Am adunat amintiri în suflet şi am mers mai departe. Am învăţat că prietenii adevăraţi nu pleacă niciodată. Chiar şi atunci când se supără pe egoismul nostru şi nu ne mai vorbesc. Ei sunt mereu acolo şi se gândesc la noi pentru că le pasă. Mi-a fost dor de ea şi dacă aş fi ştiut în tot anul când nu ne-am vorbit că şi eu îi lipsesc aş fi lăsat orgoliul meu stupid şi aş fi mers s-o caut mai demult. Am pierdut un an. An în care fiecare a semănat pe cărarea vieţii amintiri, speranţe, iluzii şi dezamăgiri şi am făcut-o separat.. Şi ce dacă suntem amândouă încăpăţânate, egoiste, orgolioase? Faptul că atunci când ne întâlnim ne lăsăm măştile sociale acasă şi ne simţim confortabil împreună e cel mai important lucru.
Sunt oameni cu care te vezi doar o dată în viaţă, fie că discuţi cu ei în tren, povestind amintiri de demult deşi nu ştiţi nimic unul despre celălalt, vorbiţi de parcă v-aţi şti de o viaţă, fie că vă enervaţi împreună aşteptând la o coadă interminabilă a unui market superaglomerat, însă ştii că o să îşi aminteşti cu drag de ei chiar şi după ce timpul va aşterne aspru peste voi uitarea. Şi mai sunt acei oameni cărora te încăpăţânezi să nu le dai atenţie, să le minimizezi importanţa în viaţa ta, din simplul motiv că ştii că orice s-ar întâmpla ei vor fi mereu acolo şi vei putea alerga oricând cu inima zdrobită în braţele lor, conştient fiind că acolo vei găsi mereu înţelegere şi consolare. Ei sunt prietenii adevăraţi care te iubesc şi te acceptă aşa cum eşti, şi care cu greu îţi vor spune nu, care te vor proteja mereu şi care vor plânge şi se vor bucura alături de tine.
Ei sunt acei oameni care îţi vor răspunde la telefon şi la orele târzii din noapte şi îţi vor asculta frământările chiar dacă sunt obosiţi şi ar îmbrăţişa cu drag perna caldă. Ei nu se hazardează să te sfătuiască "ce e mai bine pentru tine", ei te vor asculta şi te vor încuraja să iei propriile decizii, deşi în sinea lor vor şti că vei greşi..şi poate şi tu vei şti că greşeşti, dar mai ştii că atunci când vei alerga disperat cu inima frântă, cu speranţele năruite…nu o vei face singur, cineva va fi acolo alergând cu tine, în acelaşi ritm şi va face tot ce va putea să te facă să te simţi mai bine. şi să uiţi de probleme şi dezamăgiri. Din păcate acestor prieteni le acordăm cea mai mică importanţă…pentru că ştim că ei sunt şi vor fi mereu acolo. Şi gândul ăsta ne mulţumeşte şi nu ne motivează deloc să facem şi noi ceva pentru ei, ceva special. Să lăsăm egoismul şi egocentrismul acasă, să încuiem uşa şi să mergem să îi căutăm chiar şi atunci când nu avem nevoie de un umăr pe care să plângem. Prietenii noştri au nevoie de noi. S-ar putea ca într-o zi să ne uităm în jur şi ei să nu mai fie acolo pentru că au obosit să aştepte o fărâmă de atenţie din partea noastră…în timp ce noi eram probabil ocupaţi creandu-ne drame personale din nimic şi alergând după alţi oameni pentru care nu însemnăm şi nu vom însemna vreodata ceva.
Un text pe care cititorul are senzatia ca l-a scris chiar el insusi dezvaluie faptul ca este un text bun. Asta am simtit eu cand am citit randurile de mai sus. Felicitari!
Si sa stii ca iar iti dau dreptate.
Mai ales in ultimul paragraf.
ai dreptate. pentru a avea o prietenie adevarata, este nevoie de reciprocitate. trebuie sa mai lasam de la noi… invatam asta in timp, insa raman cicatrici, atat in noi, cat si in ei…
Eu mă consider a fi de "cealaltă parte a baricadei" – am obosit să tot sun, să vizitez, să fiu pregătită pentru sfaturi şi ajutor şi… atât. Am "prieteni" care de 4 ani îmi (îşi) primit că ne vom vedea "săptămâna aceasta" la o cafea (C) … apoi promit din nou acelaşi lucru la telefonul următor (dat de mine!). Oricât de bună prietenă m-aş considera, am obosit să trag singură la căruţa prieteniei… Iar acum câteva zile, unii dintre "prieteni" m-au făcut să înţeleg încă odată că prietenie (ca şi dragoste) cu sila nu se poate – nici măcar nu mi-au trimis un SMS amărât de ziua mea… ;-(
Dar ştii ceva? Ei au de pierdut! Cine are prieteni adevăraţi, să îi păstreze! Şi să ştie că, oricât ai fi de răbdători, la un moment dat şi ei au nevoie de un umăr pe care să plângă…
Chiar aşa facem. Dăm importanţă mai multă unor oameni cărora nu le prea pasă de noi, încercăm să le intrăm în graţii dar ne neglijăm adevăraţii prieteni. Că doar deh, ăia oricum ne plac deja, nu mai trebuie să ne chinuim.
