Că femeile sunt melancolice, touchy şi uşor de atins la coardă sensibilă o ştim cu toţii, dar ce ne facem când dăm peste un bărbat care întruneşte toate atributele femeieşti menţionate? În liceu, prin clasă a 9a, mi s-au aprins călcâiele după unul "d-a 11-a" care venea cu chitară la liceu, cu pletele-n vânt, îmbrăcat chic în cămăşi cu carouri şi adidaşi cu şireturi late. Cred ca jumătate de an am salivat şi mi-am dorit să-l cunosc. Odată l-am zărit pe hol, stătea sprijinit de perete cu o carte de poezii scrise de Shelley. Nu va zic că m-am topit şi mai mult.Eram undeva la nivelul solului în preajma lui şi interesului meu romantic creştea în fiecare zi. "ok, trebuie să-l cunosc" mi-am zis eu. Nu ştiam cum să fac, aşa că m-am interesat în ce baruri iese. Ceea ce aflasem de la o colegă de clasă de-a lui îmi dăduse peste cap toate planurile. Cu siguranţă planul cu întâlnitul în bar cădea pentru că misteriosul "d-a 11a" nu ieşea în baruri.

Când îmi pierdusem orice speranţa de a găsi o modalitate de a ne întâlni oficial, într-o zi toridă de vară, l-am văzut în parcul "Foamea" (da, da…în Ploieşti e un parc denumit generic "Foamea", nu mă întrebaţi de ce) cânta la chitară. "This is my shot!" mi-am zis. M-am apropiat şi l-am întrebat dacă acordurile nu-s cumva dintr-o piesă de la Guns N` Roses. S-a uitat atent la mine, a zâmbit şi m-a invitat să iau un loc lângă el pe băncuţă. Am vorbit în ziua respectivă o grămadă. Aveam o mulţime de lucruri în comun: cărţi, muzică, filme. Am convenit să ieşim şi a doua zi la o plimbare în parc. A fost la fel de interesant, aşa ca am zis ca data următoare să ieşim într-un băruleţ unde se ascultă muzică făină.A ridicat intrigat o sprânceană şi mi-a zis că el nu iese în baruri, se fumează prea mult şi îl ustură ochii. "Hmm, okay" mi-am zis…Puteam sta la terasă, e cald, e frumos, dar spre surprinderea mea aveam să aflu că oricum nu consuma alcool, berea nu-i placea, iar ca să vină la terasă să bea un suc, mai degraba prefera să meargă în parc să facă asta.

Săptămâna următoare mi-a propus să mergem pe munte. Era un pasionat de alpinism şi aveam să aflu că urma să ne căţărăm pe munte şi să stăm cu cortul peste noapte abia când am ajuns la faţa locului. Nu vă zic ca eram îmbrăcată sumar, neechipată şi că am dârdâit de frig toată seara.  Am dormit într-un final la o cabană pentru că eu am o frică teribilă de urşi şi nu mă puteam risca să mă întâlnesc cu vreunul dormind într-un cort. A fost de acord. Noaptea aceea am stat până târziu privind stelele. După o oră aş fi preferat să discutăm ceva, aşa ca începusem să-i pun tot felul de întrebări. El răspundea lacunar şi-mi spunea liniştit să privesc în continuare stelele, că, citez "ele spun lucruri mult mai interesante" involuntar mi-a trecut prin minte bancul ăla cu "ce de stele, iubitule! -da, dragă…căcălau!". Doar că, spre amuzamentul meu eu eram cea care ar fi spus căcălau…Am chicotit în sinea mea şi mi-am văzut in continuare de privit stele si de admirat Carul Mare. Nu cred că trebuie să vă menţionez că nu s-a lăsat nici măcar c-o strângere de mână, d-apoi cu vreun sărut la lumina clară a lunii.

