna coala, dar cand cumperi Idiotul in doua volume cu doar 22 de lei nu te mai gandesti la asta. Te duci la Humanitas si il gasesti la 50-60 de lei si te bucuri ca il ai in biblioteca si nu tre sa mai mergi la sala de lectura sa-l citesti cand ai chef.

Ce mai ziceau ei? Sa imi amintesc! Ah, da..cum era sa uit? Ca tot romanu incult si-a cumparat cartile sa le puna frumos in biblioteca, insa nu se va atinge niciodata  de ele. Asa si? E dreptul fiecaruia sa isi cumpere ce vrea, cand vrea si sa faca ce vrea. S-au gasit ei, preaculturimea lor, in masura sa critice. E de laudat initiativa "Adevarul", chiar daca nu toate cartile pe care le-au scos sunt exceptionale, dar pentru autori precum: Kafka, Hesse, Dostoievski, Tolstoi, Flaubert, Woolf, Zola, Clavell, Stendhal, si altii au toate laudele mele. Si da, stiu ca mereu se vor gasi fel si fel de gunoaie care sa comenteze ca sa fie mai cu mot decat restul, si ca trebuie ignorati, dar cand vezi atata snobism pe un monitor de laptop obosit, iti creste tensiunea si te apuca toti dracii.

CASA SOMNULUI

Autor: Jonathan Coe

Nationalitate: britanica

Titlu original: The House of Sleep

Anul aparitiei: 1997

***

Nu îmi mai aduc aminte de ce am ales să îmi cumpăr "Casa Somnului". De obicei când merg la cumpărat de cărţi am deja o listă bine stabilită de romane de tot felul. Probabil s-a întâmplat ca de fiecare dată. M-a atras descrierea de pe spatele cărţii. Şi am cumpărat-o. Şi nu, nu am regretat. A fost o alegere inspirată. Nu e ceea aş numi o carte grea, dimpotrivă e un roman  uşor de citit care prezintă povestea detaliată a celor 4 personaje principale axându-se pe interacţiunile dintre ele şi pe evidenţierea diverselor probleme cu somnul pe care acestea le au.

Ce mi s-a părut inedit e modul în care Coe structurează capitolele cărţii. Capitolele impare ilustrează povestea protagoniştilor din vremea când aceştia erau studenţi şi se acomodau unii cu alţii, mergeau la diverse petreceri, întruniri, cursuri, socializau noaptea pe coridoarele căminului studenţesc, împărtăşind vise, idealuri şi dezamăgiri. Capitolele pare plasează acţiunea romanului în prezent când trecutul şi greşelile de atunci îşi pun amprenta amară pe destinele eroilor.

Sara, o tânără studentă, se pregăteşte să devină învăţătoare când realizează cu ajutorul iubitului său Gregory că  suferă de narcolepsie. De asemenea visele atât de vii şi de reale îi tulbură realitatea putând cu greu să distingă cu claritate ce anume s-a întâmplat cu adevărat şi ce anume sunt doar reminiscenţele unor vise pe care le-a avut în trecut. Gregory e student la medicină specializarea psihiatrie. Un personaj obsedat de studiul somnului şi ale fazelor lui. Fiind prea absorbit de propria persoană, un egocentrist convins,  nu îi acordă atenţia necesară Sarei îndepărtând-o de el încet dar sigur.

Citeste mai mult »

 PORTRETUL LUI DORIAN GRAY

Autor: Oscar Wilde

Nationalitate: irlandeza

Titlu Original: The picture of Dorian Gray

Anul aparitiei: 1881

***

"E trist, dar nu-i nicio îndoială că Geniul e mai durabil decât Frumuseţea.”

Personajul prezentat de Oscar Wilde în romanul său e un tânăr incredbil de frumos, bogat şi totodată foarte cult care reuşeşte să capteze atenţia lui Basil Hallward, un pictor talentat şi renumit. Fascinat de frumuseţea ireală a lui Dorian, pictorul îl foloseşte de câteva ori drept model pentru tablourile sale unde artistul îl înfăţişează ca un erou din mitologia greacă. Romanul debutează cu scena în care este prezentat portretul lui Dorian şi nemulţumirea pictorului împărtăşită prietenului său Lordul Wotton deoarece potretul dezvăluie vădit sentimentele lui pentru Dorian. Henry Wotton, un personaj excentric, hedonist cunoscut pentru propaganda pe care o aduce pentru cultivarea egoismului prin exploatarea plăcerilor trupeşti, dezaprobă convingerea pictorului referioare la tablou considerându-l o capodoperă. Ajuns în atelier, Dorian îl cunoaşte pe Henry şi în conversaţia pe care o au Dorian rămâne marcat şi profund impresionat de arguementele aduse de lord pe baza subiectul larg dezbătut de către cei doi: natura efemeră a frumuseţii şi a tinereţii. Concluziile devastatoare la care se ajunge îl fac pe Dorian să deteste portretul realizat de Basil, tocmai pentru că e atât de perfect şi peste ani îi va aminti de frumuseţea lui de acum care se va fi stins. Într-un moment de panica şi dezamăgire Dorian îşi făgăduieşte sufletul pentru a putea trăi veşnic tânăr iar portretului să-i fie transferata toată povara îmbătrânirii.

