Inspirata de postul Grapefruitului, mi-am adus aminte de prima mea experienta cu bicla. (asa ii spuneam pe vremea aia bicicletei). pe la 3 ani mi-au cumparat parintii un pegas din ala micut cu doua rotite ajutatoare. Atat de bun a fost incat a trebuit sa cad o data cu el sa se faca praf. Apoi o tot bazaiam pe mama sa-i zica lu tata asa, deci fix asa: "zi-i mai mama lu` tata sa-i faca si lu` Anutu pegasu ala rosu`". Ce s-a intamplat nu imi mai aduc bine aminte, insa un an mai tarziu m-am hotarat sa intru in 'liga mare'. Asa ca am insfacat eu bicicleta aia mare cu cadru, de doua ori mai mare decat mine, si am scos-o la strada. Am rugat un vecin sa ma tina de la spate si am inceput sa pedalez "din picioare", pentru ca, evident, ghemotocul de mine nu ajungea la sa. Am cazut de cateva ori, mi-am facut genunchii praf, am stat 3 luni cu piciorul in ghips, dar nu am prins defel frica de bicicleta. Odata recuperata glezna am pornit iarasi la atac. Dupa alte cateva incercari esuate, genunchi si coate julite am invatat sa pedalez ca la carte. Asa se face ca in clasa I mergeam aproape 3 km cu bicicleta pana la scoala din sat.
Prin clasa a 4-a am avut prima si singura mea bicicleta. O cursiera albastra cu care ieseam la plimbare in fiecare zi. Invatasem sa merg fara maini, sa fac scheme de tot felu`, eram un mic as al bicicletelor. Un an mai tarziu ne-am mutat definitiv in Ploiesti, asa ca adio mers pe bicicleta. Nici in ziua de azi nu am una personala, insa de cateva ori am mai exersat pe a lui Zanardi si vreau sa va spun ca ma descurc la fel de bine. Zicala cum ca mersul pe bicicleta, odata invatat, nu se uita niciodata e 100% adevarata.
Sincer mi-ar placea sa am unde sa pedalez. Dar nu m-as vedea mergand cu bicicleta prin oras. La cati descreiarati si cate femei la volan sunt, nu m-as risca nici in ruptul capului. Daca as locui in Bucuresti as merge in Herastrau, Tineretului, acolo da, as avea spatiu si m-as simti in siguranta. Dar la mica noastra sala a sporturilor iar nu-mi vine sa ma duc. E atat de mica incat as da doua trei ture de lac si as ameti. Uneori imi pare rau ca nu-s si eu mai viteaza: sa imi cumpar o bicla si sa las teama de masini si de soferi abuzivi la o parte si sa ma aventurez pe strazi. Pana atunci, raman insa cu pedalatul biciletei de la sala de fitness si las amintirile la loc sigur, in cutiuta lor, si poate, intr-o zi, cand o sa locuiesc intr-o suburbie frumoasa a unui oras din afara tarii, am sa ma aventurez din nou.
.jpg)
Niciodata nui tarziu, sa faci o plimbare cu bicicleta prin parc
"Uneori imi pare rau ca nu-s si eu mai viteaza: sa imi cumpar o bicla si sa las teama de masini si de soferi abuzivi la o parte si sa ma aventurez pe strazi."
Din punctul meu de vedere exact asta ar trebui sa faci. De ce? Pentru ca toti soferii te vor evita, daca mergi pe partea dreapta si nu faci pe viteaza cand nu trebuie (adica questii de genul "Look, mom! No hands!". Totul vine incetul cu incetul. Daca vrei merg eu pe langa tine.
Gandeste-te la mine, de exemplu: tu crezi ca traseul pana la Bucuresti nu o sa aiba si acest pericol?
App: daca vrei sa folosesti bicicleta mea cat timp sunt la sala, ti-o dau fara niciun fel de probleme.
si eu iubesc mersul pe bicicleta si senzatia de libertate pe care ti-o da…atat de mult incat ma surprind pe mine insami lasandu-ma antrenata, "la varsta mea", de pustii de 8 – 10 ani de pe strada la diverse curse-concurs!