A doua zi dimineaţă mi-a mărturisit că vrea să se facă poet. M-a întrebat dacă vreau să-i citesc creaţiile. Am răspuns ca da, deşi sinceră să fiu pe vremea aia abia citeam manualele pentru şcoală şi poeţii cu adevărat valoroşi. Dar de dragul lui am convenit să mi le împrumute.Vara a trecut repede, iar toamna ne-a prins într-o strânsă prietenie. Eram tot timpul împreună…şi la şcoală, şi după ore. Mergeam la filme, la teatru, discutam literatură şi filosofie. La un moment dat mi-a spus că mă iubeşte. Am fost în culmea fericirii. După care a continuat spunând cu o tristeţe lamentabilă "păcat că iubirile sunt efemere"…Nici nu vă-nchipuiti cât mi-aş fi dorit să-i zic vreo două, dar mă obisnuiesem prea mult cu felul lui ciudat de-a fi.

Odată mi-a spus că vrea să se sinucidă la 20 de ani. Că vrea să nu ne mai vedem pentru că el oricum o să moară. Am fost foarte speriată de gândurile lui şi mi-am petrecut ore în şir din viaţă încercând să-l conving ca e o prostie asta cu sinuciderea. A început să plângă să-mi spună că marea lui tristete e că de 6 luni încearcă să picteze şi că singurul lucru care-i iese din pensulă e un apus…un apus care il  facea să se gândească la moarte, la efemieritate şi la faptul că eu o să mă satur de el şi de ideile lui şi o să vreau să plec. După un an în care m-am ales doar cu poezii de dragoste, lacrimi şi momente de depresie din partea lui, acorduri triste de chitară şi privitul continuu al stelelor în miez de noapte, interesul meu romantic a scăzut dramatic. Perioada a coincis perfect pentru că în anul acela el s-a mutat la facultate la Iaşi. A urmat o facultate de Teatru sau ceva. A promis că-mi va scrie în fiecare zi, că mă aşteaptă acolo…Şi o vreme s-a ţinut de cuvânt intocmai, dar cum scrisorile mele nu au fost niciodată scrise, ale lui ramanad pentru totdeauna fără răspuns, relaţia s-a răcit şi n-am mai auzit nimic de el.

Acum ştiu că sună frumos la început să ai lângă tine un tip romantic, sensibil, dar când toate aceste atribute sunt puternic exagerate şi tu ca fată nu mai ai loc să-ţi exteriorizezi emoţiile de el, devine al naibii de frustrant. Ori eu zic aşa, într-o relaţie femeia trebuie să rămână femeie şi bărbatul bărbat. Iar când rolurile sunt inversate pentru unul dintre cei doi relaţia va deveni o frustrare continuă.

Sincera sa fiu eu personal nu m-am confruntat niciodata cu problema asta. Ca oi fi fost sau nu inselata, asta nu pot spune cu certitudine, dar cu siguranta nicio urma de banuiala nu m-a incercat vreodata din partea vreunuia dintre prieteniipe care i-am avut. Acum nu stiu daca am fost eu prea naiva sau prea absorbita de mine ca sa-mi pese, dar cert e ca la o mica barfa cu prietenele am realizat ca eu sunt singura dintre ele care nu a intrat niciodata la banuieli, cel putin nu pana acum. Ei, dar pentru ca viata-i prea scurta ca sa facem noi toate greselile posibile, ca sa trecem prin tot felul de experiente, e de preferat sa ne aruncam un ochi si-n ograda vecinului si sa invatam si dintr-ale lui. Asadar, ce am invatat eu din experientele prietenelor mele.

Ca sa prinzi un barbat atunci cand te inseala trebuie sa fii sigura ca ai raspuns cu "da" la toate intrebarile de mai jos:

• 1. Ai facut ceva investigatii si crezi ca banuielile tale sunt intemeiate?
• 2. Ai macar o dovada solida care sa-ti intareasca temerile?
• 3. Ai resursele necesare pentru a trece la actiune? (la cea de a-l prinde ma refer)
• 4. Esti gata sa mergi pana la capat pentru a te convinge de infidelitatea lui?
• 5. Esti pregatita pentru situatii nu tocmai placute?

