Şi au trecut deja doi ani de când am deschis prima oară acest blog şi am scris pentru prima dată aici. Nici nu-mi vine să cred cât de repede trece timpul! Dar cel mai mult mă miră că eu, care sunt uneori o fire delăsătoare şi nu duc lucrurile la bun sfârşit, m-am ataşat atât de mult de acest mic colţisor virtual şi am reuşit să scriu aici aproape zilnic. Ideea de a-mi face un blog mi-a dat-o Zizzou, un fost coleg, căruia îi sunt recunoscătoare şi astăzi, chiar dacă, ca s-o zic direct, sunt putin suparata pe el ca intre timp s-a lasat de bloguit.
Sinceră să fiu questioare nu este primul meu blog. Am mai avut un bloguleţ, acum mulţi ani, înregistrat pe platforma blogspot. Era parolat şi îl transformasem într-un fel de jurnal personal. L-am abandonat. Până la urmă n-aveam o viaţă atât de palpitantă încât să scriu zilnic în el, şi oricum ulterior mi-am dat seama că n-o să mai recitesc niciodată posturile din urmă să văd ce anume s-a întâmplat în data X.
Când am deschis Questioare mi-am propus să fie un blog în care să scriu mini recenzii ale filmelor, serialelor şi cărţilor preferate. Aşadar, primele două posturi sunt recenzii ale unor filme care la vremea respectivă mi-au plăcut mult:
Am început să descopăr şi eu bloguri, să citesc articole care să mă inspire şi aşa am început să abordez şi alte teme. Am ajuns să scriu despre viaţă, dragoste, societate, şcoală, România, tehnologie, muzică, modă, frumuseţe, sănătate. Întotdeauna mi-a plăcut diversitatea aşa că mi-a fost relativ uşor să scriu. Odată o prietenă mă întreba: "Dar la ce te ajută bloggingul?" Am tăcut o clipă şi nu pentru că nu ştiam ce să-i spun, nu pentru că nu găseam nici măcar un singur răspuns, ci pentru că nu ştiam cu ce să încep. Bloggingul m-a ajutat, şi o face în continuare cu succes, să mă dezvolt ca individ, să cresc, să mă cunosc, să cunosc alţi oameni cu aceleaşi pasiuni, să-mi explorez gândurile, să-mi descarc supărările, să-mi exteriorizez sentimentele şi trăirile, să-mi expun frustrările şi nemulţumirile, să comunic idei, păreri, întâmplări şi nu în ultimul rând să împărtăşesc, aşa cum am putut şi am ştiut eu mai bine, o mică parte din ceea ce sunt.
Blogul m-a ajutat să înţeleg că întotdeauna putem învăţa mai multe, că ne putem autodepăşi, că oricât ne-am strădui întotdeauna se vor gasi oameni care nu vor fi de acord cu ceea ce scriem, că vor fi cititori care ne vor aproba şi alţii care se vor opune cu vehemenţă ideilor noastre. Dar în definitiv în asta constă farmecul bloggingului…în diversitatea ideilor, a concepţiilor, a părerilor despre viaţă şi societate. Pentru că hei, suntem diferiţi şi ne place sau nu, părerile noastre nu sunt cu nimic mai bune şi mai veridice decât ale altora. Şi ascultându-i cu atenţie şi pe cei care sunt gigi-contra ne va ajuta să realizăm că omogenitatea în gândire ar fi atât de plictisitoare, încât, dacă prin cine-ştie-ce miracol ar ajunge să se întâmple, ne-ar plictisi amarnic
În încheiere vreau să vă mulţumesc -from the bottom of my heart-...vouă – cei care citiţi acum acest post, cei care aţi deschis pagina asta de fiecare dată când un articol nou era postat şi apoi anunţat pe Twitter, Facebook sau pe mail, sau poate, cine stie, aţi accesat-o zilnic, manati de curiozitate. Voi sunteţi cei care m-aţi motivat să continui să scriu, să îmi deschid blogul în fiecare zi cu aceeaşi pasiune şi determinare. Datorită vouă am ajuns la performanţe pe care la începuturi, vorba aia, nici cu gândul nu le gândeam. (despre campanii, promoţii, bannere şi deci, bani, nu vreau să vorbesc, în definitiv adevărata satisfacţie şi mulţumire, la mine cel puţin, n-a venit niciodată din câştiguri materiale)
-647 posturi
-13,250 comentarii
-2660 fani pe Facebook
-la Summit-ul de la Iaşi, organizat de revista Biz in luna martie, a fost desemnat ca fiind al treilea blog ca influenţa pe regiunea Muntenia.