) si-as putea sa am intelepciunea de a-i lasa sa castige, dar ti-ai gasit?!:D
Şi mie îmi era frică să nu mă lovesc, să îmi rup ceva- am fobia asta, dar nu s-a întâmplat încă. M-am lovit la călcăi, de mi-a curs sânge, dar atât. Bineînţeles, am şi vânătăi, dar…se merită.
Am ieşit seara trecută-îmi era frică să nu fi uitat. De uitat nu uiţi, dar exersatul sigur ajută.
Daca te-ai duce la sala ai avea unde sa pedalezi…
poate sunt eu mai dereglat dar niciodata nu m-a atras bicicleta..dovada e ca nici acum nu stiu cum sa merg pe ea..si nici nu stiu cand am sa ma apuc..:-s
:>
In urma cu doua saptamani ne-am cumparat biciclete ( eu si sotul meu ) si pedalam de cate ori avem putin timp liber ( si vremea ne permite ) prin parc sau pe stradute. Imi place la nebunie. In oras nici eu nu as avea curajul…
Eu locuiesc in Padova acum, iar aici e un fel de cult al bicicletelor
Toata lumea pedaleaza cu drag si spor, mai ales studentii. Am redescoperit placerea mersului pe bicicleta! Bine, deja mi-au furat-o pe prima, chiar de ziua mea, dar am primit o alta rosie, pe care o alint "Ferrari" 
)
N-am mai mers demult pe bicicletă. Înainte aveam parcul Herăstrău la 2 pași. Acum dacă mi-aș mai lua bicicletă tot ar trebui să merg 10 minute printre mașini pănâ la parcul Tineretului
"Asa ca am insfacat eu bicicleta aia mare cu cadru, de doua ori mai mare decât mine" – pai, din ce am vazut eu prin poze, exista o mare probabilitate ca geometria actuala sa fie aceeasi
Ana, nu e greu sa-ti infrângi teama. Oricât de abuzivi or fi soferii (si degeaba te temi de soferite, n-ai dreptate), crede-ma ca nu sunt ca in Bucuresti. Trebuie sa iesi de 2-3 ori prin oras si o sa-ti treaca teama. Daca zici ca erai as, poate ca iti poti reveni repejor si o sa reusesti sa faci chiar tot felul de volte printre masini.
Si eu merg cu bicicleta prin Bucuresti, ajung mai repede decât cu masina la birou. Fac miscare, nu polueaza…Hai, te rog eu, incearca sa mergi si tu prin oras cu bicicleta. Sa-mi spui cum a fost!
Eu am stricat cateva biciclete pana am invatat sa merg. Odata, eram pe marginea unui sant, plin de iarba, si ma tot gandeam sa nu ma dezechilibrez si sa cad in el, ei bine… am cazut, dar pe pietris, pentru ca bicicleta s'a dus direct in santul plin de iarba
))))
Mie mi se pare naspa si in parcurile noastre minunate… e atat de greu sa te strecori printre copiii care alearga care incontro, grupuri de oameni care ocupa tot latul aleei si alte obstacole d-astea naturale… incat io aproape ca am renuntat. Anul trecut am invatat sa merg, mi-am nenorocit si eu putin picioarele (doar m-am julit), dar ma ridicam si o luam iar din loc… inchiriam bicicleta din aia gratis ori in Kiseleff (acolo am inceput), ori in Tineretului sau Herastrau. Ma enerveaza ca sunt asa mica de inaltime ca bicicletele mari imi sunt prea mari si doar in Kiseleff unde puteam lua de marime medie ma simteam stapana pe mersul pe bicicleta, in schimb… am pastrat o teama in mine. Nu stiu daca de la varsta asta mai pot sa mai deprind mersul pe bicicleta ca atunci cand esti mic.
tin minte ca prin clasa a 3-4 am intrat intr-un gard:)) uitasem sa fac la dreapta:))
@Kassak: true, true.