Daca ai raspuns cu "da" la toate cele cinci intrebari, felicitari, poti sa-i dai linistita un telefon lui Ernest! Now seriously, sa vedem ce poti face pentru a-l prinde cu mata-n sac (cu mâţa si nu cu maica-ta, sa ne`ntelegem, ca-i mai greu uneori fara diacritice)

PLANUL A. Cea mai la indemana metoda e sa discuti cu el si sa ii spui deschis despre banuielile tale. Daca ai arugumente solide (absente lungi, telefoane misterioase etc) ii va fi greu sa se fofileze. Ai grija insa, s-ar putea sa intre foarte usor in defensiva si apoi sa-si faca curaj sa te atace si, ulterior, sa intoarca discutia in alta directie! Barbatii obisnuiesc sa te incolteasca la randul lor atunci cand se simt cu musca pe caciula. Asteapta-te sa te acuze de cele mai mici lucruri: ca nu i-ai calcat rufele, ca si tu ai stat cu o seara inainte prea mult de vorba cu prietena la telefon, ca te-ai imbracat prea sexy in ultimul timp si cine-stie-ce alte maruntisuri. Daca va continua sa isi nege vinovatia, atunci treci automat la…

PLANUL B.  Aici trebuie sa fii foarte abila, sa actionezi subtil fara sa dai de banuit. De preferinta e sa astepti cel putin o saptamana de cand l-ai acuzat de infidelitate pana aplici planul B. Nu vrem sa creada ca esti paranoica, asa ca nu-i mai spui nimic legat de temerile si de banuielile tale, te comporti la fel ca inainte (stiu, stiu, numa` usor nu e, dar trebuie sa invatam sa ne adaptam in orice situatie).

Monitorizeaza-i conturile pe internet. Daca are vreo relatie cu cineva e imposibil sa nu lase vreo urma pe retelele de socializare, mail, messenger. Daca nu ai acces la conturile lui, incearca sa-i faci de lucru cand are calculatorul deschis ca sa nu te stresezi prea mult cu aflarea lor. Majoritatea isi seteaza "remember my password" in propriul pc sau, si mai rapid, logare automata. Asa ca, nu iti trebuie decat jumatate de ora la calculatorul lui pentru a trece la actiune.

Verifica-i telefonul. Nu e un gest tocmai frumos, dar situatia de fata o impune. Ai grija ca "cealalta" poate fi trecuta in telefon cu nume de baiat, asa ca fii foarte atenta, daca i-ai mai verificat agenda si in trecut iti va fi mai usor sa observi daca e cineva nou trecut acolo.

Fii libera intotdeauna seara. Cand vrea sa iasa in oras te autoinviti sa mergi si tu cu el. Daca nu locuiti impreuna, iti faci drum pe la el pe acasa si vezi cu ce se ocupa. Daca intr-adevar se vede cu altcineva va fi repede deranjat de atitudinea ta pe care, bineinteles, tu o vei motiva ca fiind din prea mult dor si dragoste fata de el.

Invita-i prietenii in oras. Daca are pe altcineva, primii care au aflat au fost cu siguranta prietenii lui cei mai buni. Nu garantez ca se va scapa vreunul dintre ei cu ceva,  poate doar daca esti dispusa sa le cumpari de baut in cantitati considerabile. Barbatii sunt vulnerabili la betie, asa ca o poti incerca si pe asta.

Daca nu reusesti sa il prinzi e fie pentru ca e foarte abil si stie sa se ascunda perfect, fie ca nu ai incercat suficiente metode. Tine minte, suspiciunile tale nu au rasarit de nicaieri. Fii vigilenta ca s-ar putea sa ai de-a face cu un aventurier si sa fii inselata toata viata. Daca il prinzi usor, e clar ca e neexperimentat si probabil e la prima "abatere", asa ca, depinde doar de tine daca treci sau nu cu vederea mica lui escapada amoroasa.

