Tag Archives: blogosfera

Ce vreau de la blog in 2012

S-a mai dus un an, cu bune si rele, vorba aia, si cum ne apropiem cu pasi grabiti de ultima zi a lui 2011 iar Bogdan curiosul m-a intrebat ce vreau eu de la blog pentru anul 2012, am zis ca e un prilej bun sa trag frumos linia, s-o colorez in nuante vii si sa  notez constiincios ce a fost si cum imi doresc sa fie pe mai departe.

  • a implinit in luna iunie varsta onorabila de 2 anisori. Cred ca in varstele bloguresti este deja la adolescenta timpurie, deci trebuie sa am grija cum ma port cu el sa nu inceapa sa faca mofturi
  • s-a mentinut, ca si anii trecuti, in top 100 Zelist.ro
  • prin intermediul lui am cunoscut oameni minunati la blogmeet-uri, event-uri si conferinte. ( cele mai importante dintre ele fiind NetCamp si ZileleBiz)
  • am participat la Redescopera Romania si pentru mine e cea mai mare realizare
  • tot cu ajutorul lui am intrat in contact cu oameni isteti pe care in 2012 imi propun sa-i intalnesc si personal
  • a continuat sa-si castige existenta prin advertoriale, bannere publicitare, link-uri sponsorizate si campanii online
  • are o pagina de Facebook la care s-au abonat prin Like pana in prezent 3625 de omuleti faini
  • articolele lui sunt trimise zilnic prin e-mail la cca 700 de abonati

To SEO or not to SEO? This is the question…

 

seo

Mai devreme am ieșit la o pizza cu Bogdan (aka Zanardi), like on old good highschool times. De curând, la insistențele mele și cu ajutorul Filozofului și al unui prieten s-a rebranduit și din PosedSandero a devenit doicin.ro (numele lui de familie, for that matters). Foarte ok, zic eu și i-am zis și lui. PosedSandero era menit să fie un nume de blog la caterincă, scris pentru prieteni și cunoștințe. Ori el se îndrepta cu pași mărunți dar siguri către o pantă să-i zicem mai serioasă, a bloggingului: îi plăcea să meargă la conferințe, să cunoască oameni noi, să participe la campanii etc. Nu e vorba că dacă ai un nume…ciudat nu ești luat în seamă, dar dacă nu ești blog gen gigel.org nu prea văd rostul alegerii unui nume caterincos. Nici mie nu-mi mai place numele blogului meu, cred că nu mi-a plăcut din secunda doi din care l-am ales, dar inițial, așa cum v-am mai povestit, blogul a fost creat pentru a-mi nota eu câteva impresii personale despre filmele și serialele vizionate, despre cărțile citite și despre concertele la care mergeam pe vremuri.

Susțin un #BlogJuan romantic: Alex Dima

Dacă inițial eram hotărâtă să merg cu tabăra blogJuanilor amuzanți, Alex Dima cu articolul lui atât de sincer și de bine argumentat și motivat m-a convins să-l aleg pe el, un copil romantic aflat la început de drum, un fotograf excepțional cu vise mărețe și calități de invidiat.



Pe Alex Dima l-am cunoscut în august în Redescoperă România. Cred că a fost printre primii cu care am discutat și printre puținii cărora am reușit să le asociez numele cu persoana. În fiecare seară ne așezam la terasa din față pensiunii la care am fost cazați și discutam o mulțime de lucruri. Ba chiar mi-a povestit și despre prima lui iubire și credeți-mă că a vorbit despre ea atât de frumos și de elegant cum rar mai vezi că o fac adolescenții de 18 ani.

Daily Cotcodac and my morning coffee.