-a obtinut locul patru la categoria Cel mai popular blog al editiei Roblogfest de anul acesta
-810 followers pe Twitter
-este cel mai popular blog din Prahova.
-(aproape) de la infiintare pana in prezent blogul a inregistrat: 416920 vizitatori unici. *in luna octombrie 2009 am contorizat pentru prima data traficul blogului.
Mă înclin şi sper să rămâneţi în continuare alături de mine şi să vizitaţi la fel de des acest blog care vă aşteaptă, în fiecare zi, cu braţele deschise.
.jpg)
Tot aud încoace şi-n colo că dacă eşti blogger, n-ai niciun fel de viaţă în afară ăleia virtuale. Că bloggerii sunt plictisitori, că sunt de regulă nerzi cu coşuri, persoane peste care succesul profesional a trecut pe lângă şi a făcut cale întoarsă. Că nu au succes la femei/bărbaţi şi refulează pe blog, că sunt frustraţi de toate neîmplinirile şi de toate neajunsurile din viaţă lor încărcată până la refuz cu spleen şi neputinţă, că stau şi comentează pe la garduri că Y e aşa şi pe dincolo. Că singura lor distracţie e atunci când primesc un comentariu pe blog şi un like la articol pe facebook, că şi-au făcut blog pentru că oricum nu aveau altă preocupare. În final, că bloggerii trăiesc în Matrix, într-o altă realitate şi n-au ei treabă cu ce-i aia cale pe vale. .jpg){kind=small}
-niciodata nu arunc hartiile pe strada. Daca se intampla sa raman cu vreun ambalaj de la un dulce ceva, il bag in buzunar sau in geanta pana gasesc un cos de gunoi. Bineinteles ca de cele mai multe ori uit si ajung cu ele acasa si tot in cosul meu de gunoi ajunge..jpg)
)
3. Serialul Friends. Am terminat abia sezonul doi, dar chiar nu vreau sa se termine atat de repede. Vreau sa am asa la ce sa ma uit vreun an de aici inainte, asa ca, ma uit timid la un episod, maxim doua pe zi. Stiu oricum ca o sa-l termin mai repede decat mi-am propus, insa, din fericire, deja am primit recomandarea de a viziona The big bang theory, care, cica, ar fi si mai amuzant. Pana acum Friends, How I met your mother si Family Guy raman serialele mele de comedie preferate..jpg)
Astazi am participat la .jpg)
.jpg)
Da, ii stiti cu totii. Cei care sunt preocupati de cum scrii un lucru, cei care fac analiza frazei si in somn si cei pentru care fara gramatica viata ar fi atat de seaca. Nu ma intelegeti gresit, e normal ca macar limba ta sa stii s-o scrii corect, dar nu va inchipuiti cat ma pot enerva oamenii care stau la panda sa te prinda ca ai uitat o virgula dupa nu-stiu-care cuvant. Si nuuu, nu spun doar asa "vezi ca acolo trebuia o virgula" sau "ai pus o virgula unde nu trebuia", ei trebuie intotdeauna sa duca totul la extrem, sa te spurce, sa te faca analfabet, sa iti dea cu regulile acuzativului in cap si sa te calce in picioare..jpg)