Pentru ca ultima data am fost acuzata ca "acord prea mult credit" barbatilor, (de articolul asta vorbesc) m-am gandit sa compensez cu postarea de astazi. Nu am spus niciodata ca barbatii sunt perfecti sau ca-s mai buni ca femeile, sau ca, sau ca… am zis doar ca in anumite privinte eu ma conectez mai bine cu ei. Dar tocmai pentru ca am tot facut parte din gasti de baieti, pot spune ca le-am ochit slabiciunile cand vine vorba de femei. Ca daca e sa vorbim in cifre, barbatii fac gafe in preajma femeilor mai des decat viceversa. Cu toata ratiunea lor, le "scapa" uneori lucruri care ii scot definitiv din zona interesului romantic al unei femei.

Dar de data asta vom vorbi despre cateva lucruri GRESITE pe care barbatii le fac intr-o relatie.

In dorinta lor de a-si multumi prietena, barbatii incearca tot timpul sa ceara aprobarea acesteia: cand ies cu prietenii la bere, cand trebuie sa se intalneasca cu fostii colegi din facultate, cand ar vrea sa cumpere nu-stiu-care gadget. Sigur, la inceput e magulitor sa stii ca tine cont de parerea ta, dar sa fim serioase, cui ii place sa aiba langa ea un barbat care o intreaba si daca e in regula sa mearga acum la supermarket? Nu zic ca barbatii ar trebui sa fie "lasati de capul lor" ca iar ne intindem pana la extreme, si stim ca nu-i bine, dar unele decizii si actiuni nu trebuie justificate in fata noastra.

Niciodata nu incercati sa convingeti o femeie sa fie de acord cu voi prin argumente logice si perfect rationale. Daca nu e interesata de o relatie cu voi, nici cele mai stabile legi ale logicii nu o vor face sa-si schimbe parerea. Daca nu vrea sa iasa cu voi sambata seara, un argument logic n-o va convinge. Nu, nu incercati nici non-sensuri caci om fi noi mai mult intuitive decat rationale, dar nici cu vorbe dulci si goale nu ne ademeniti.

Pentru barbatii cu bani: nu incercati sa cumparati afectiunea unei femei cu excursii scumpe si cadouri de mii de euro. Cel mai probabil o sa reusiti sa-i cumparati compania, nu insa si sentimentele. Lasati-o sa va placa pentru ceea ce sunteti. Coplesind-o cu daruri e ca si cum ati purta o pancarta in mana pe care scrie "Sunt constient ca nu ai pentru ce altceva sa ma placi, asa ca poate macar pentru cadourile pe care ti le fac iti vei indrepta atentia si catre mine". Porniti din start cu stangul in relatia cu ea, asa ca nu va asteptati sa dureze.

Nu va marturiti sentimentele dupa 3 intalniri. Stiu ca o sa vi se para ciudat, ca de regula barbatii sunt cei care "fug" dupa asemenea confesiuni, insa si femeile sunt reticente cand vine vorba de impartasit sentimente dupa 3 iesiri la cinema. E de retinutca pentru o femeie jocul seductiei trebuie sa dureze mai mult, tatonarea terenului de asemenea, iar daca ea simte ca "v-ati lasat prinsi" din prima, veti fi vazuti ca slabi si instabiil sentimental. Daca la 16 ani femeile inca mai cred in dragoste dupa primul film vazut impreuna, dupa 20 lucrurile stau altfel. Asadar, daca chiar simtiti ca trebuie sa va marturisiti focul pasiunii, faceti-o subtil, cu o cina romantica, un trandafir. Nu va puneti sentimentele pe tava de la inceput. Be wise!