Săptămâna asta a fost așa una foarte haotică și simt cumva că totul s-a tras de la programul de la serviciu. Atât nu-mi place că nu e același în fiecare zi. Dar cel mai, uhm, să zicem de foarte nasol e că îl afli pe cel de următoarea săptămână fix vinerea, cu alte cuvinte nu-ți poți face planuri că s-ar putea să nu te ții de ele. De exemplu peste două săptămâni m-a anunțat un prieten că e în premieră o piesă de teatru mistoaca chiar la noi în oraș.(avand in vedere ca n-avem parte de prea multe evenimente, chiar ti-e peste picior s-o ratezi) Mă întreba dacă vin. Apăi, nu puteam să zic nici da nici nu. De vrut eu vreau să ajung, dar dacă-mi fac planuri și se întâmplă fix atunci să încep programul după amiază mai tare mă oftic. Așa s-a întâmplat și cu petrecerea de luni. Am primit săptămână trecută un e-mail cu invitație la Cotco party, eveniment ce marca apariția în print a celei de-a doua ediții a revistei "Daily Cotcodac".

Dacă nu îţi place să scrii`, de ce-ţi mai faci blog?

Şi nu mă refer la cei care au de ce să le aibă. Pretenţiile, de ele zic. Ci de cei care şi-au deschis un blog de 2-3 luni şi visează deja să facă bani din el. Ok, aţi spune, foarte frumos, oamenii sunt ambiţioşi, au un scop bine definit şi ce rost are să-i criticăm? Să lămurim câteva lucruri de la început, nu de alta dar parcă am aşa o presimţire că iar sunt acuzată de îngamfare şi alte atribute care, zic eu, nu mi se potrivesc. Nu am nicio aversiune faţă de bloggerii mici. Nu am făcut nicioadata genul ăsta de discriminări. Pentru mine contează cum scrie persoana respectivă, nu cât de veche este în blogosferă şi câtă notorietate are. Dacă aruncaţi o privire prin blogroll-ul meu veţi vedea că mai degrabă îmi sunt dragi cei mici decât cei mari. Şi asta nu pentru că nu citesc blogul lui Zoso, dar el nu are nevoie de un link în blogroll-ul meu, toată lumea îl ştie, dar unui blogger la început de drum, cu potenţial şi pe care mi îmi face plăcere să-l citesc, îi prinde bine un link. Aşa mai află unul, altul de el.

Ce vreau să zic e că încurajez bloggerii la început de drum, nu strâmb din nas când unul dintre ei îmi cere ajutorul, căci şi noi am fost odată începători şi alţii la rândul lor ne-au ajutat. Loc e pentru toată lumea, aşa că de ce să refuzăm să dăm un sfat unui blogger la început de drum? Am întâlnit deseori, la unii bloggeri cunoscuţi, atitudinea aia de.."get lost" când vine vorba de cei la început.. Nu îi condamn, ba chiar pana la un punct îi înţeleg. La început poate au fost şi ei mai receptivi, mai personali, au ajutat pe alţii, dar acum majoritatea au şi alte treburi pe lângă blog şi efectiv nu au timpul necesar să mai ajute. Şi aici intervin bloggerii medii care, cred eu, ar trebui să încurajeze pe cei care vin din urmă şi au potenţial. Subliniez…au potenţial. Pentru că, şi aici ajungem la miezul problemei, sunt foarte mulţi care duc lipsă cu desăvârşire de aşa ceva.

Când îţi faci un blog, un spaţiu personal, un loc unde să-ţi verşi dejecţiile, nervii şi frustrările şi orice altceva mai vrei tu, înseamnă că ai ceva de spus. Orice. Că e de bine, că e de rău, că înjuri, că scrii în metafore, că scrii despre tine, despre alţii, despre viaţă, modă, politică, societate şi ce mai vrei tu, dar scrii! Dar sunt bloggeri care au pretenţia să fie luaţi în considerare şi chiar să facă bani din blogging care postează doar filmuleţe amuzante de pe youtube, clipuri muzicale, versuri, citate şi poze. Să mă scuze cei care se regăsesc în această categorie, dar din punctul meu de vedere sunt nuli. Căci cu un bun dresaj şi un urangutan ar putea ajunge la performanţa copy-paste-ului. Nu vreau să fiu răutăcioasă, nu am criticat niciodată conţinutul unui blog atâta timp cât acolo am regăsit părerile autorului şi nu doar questii copiate de pe ici şi de pe colo. Şi nu, dacă precizezi sursa nu te face mai inteligent. Dacă nu eşti capabil să întreţii un articol cu ideile tale, să îţi laşi amprenta personală, să creezi conţinut (bun, prost, nu intrăm în amănunte când vorbim de treburi relative) de ce îţi mai faci blog?