În următoarele săptămâni prietenia dintre Henry şi Dorian devine din ce în ce mai solidă, amândoi pledând pentru un nou curent hedonist în care fructificarea tinereţii şi a plăcerilor trupeşti reprezintă argumentele pe care teoriile curentului sunt construite. La scurt timp Dorian se îndrăgosteşte de Sybil, o frumoasă actriţă, pentru felul ei de a a-şi interpreta rolurile pe scenă, însă când aceasta decide să renunţe să mai joace Dorian o părăseşte. Ajuns acasă acesta descoperă uimit că expresia feţei din portretul său se schimbase devenind batjocoritoare. Speriat, hotărăşte ca a doua zi să se împace cu Sybil însă aceasta cugetare se dovedeste întârziată pentru că acesta comisese suicid. La îndemnul lui Henry actul actriţei a fost perceput de c catre Dorian ca fiind un triumf propriu în personificarea tragediei. Între timp Dorian ascunde portretul într-o cameră întunecată unde nimeni nu va putea să observe transformările ulterioare. Romanul continuă cu o serie de întâmplări, necazuri şi dezamăgiri care  încep să-l macine pe erou ajungand să nu mai gândească lucid. De aici se trezeşte la viaţă farmecul cărţii.

Oscar Wilde aduce în romanul său un elogiu artei şi convingerea că scopul ultim al acesteia este să ofere frumuseţe. Pe tot parcusul romanului frumuseţea e cea care domneşte perpetuu cu scopul de a revitaliza simţurile obosite de urâtenie.

Potretul lui Dorian Gray sau "cea mai magică oglindă" îi dezvăluie treptat cele mai aspre poveri ale îmbătrânirii si ale păcatului de care acesta fusese eliberat. O vreme eroul romanului îşi trăieşte viaţa cufundat în hedonism fără remuşcări şi fără inhibiţii. Portretul lui însă va fi pe tot parcursul romanului un simbol al conştiinţei sale amintindu-i de fiecare dată aspectul adevarat al sufletului său.

IMPARATUL MUSTELOR

Autor: William Golding

Nationalitatea: britanica

Titlu Original: The lord of the flyes

Anul aparitiei: 1954

***

În timpul unui sângeros război, un avion evacuează un grup de băieţi britanici pe o insulă tropicală. Doi dintre ei, Ralph şi Piggy, descoperă o cochilie pe care aceştia hotărăsc să o foloseasca pe post de trompetă pentru a-i chema pe ceilalţi băieţi. Odată adunaţi în jurul celor doi, decid cu toţii că un lider dintre ei trebuie ales, un lider care trebuie să se gândească la modul în care aceştia urmează să fie salvaţi. Ei se hotărăsc să îl numească pe Ralph întrucât el "e băiatul cu cochilia, el ştie ce face!". Ralph, la rândul său, îl numeşte pe Jack liderul grupului de vânătoare şi împreună formează o echipă puternică. Unii se ocupă cu vânatul în timp ce alţii aprind focul pentru ca fumul să poată fi vazut din larg de vreo corabie, care va putea ulterior să-i salveze. La început băieţii se bucură din plin de viaţa lor pe insulă, departe de oamenii maturi, petrecând majoritatea timpului jucându-se şi bucurându-se de zilele însorite şi de apa caldă a oceanului.

Într-o zi însă, când vânătorii trebuiau să se îngrijească de foc, un vapor trece prin apropiere iar Ralph şi Piggy constată  că focul se stinsese şi vaporul trecuse pe lângă ei fără să-i observe. Furios Ralph îi admonestează pe vânătorii iresponsabili, însă aceştia rămân nepăsători lăsându-se purtaţi de bucuria frenetică a primului porc mistreţ vânat, bucurie manifestată în mod bizar prin dansuri şi strigăte stridente.

Cei mai mici dintre ei încep treptat să răspândească zvonuri potrivit cărora există un monstru pe insulă care e oricând gata să-i atace. Zvonul acesta este întărit de cei doi gemeni Sam şi Eric, care într-una din nopţile când stăteau de pază, un paraşitist aterizează aproape de ei, iar aceştia nedesluşind formele siluetei şi a paraşutei aleargă terifiaţi către ceilalţi spunându-le că au văzut monstrul. Ziua următoare Jack, Ralph şi alţi câţiva băieţi pornesc în căutarea lui pentru a-l ucide. Ajunşi la locul cu princina abia spre seară, aceştia zăresc vag paraşuta în bătaia vântului şi o rup la fugă convinşi ca acela este monstrul cu aripi uriaşe pe care îl văzuseră şi gemenii.

Citeste mai mult »