@Bogdan: Merci. O sa profit de oferta ta.
Si sunt sigura ca te vei descurca de minune cu pedalatul pana la Bucuresti. Poate vii odata cu noi pe 14 mai cand mergem sa alergam cu Badea in Herastrau.
@ilduta: cat de mult te invidiez ca stai la curte, intr-un orasel linistit…it`s my kind of thing too. Mi-ar placea sa te vad cum te iei tu la intrecere cu pustulicii. Hehe, maine poimaine faci curse cu Dia sa vedeti care-i mai rapida.
@Grapefruits: chiar te admir, esti un exemplu demn de urmat pentru cei care spun: de la o varsta e mai greu sa te apuci sa-nveti.
@Geo: o sa vin si la sala, azi sau maine ma duc sa-mi fac abonament. Voi cand mai mergeti?
@Paul: pacat, sa stii ca e un sentiment frumos. Poate nu ai avut inca ocazia sa incerci sa vezi daca iti place sau nu.
@Lillee: ce frumos!
mi-ar placea si mie sa fac asta cu Filozoful si cu prietenii, dar, asa cum am zis, la oras mi-e groaza de masini.
@Madutza: Padova.
ce fain! Stiu ca prin Vest mersul pe bicicleta a devenit dintr-un moft intr-o necesitate. Si nu poate decat sa ma bucure, poate intr-o zi se va ajunge si la noi la fel. Who knows? macar speram si noi.
@Creve: Pai daca ti-e aiurea sa mergi pana in Tineretului calare pe bicla, mergi pe langa ea 10 min pana ajungi in parc.
@Dragos FRD: hai ma, acum nu mai am 60 cm in inaltime, am mai crescut un metru si-un creion de atunci
Eu tot visez la casa mea din suburbie unde pot sa fac jogging pe strada, sa merg cu bicicleta.. Oh well, poate m-am uitat la Desperate HouseWives prea mult.
@Roscata: Macar acum ai invatat, nu? Which is a good thing.
@Sheevs: come on, nu te da batuta! Uite, Grapefruits, Roscata au invatat tot cand au trecut de anii copilariei si nu se lasa dupa prima aglomeratie din parc si prima cazatura. La bicicletele mari poti regla saua sa fie mai jos ca sa ajungi mai bine la pedale.
dupa o luna in care s-a chinuit un prieten sa ma invete sa merg, cazaturi fara numar si un bandaj, s-a trezit taticul meu cu mine si o bicicleta in balcon, mi-a zis ca mi s-a urat cu viata dar intr-un foarte scurt i-am aratat ce meserias sunt si de atunci se intreaba daca mai sperii oamenii de pe strada/trotuar, inca mai sunt uneori iresponsabil, bine ca inca nu conduc
La fel am patit si eu cu mersul pe bicicleta. Am invatat cand eram micuta, la sat, si o data cu mutarea in oras, ciao-ciao bicicleta
.
Eu am invatat sa merg pe bicicleta destul de tarziu…pe la vreo 10 ani. Am avut si una noua chinezeasca, dar cel mai bine m-am impacat cu Pegas-ul surorii mele mai mari, care avea vreo 7 ani vechime. Buna bicicleta!
Chiar discutam cu prietenul ca ar trebui sa ne cumparam biciclete, sa mai mergem si noi…ar fi o activitate placuta in 2.
Frumoasa perioada copilariei cand ieseam afara cu bicicleta, acum, ca adulti ne multumim cu cele eliptice de la cardio(cine nu are acasa, evident).
@2muraturi: lasa mai, prea mult rau n-ai ce sa faci cuiva cu bicicleta, comparativ cu masina, zic. Asa ca, mergi linistit si fii tu atent la soferi.
@Zozo: E trist, asa-i?