Serios, de ce? Ca să ce? Să te numeşti blogger? Că ai auzit tu pe la tv că unii mai fac şi bani din asta? Că e cool şi în trend? Întreb tocmai pentru că nu înţeleg. Poate îmi explică şi mie cineva. Pentru că, news flash, dacă n-ai conţinut  blogul tău nu valorează nimic. Iar dacă te bucuri la cele câteva comentarii ale bloggerilor pe la care comentezi şi tu şi vin înapoi şi-ţi returnează comentariile, să nu crezi că gata, merge treaba. Căci sunt destule bloguri care au doar comentarii scurte, seci, aşa..ca să fie. Ori pentru mine astfel de bloguri sunt un mare zero barat. Cat despre comentarii, prefer  mai degrabă câteva păreri de la oameni care chiar au ceva de spus, decât 100 de comentarii în genul "da, aşa cred şi eu", "de acord cu tine", "te înţeleg perfect". Nu, mulţumesc. Dacă ţi-e lene să concepi un comentariu în care să legi 2-3 propoziţii, mai bine n-o mai face.

Şi ca să n-o mai dau dintr-una într-alta, ideea de bază e…dacă nu-ţi place să scrii, ţi-e lene, nu încerca să compensezi cu poze, clipuri, bancuri şi versuri. Pur şi simplu nu dă bine. Eu una când intru pe un blog de genul fug cât mai repede. Păi eu intru pe blogul tău să citesc părerile tale, nu să citesc bancuri sau să văd clipuri, ca aşa mulţumesc, pot căuta şi eu pe net dacă mă interesează. E ca şi cum m-ai invita la tine acasă şi când aş veni, în loc să te găsesc acolo, găsesc în sufragerie un ecran mare pe care rulează filme şi videoclipuri şi în dormitor o casetă cu Vacanţa Mare, asta aşa…ca să crezi tu ca n-am să mă plictisesc.

Închei cu un sfat pentru bloggerii la început: widget-urile cu starea vremii, ora exactă, data, cursul valutar nu au ce caută pe un blog. Credeti că pe toţi cititorii voştri îi interesează cum e vremea  în nu-ştiu-care parte a ţării ? Sau cu cât a mai crescut Euro? Treburile astea de portal se purtau în `98-2000, când erau la putere home.ro şi go.ro. Serios, nu mai încărcaţi blogul cu ele, strică şi din aspect şi nu fac decât să lase o impresie proastă celui care vă vizitează.
 
 În rest, numai de bine!

 
 Mnoh, atât!

Bloggerii nu traiesc in Matrix

Tot aud încoace şi-n colo că dacă eşti blogger, n-ai niciun fel de viaţă în afară ăleia virtuale. Că bloggerii sunt plictisitori, că sunt de regulă nerzi cu coşuri, persoane peste care succesul profesional a trecut pe lângă şi a făcut cale întoarsă. Că nu au succes la femei/bărbaţi şi refulează pe blog, că sunt frustraţi de toate neîmplinirile şi de toate neajunsurile din viaţă lor încărcată până la refuz cu spleen şi neputinţă, că stau şi comentează pe la garduri că Y e aşa şi pe dincolo. Că singura lor distracţie e atunci când primesc un comentariu pe blog şi un like la articol pe facebook, că şi-au făcut blog pentru că oricum nu aveau altă preocupare. În final, că bloggerii trăiesc în Matrix, într-o altă realitate şi n-au ei treabă cu ce-i aia cale pe vale.

