Tot aud încoace şi-n colo că dacă eşti blogger, n-ai niciun fel de viaţă în afară ăleia virtuale. Că bloggerii sunt plictisitori, că sunt de regulă nerzi cu coşuri, persoane peste care succesul profesional a trecut pe lângă şi a făcut cale întoarsă. Că nu au succes la femei/bărbaţi şi refulează pe blog, că sunt frustraţi de toate neîmplinirile şi de toate neajunsurile din viaţă lor încărcată până la refuz cu spleen şi neputinţă, că stau şi comentează pe la garduri că Y e aşa şi pe dincolo. Că singura lor distracţie e atunci când primesc un comentariu pe blog şi un like la articol pe facebook, că şi-au făcut blog pentru că oricum nu aveau altă preocupare. În final, că bloggerii trăiesc în Matrix, într-o altă realitate şi n-au ei treabă cu ce-i aia cale pe vale.

Vreau să va zic, şi asta nu pentru că mă joc şi eu de-a blogul, dar bloggerii sunt de departe printre cei mai interesanţi oameni. Mă rog, unii dintre ei, că-i bine ştiut că orice pădure are uscăturile ei,  şi  blogosfera nu face exceptie. Dar eu vorbesc de bloggerii aia care ştiu să argumenteze o părere, de bloggerii care obţin exclusivităţi, de cei care merg la evenimente şi povestesc despre ele mai frumos că un jurnalist adevărat, de bloggeritele fashioniste care se îmbracă cu mai mult bun gust şi stil decât fashion icon-urile autohtone şi nu numai, de  bloggeritele pasionate de make-up care fac din machiaje artă, mai ceva ca un make-up artist cu diplomă si coronita, de bloggerii pasionaţi de filme, literatură, muzică de ţi-e mai mare dragul să intri pe blogul lor să citeşti recenzii scrise chiar mai frumos decât cele realizate de marii editori.

Da, bloggerii au o viaţă şi în afară micului lor spaţiu virtual. Se distrează, merg în cluburi, în concedii în afară României, sunt şi ei, ca şi-n "viaţa reală", inteligenţi, amuzanţi, pitiponci, fiţoşi etc. Căci vorba aia, tot ăia din afară blogului suntem şi aici. Aşa că prejudecata cum că bloggerii n-ar avea o viaţă e cât se poate de neîntemeiată, iar cei care spun asta o fac din ignoranţa omului cu viziuni înguste, sau hai sa nu fim duri si sa spunem ca din inocenta tipic cabalina. Nah, eu m-am lovit de preconcepţia asta, dar sinceră să fiu m-am amuzat teribil. Si nu, nu am venit acasa si am plans 2 ore, si nici nu am scris, manata de furia omului atins la coarda a mai sensibila, 5 articole despre cat de naspa e lumea.

Şi nu, bloggerii nu au păr pe faţă şi nici nu locuiesc în peşteri departe de societate. Dar cum etichetele se pun de regulă fără referinţă şi în totală necunoştinţă de cauză, nu putem decât să ne amuzăm şi să mergem mai departe.