Cred ca fiecare dintre noi am trecut la un moment dat printr-o despartire, mai usor, mai greu de suportat, insa ne-am lovit cu totii fie de situatia in care noi a trebuit sa punem punct relatiei, fie de cea mai dureroasa in care punctul a fost pus de celalalt. Am deschis acest subiect pentru ca mie mi se pare ca de cele mai multe ori adevaratul motiv pentru care "rupem" relatia nu e niciodata spus, si da, sunt cat se poate de acord cu asta. Eu consider ca e muuuult mai ok daca motivul pentru care renunti la celalalt l-ar putea descuraja pe acesta in viitoarele relatii, sau i-ar afecta stima de sine, si asa din respect pentru fosta relatie mai bine il pastrezi pentru tine. Si nici atunci cand e vorba de altcineva. Sa fim seriosi, nimanui nu ii convine sa stie ca a fost lasat/a pentru altul/alta. Ar incepe sa se gandeasca unde a gresit, daca putea fi sau nu altfel si nu ar face decat sa ramana ancorat/a in relatia trecuta gandindu-se ca lucrurile ar fi mers probabil mai bine daca era precum actuala/actualul. Si de cele mai multe ori nu are nici cea mai mica legatura. Motive sunt multe, fie celalalt s-a indragostit fulger, fie lucrurile nu mai mergeau si a 3-a persoana a intervenit cand relatia era oricum subreda. Dar de ce sa incarcam constiinta celuilalt si sa ii facem si mai grea uitarea?

De asemenea, spuneam mai sus de motivele care ar putea afecta stima de sine a fostului partener. Pai da, sunt multe si care sub nicio forma nu i le spui.

Reprosuri legate  de aspectul sau fizic. Pentru ca in primul rand te faci tu de cacao, ca daca nu-ti placea nu mai aveai o relatie cu el/ea. Si nu, scuza cum ca ti-ai schimbat gusturile pe parcurs, e penibila, asa ca n-o incerca!

Reprosuri legate de abilitatile sau dizabilitatile lui/ei sexuale. Nu e elegant sa i le spui dupa ce ai incheiat relatia, daca nu iti conveneau le puteai spune pe parcurs, sunt lucruri ce se pot repara daca sunt comunicate la timp.

Nu incepe sa-i vorbesti prietenii/prietenele de rau. Daca pana in momentul in care v-ati despartit, ai fost ok sa iesiti si cu gasca ei/lui, de ce sa faci tu pe simandicosu/coasa si sa o dai acu` cotita ca la Ploiesti? Nu vei spune decat, fara sa vrei, ca esti un mare bulangiu, un ipocrit si doua jumatati si iti dai singur/a cu firma in capatana. Valabil si in cazul fetelor.

Parintii. Nu, pentru despartirea voastra nu e de vina nici maica-sa si nici taica-tu. Asa ca, asuma-ti responsabilitatea si nu arunca mortu` in gradina vecinului.

Obiceiurile fostului/fostei. Ca se uita prea mult la telenovele. Ca citea reviste glossy. Ca se machia strident. Ca era o soferita de nota 2. Ca se imbraca ca o parasuta. Nene, daca nu ai avut coaele necesare sa-i spui astea la momentul potrivit, tine-le pentru tine. Las-o in pace s-o ia altu in grija, ca poate aluia ii place asa cum e. Si nu se trezeste ca tine la finalul relatiei deranjat nevoie mare.

Si ma rog, lista ar putea continua la nesfarsit. Sinceritatea nu e intotdeauna constructiva. Si decat sa ai pe constiinta un viitor om complexat si cu stima de sine sub nivelu` marii, mai bine te abtii si o bagi pe aia "Nu ne mai potriveam". Si nu uita sa te abtii de la promisiuni stupide de genul "Ramanem prieteni", am convenit deja ca n-o sa se intample!

Johnny Logan – Hold Me Now