Vreau să va zic, şi asta nu pentru că mă joc şi eu de-a blogul, dar bloggerii sunt de departe printre cei mai interesanţi oameni. Mă rog, unii dintre ei, că-i bine ştiut că orice pădure are uscăturile ei,  şi  blogosfera nu face exceptie. Dar eu vorbesc de bloggerii aia care ştiu să argumenteze o părere, de bloggerii care obţin exclusivităţi, de cei care merg la evenimente şi povestesc despre ele mai frumos că un jurnalist adevărat, de bloggeritele fashioniste care se îmbracă cu mai mult bun gust şi stil decât fashion icon-urile autohtone şi nu numai, de  bloggeritele pasionate de make-up care fac din machiaje artă, mai ceva ca un make-up artist cu diplomă si coronita, de bloggerii pasionaţi de filme, literatură, muzică de ţi-e mai mare dragul să intri pe blogul lor să citeşti recenzii scrise chiar mai frumos decât cele realizate de marii editori.

Da, bloggerii au o viaţă şi în afară micului lor spaţiu virtual. Se distrează, merg în cluburi, în concedii în afară României, sunt şi ei, ca şi-n "viaţa reală", inteligenţi, amuzanţi, pitiponci, fiţoşi etc. Căci vorba aia, tot ăia din afară blogului suntem şi aici. Aşa că prejudecata cum că bloggerii n-ar avea o viaţă e cât se poate de neîntemeiată, iar cei care spun asta o fac din ignoranţa omului cu viziuni înguste, sau hai sa nu fim duri si sa spunem ca din inocenta tipic cabalina. Nah, eu m-am lovit de preconcepţia asta, dar sinceră să fiu m-am amuzat teribil. Si nu, nu am venit acasa si am plans 2 ore, si nici nu am scris, manata de furia omului atins la coarda a mai sensibila, 5 articole despre cat de naspa e lumea.

Şi nu, bloggerii nu au păr pe faţă şi nici nu locuiesc în peşteri departe de societate. Dar cum etichetele se pun de regulă fără referinţă şi în totală necunoştinţă de cauză, nu putem decât să ne amuzăm şi să mergem mai departe.

2 ani de Questioare!

Şi au trecut deja doi ani de când am deschis prima oară acest blog şi am scris pentru prima dată aici. Nici nu-mi vine să cred cât de repede trece timpul! Dar cel mai mult mă miră că eu, care sunt uneori o fire delăsătoare şi nu duc lucrurile la bun sfârşit, m-am ataşat atât de mult de acest mic colţisor virtual şi am reuşit să scriu aici aproape zilnic. Ideea de a-mi face un blog mi-a dat-o Zizzou, un fost coleg, căruia îi sunt recunoscătoare şi astăzi, chiar dacă, ca s-o zic direct, sunt putin suparata pe el ca intre timp s-a lasat de bloguit.

Sinceră să fiu questioare nu este primul meu blog. Am mai avut un bloguleţ, acum mulţi ani, înregistrat pe platforma blogspot. Era parolat şi îl transformasem într-un fel de jurnal personal. L-am abandonat. Până la urmă n-aveam o viaţă atât de palpitantă încât să scriu zilnic în el, şi oricum ulterior mi-am dat seama că n-o să mai recitesc niciodată posturile din urmă să văd ce anume s-a întâmplat în data X.

Când am deschis Questioare mi-am propus să fie un blog în care să scriu mini recenzii ale filmelor, serialelor şi cărţilor preferate. Aşadar, primele două posturi sunt recenzii ale unor filme care la vremea respectivă mi-au plăcut mult:

Am început să descopăr şi eu bloguri, să citesc articole care să mă inspire şi aşa am început să abordez şi alte teme. Am ajuns să scriu despre viaţă, dragoste, societate, şcoală, România, tehnologie, muzică, modă, frumuseţe, sănătate. Întotdeauna mi-a plăcut diversitatea aşa că mi-a fost relativ uşor să scriu. Odată o prietenă mă întreba: "Dar la ce te ajută bloggingul?" Am tăcut o clipă şi nu pentru că nu ştiam ce să-i spun, nu pentru că nu găseam nici măcar un singur răspuns, ci pentru că nu ştiam cu ce să încep. Bloggingul m-a ajutat, şi o face în continuare cu succes, să mă dezvolt ca individ, să cresc, să mă cunosc, să cunosc alţi oameni cu aceleaşi pasiuni, să-mi explorez gândurile, să-mi descarc supărările, să-mi exteriorizez sentimentele şi trăirile, să-mi expun frustrările şi nemulţumirile, să comunic idei, păreri, întâmplări şi nu în ultimul rând să împărtăşesc, aşa cum am putut şi am ştiut eu mai bine, o mică parte din ceea ce sunt.

Blogul m-a ajutat să înţeleg că întotdeauna putem învăţa mai multe, că ne putem autodepăşi, că oricât ne-am strădui întotdeauna se vor gasi oameni care nu vor fi de acord cu ceea ce scriem,  că vor fi cititori care ne vor aproba şi alţii care se vor opune cu vehemenţă ideilor noastre. Dar în definitiv în asta constă farmecul bloggingului…în diversitatea ideilor, a concepţiilor, a părerilor despre viaţă şi societate. Pentru că hei, suntem diferiţi şi ne place sau nu, părerile noastre nu sunt cu nimic mai bune şi mai veridice decât ale altora. Şi ascultându-i cu atenţie şi pe cei care sunt gigi-contra ne va ajuta să realizăm că omogenitatea în gândire ar fi atât de plictisitoare, încât, dacă prin cine-ştie-ce miracol ar ajunge să se întâmple, ne-ar plictisi amarnic

În încheiere vreau să vă mulţumesc -from the bottom of my heart-...vouă – cei care citiţi acum acest post, cei care aţi deschis pagina asta de fiecare dată când un articol nou era postat şi apoi anunţat pe Twitter, Facebook sau pe mail, sau poate, cine stie, aţi accesat-o zilnic, manati de curiozitate. Voi sunteţi cei care m-aţi motivat să continui să scriu, să îmi deschid blogul în fiecare zi cu aceeaşi pasiune şi determinare. Datorită vouă am ajuns la performanţe pe care la începuturi, vorba aia, nici cu gândul nu le gândeam. (despre campanii, promoţii, bannere şi deci, bani, nu vreau să vorbesc, în definitiv adevărata satisfacţie şi mulţumire, la mine cel puţin, n-a venit niciodată din câştiguri materiale)

-647 posturi

-13,250 comentarii

-2660 fani pe Facebook

-la Summit-ul de la Iaşi, organizat de revista Biz in luna martie, a fost desemnat ca fiind al treilea blog ca influenţa pe regiunea Muntenia.

-a obtinut locul patru la categoria Cel mai popular blog al editiei Roblogfest de anul acesta

-810 followers pe Twitter

-este cel mai popular blog din Prahova.

-(aproape) de la infiintare pana in prezent blogul a inregistrat: 416920 vizitatori unici.   *in luna octombrie 2009 am contorizat pentru prima data traficul blogului.

Mă înclin şi sper să rămâneţi în continuare alături de mine şi să vizitaţi la fel de des acest blog care vă aşteaptă, în fiecare zi, cu braţele deschise. 

  • Google Plus

  • My Recent Tweets

    • We shall see abou it, mister!
    • Cine-i cea mai tare la fighting games pe Xbox? cine? cine? cine? c`est moi! :D
    • Nah, eu voiam pana luni cand mi se termina concediul medical, dar cred sper degeba :(
    • Prefer sa nu ma gandesc la aspectele astea de acum, ci sa imi doresc doar sa trecem pe plus la grade. Atat!
    • Daca e mai cald ca zilele astea prefer sa ploua!
  • Ia-ma la tine :)


    questioare
    <a href="http://questioare.com" target="_blank" name="Questioare"> . <img src="http://questioare.com/banners/strumfita.jpg" alt="questioare" border="0"/ > </a>
  • Proud to be here

    Photobucket
  • Arhiva