…care mie personal mi s-au aplicat foarte bine, asa ca…luati aminte!
.jpg)
Daca ceva rau se poate intampla, se va intampla. Cand ma gandesc ce e cel mai rau lucru care s-ar putea intampla si nu-mi vine in minte niciunul, iremediabil ceva se intampla si imi schimba viziunea dramatic.
Daca tot ce ai este un ciocan, toate obiectele din jur iti par cuie. Asta mi se aplica cel mai bine cand sunt nervoasa. Nervii sunt ciocanul meu, iar cuiele sunt toti cei care stau din nefericire in calea mea cand ma apuca pandaliile.
Cand lucrurile merg bine, cineva va face in mod inevitabil un experiment daunator. V-am mai zis eu de treaba asta. Cand apuc sa constientizez, "ma, mie chiar imi e foarte bine in perioada asta", universul cel parsiv ma aude si ceva ceva tre` sa se petreaca si sa strice totul. Am gasit insa o metoda care pana acum pare sa mearga si sa pacalesc universul..nu mai verbalizez! Zic in sinea mea "yuhuuu, e bine, e bine…dar shht abtine-te, n-o spune, nu nuu". Si pana acum functioneaza. Sper ca daca am scris-o n-o sa se strice smecheria.
Cand incerci sa demonstrezi cuiva ca o masina nu functioneaza, ea va functiona. De multe ori mi se intampla! Fie la calculator acasa, sau pe la aparatele casnice. "Uite, nu merge, ti-am zis?". Si cand pune oricine altcineva mana pe lucrul respectiv sa vada ce are, incepe sa functioneze cu brio, ca si cum nu ar fi avut nimic vreodata.
Primul loc in care trebuie sa cauti ceva este ultimul loc in care te astepti sa il gasesti. De asta incep intotdeauna cu celebrul "sub pat". Acolo gasesc mereu lucrurile pe care inainte le cautam in oricare alta parte.
Daca este un lucru nepotrivit de spus, cineva il va spune. Asta imi aminteste de o faza de acum multi ani de la scoala. Aveam o colega careia ii murisera parintii. Si abia reusisem s-o conving sa iasa in oras cu prietenii mei. Ii anuntaseram pe toti inainte sa nu povesteasca nimic despre parinti, rude, nimic de genul. Asta pana cand s-a nimerit sa vina in local cunoscuti de-ai prietenilor mei si inevitabil au adus discutia si au intrebat-o direct "pe tine te lasa ai tai atat de tarziu in oras?"
Orice idee simpla va fi redata verbal in cel mai complicat mod posibil. Cititi carti de filosofie si o sa vedeti cat adevar musteste in legea asta.
Cei care locuiesc cel mai aproape sosesc ultimii la intalnire. Categoric. Cand locul de intalnire era in fata scarii unde locuiam eu, ajungeam inevitabil ultima. Cand trebuia sa merg pana in centru, sa iau autobuzul, ajungeam chiar mai devreme cu cateva minute.
Va urma…
.jpg)
.jpg)
Cum veneam eu agale într-o zi de la librăria proximă, gândindu-mă adânc la implicațiile sociale ale teoriei lebedei negre și alte prostii metafizice la care mă gândesc eu după o tură culturală printre rafturile cu miros de carte nouă de la Cățeaua Leșinată mă lovește brusc în piramida lui Maslow o nevoie mai degrabă fiziologică. Întunericul își întinsese de mult aripile asupra orașului, și în afară de niște becuri anemice în vârful unor stâlpi de iluminat din capătul străzii totul era cuprins de o beznă cumplită. Nu știu sigur câte becuri erau sau dacă era doar unul deoarece ședințele de lectură au tendința de a-mi afecta grav simțurile și structurile psihomotorii dar clar era că trebuia să mă ușurez și cât mai repede. M-am orientat cu greu către un colț mai retras. Pe la jumătatea acțiunii mele s-a întâmplat ceva extrem de straniu. 
.jpg)
.png){kind=small}