@Miha: si eu imi doresc sa ies cu prietenii cu bicicltele. Si imi mai doresc un parc mare in Ploiesti unde putem face asta linistiti.
@Summer: Cine n-ar vrea sa se intoarca macar pentru o zi in vremurile copilariei?
O reglez eu, mama ei de sa, dar o las la cea mai mica inaltime si tot mi-e greu sa ma urc pe ea si sa pun piciorul jos apoi… Nu ma dau batuta, sper totusi sa ajung sa stapanesc mersul pe bicicleta vreodata, acum stau asa stresata si nu as lua vreo mana de pe ghidon nici daca m-ar suna… Hugh Laurie
)
Mie mi-a placut sa ma dau cu bicicleta dintotdeauna! Daca as locui in Italia sau in Olanda, mi-as cumpara una si as hoinari toata ziua! In Romania atat temperatura cat si cultura nu se preteaza mersului cu bicicleta!
Si mie imi place "sa ma dau pe bitza". La oras n-am decat skateboard si role,iar la bunici o bicicleta. De cate ori merg acolo ma plimb la apus pe o poteca din padure..e fascinant peisajul si senzatia.
da,poate vara asta am sa incerc..:D..
Duc dorul dupa mersul pe bicicleta, desi la fel ca si tine, mi-e teama de trafic. Romanii la volan parerea mea ca merg mai domol, cum se sofeaza la greci. Aici mori calcat si pe zebra, chiar daca e dreptul tau de a trece. Am loc de plimbari destule in Salonic, pe bulevarde e loc special pentru biciclisti si-ti face drum pana la faleza marii sau prin parcuri, dar pana sa ajungi la ele, posibil sa nu mai ajungi nici pana acolo, cel putin in Constanta mergeam si pe trotuar cu bici, aici nu am vazut eu (inca) si intr-o oarecare masura aveam o siguranta ca stiam ca nu trece un nebun de sofer razant pe langa mine, asa cum am avut o experienta la munte, la Cheile Prahovei … de m-a doborat pe mine de pe carosabil si pe varul meu intr-un santule …
Mereu m-a batut gandul sa le spun parintilor sa-mi trimeata bicicleta prin curier, dar sunt la stadiul de gand daca reusesc sa ma plimb fara sa am probleme cu vitezomanii.
@Ana: Dacă e să o iau pe jos pe lângă biță fac vreo 30 de minute până în parc
Pe Biță fac vreo 5 minute de fapt dar e ceva trafic 
primavara trecuta am calarit bicicleta calumeaaaaaa prin valea calugareasca
am slabit 11 kilograme. 
) prima mea zi pe bicicleta, damn. aveam vreo 5 ani.. am un chef nebun sa scriu o postare despre ea 
)))
frumoasa <span style="background-color: #f00">postarea</span>:X
eu pot sa fiu mandru ca am invatat sa merg pe bicicleta fara roti ajutatoare
@mario: si eu la fel
)
@Gabi.: poate ar trebui sa reiei si anu` asta activitatea, ca tot te vaitai ca te-ai ingrasat putin…mai mult
@Creve: ia fa tu ce nu fac eu, si aduna-ti curajul si mergi direct pe bicla pana`n Tineretului!
@Mihaela: asa cum spuneam si mai sus, iti inteleg perfect temerile
@Paul: go for it!
@Alessia: do you want me to hate you for doing that?
@Aliceee: parca, parca incepem si noi sa vedem cu alti ochi mersul cu bicicleta. mai avem mult pana departe, dar e un inceput.
@Sheevs: nu stiu cine e Hugh laurie, da` vad eu cum ii zic sa nu te sune cand esti calare pe situatie
@Suflet de curva : multumesc. ma bucur ca-ti place.
Mda….destul de trist, desi acum mi-ar place o motocicleta
.
Finally prind un laptop si reusesc sa iti comentez!
Revenind la articol, mi-ai adus aminte si de ale mele julituri si a mea satisfactie din prima zi cand m-am suit pe bicla. 
Noroc de bicicleta vecinei ca altfel nu dadeam de " gust " dar in acelasi timp daca nu era ea nu erau nici durerile din primele zile de mers ..
Eu nu îmi mai amintesc cum a fost prima dată pe bicicletă. Mi-a plăcut sportul ăsta dar nu în mod excepțional. Și acum îl mai practic, dar doar ocazional. E și un pic de lene la mijloc
@addicted: am sa vad cum remediez problema sa poti comenta pe blog si de pe Ipad. Promit!
@madMe: lenea-i cucuoana mare, se stie.
Eu nu-ti prea recomand sa te aventurezi pe strazi, cu toata iscusinta ta intr-ale pedalatului. Caci nu stii niciodata cand poti sa fii lovita de vreun tembel cu 150 la ora..
Din experientele mele pe strada (fara bicicleta, nu am, nu stiu sa pedalez si nu vreau) am vazut ca poti fi lovit chiar si in cele mai sigure locuri. De exemplu traversam o straduta de aprox 1 m jumate cand aproape ca se opreste in mine unul ce mergea pe acea straduta laturalnica cu o viteza demna de bulevard. Nici nu l-am vazut, desi unul care mergea normal apuca sa vada ca o chestie mare si neagra (eu in geaca mea umflata de iarna) traverseaza prin fata lui. Si asta nu e singura oara, numai ca asta e cea mai aproape de un accident treaba ce am patit-o.
Totusi te admir pentru curajul si perseverenta ta in a invata sa pedalezi foarte bine. Eu dupa ce m-am dat o data cand eram mica cu bicicleta si m-am lovit intr-un zid, am lasat-o balta
.. Shame on me… Dar nu sunt eu persoana cu echilibrul..
Iti recomand sa-ti iei o bicicleta de mers pe dealuri (nu de aia finuta de oras) cu care sa te duci in vacante pe plaiurile carpatine, acele dealuri intinse de prin depr Transilvaniei, ori subcarpati. Acolo ai spatiu destul, iar daca esti amatoare de tumbe, ai ocazia. Si nu te poate lovi decat eventual un ozn
)
Buna tuturor,
Mi-am luat de curand o cusiera, inainte aveam un dhs kreative… Am mers cu cea de a doua prima oara in afara bucurestiului nu am avut probleme, roti mai groase mai stabila doar ca trebuia sa dau la pedale ca hamsteru… mi-a fost teama de masini dar nu asa incat sa tremur, m-am descurcat.. Dupa care am luat cusiera la plimbare in afara bucurestiului… ce senzatie… ce frica de cate ori nu am tremurat rezultat: o mana rupta, glezna luxata si multe vanatai… acum mi-e frica sa ma urc din nou pe bicicleta mi-e frica rau nush la ce sa ma gandesc… diferenta intre ele doua e mare dhs-u are 20 kg si cursiera 10 si o sa am o cursa de 120 km… nush ce sa fac… mi-e frica rau…
@Alle: daca as fi locuit mai aproape de munte ar fi fost o chestie, dar asa…cum ajung eu cu bicicleta pana acolo
@Amedeea: sa iti stapanesti sanatoasa cursiera, sa te bucuri de ea si sa pedalezi intotdeauna cu atentie. Nu trebuie sa fie vina ta ca sa te loveasca vreun descreierat. Daca te avanti pana in Ploiesti cu ea, sa-mi dai de stire
[...] Ciment. Îmi aduc aminte de toate căzăturile de care am avut parte încercând să învăț de una singură să merg pe bicicletă. Și credeți-mă că nu au fost deloc puține. Ba din contra, în fiecare zi îmi juleam [...]
[...] de ușor mi se pare mie mersul pe bicicletă, căci v-am povestit că am învățat de la o vârstă fragedă arta mersului pe două roți. Așa că îmi rămân două soluții: fie îi întreb pe cei de la [...]