Până ne dă viaţa o palmă şi ne trezim la realitate. Uneori ne trezim la timp pentru a nu pierde o prietenie, alte ori o facem prea târziu. Am făcut şi eu de astea, mi s-au făcut şi mie. This is life
Daca te referi la cine cred eu, atunci "When misery needs company" e cat se poate de adevarat…
@Bogdan: doar in prima parte a postului ma refer la "stim noi cine". In a doua parte am generalizat. Si stiu ca nu sunt o prietena grozava, dar ca orice geniu am si eu momentele mele de sclipire.
@Iguana: im pare sincer rau sa aud asta. Sunt sigura ca s-a intamplat ceva si de atsa nu si-au amintit… eu iti urez un calduros "LA MULTI ANI" (F) din partea mea si a tuturor cititorilor acestui blog. Aici esti printre prieteni. (C) si daca treci vreodata prin Ploisti, poate iesim la o cafea.
@MadME: ai dreptate…am picat si eu in capcana asta, dar incerc sa ma redresez…pana la urma e adevarata zicala aia "hold on what you have and let go what doesn`t belong to u" (^)
@Freyja: da, ca si in dragoste si in prietenie e importanta reciprocitatea. cum nu exista one side love, nu exista nici oneside friendship. (D)
@Simona: Iti multumesc mult de aprecieri…venind din partea ta ma bucura cu atat mai mult. (*)
@Christie: ma bucur ca am dat o tema de reflectie. (8)
Putini sunt prietenii adevarati…
Prietenii adevarati sunt pe cale de disparitie ..ceva asemanator am scris si eu pe blog saptamana asta ,tot cu gandul la prieteni ..asta e , viata merge mai departe !
Ms pentru urari >:D<
Cred ca atribuim caracteristica "prieten" cu prea multa usurinta si atunci cand iti iei o palma de la un "prieten" din asta e un wake up call. Abia atunci iti amintesti de mana aia de oameni care sunt acolo pentru tine, iti amintesti de cei adevarati. Cateodata ai noroc si inca te asteapta, alteori te trezesti singur si un simplu "imi pare rau" nu va rezolva situatia.
Am inceput sa ma plictisesc de scuze, regrete, explicatii si promisiuni in van. Poate ca maine nu am sa mai fiu acolo pt ei. Sunt de acord cu Freyja … e nevoie de reciprocitate.
"S-ar putea ca într-o zi să ne uităm în jur şi ei să nu mai fie acolo pentru că au obosit să aştepte o fărâmă de atenţie din partea noastră…în timp ce noi eram probabil ocupaţi creandu-ne drame personale din nimic şi alergând după alţi oameni pentru care nu însemnăm şi nu vom însemna vreodata ceva."
Ai dreptate.
Ar trebui sa ne tinem prietenii aproape!
(D)
Intr-o vreme, am avut o afacere care mergea. Mama si ce de prieteni aveam! Nu ma iertau niciun weekend. Mai tarziu, cand afacearea a cazut si o duceam chiar rau, unul din prieteni mi-a zis: bai, da' vinde si tu ceva, uite televizorul ti-l cumpar eu… Si nu ma mai suna nimeni, dar sa mai si dea pe la mine… Unul singur a continuat sa vina. Si niciodata cu mana goala. Si vine si azi. Asadar, prieteni? Am unul. Amici, multi…
'mnealui are perfecta dreptate. Se vede experienta de viata, sincer. Amici sunt garla, pe toate drumurile. Prieteni? Astia sunt aia la care te duci la 3 dimineata, ii trezesti din somn, doar ca sa le spui 'bre, nu-mi iese nimic zilele astea!' si ei, saracii stau cu tine pana la 7 dimineata, picotind, doar ca sa te asculte
Am, 5. Cinci prieteni cu care ma cunosct de peste 15 ani si de care ma bucur in fiecare secunda!
"Ar trebui sa ne tinem prietenii aproape!"… dusmanii si mai aproape.
[...] – Geanina Lisandru – Adina – Niciodată Singură – Codrutza – Elisa- Ştrumfiţa cu eşarfă – Maria Barbu – Gabriela Savitsky – Paulet – Raluca – Simona Ionescu [...]
Amici ai multi in viata,dar prieteni adevarati putini.Si eu mi-am luat palme de la asa zise prietene si am inteles ca neglijasem doua persoane care imi erau mereu alaturi, dar pe care le ignorasem ametita de noile cunostinte.Si le-am acordat atentia cuvenita pritenelor adevarate si uite ca au trecut 15 ani cu bune si rele, iar relatia noastra continua la fel ca in prima zi.Stiu ca ele doua ar trece prin foc pentru mine si la fel as face si eu pentru ele. (L)
@Bogdan Asta era replica lui Michael Corleone!
Buna ziua, Ajutati-ne sa salvam viata lui Sorin Gologan, un copil de numai 14 ani, maturizat inainte de vreme. Acest copil sufera de NEUROBLASTOM TORACIC, o forma rara de cancer, foarte grava, care evolueaza foarte rapid si ii ataca pe zi ce trece corpul si mintea. http://www.soringologan.info "Orice efort conteaza, oricat de mic". Sorin va multumeste!!!
@Bogdan replica e valabila si astazi.
Mdeap, toti avem cate un/o prieten/a acolo undeva, dar avem caractere atat de ciudate si intortocheate incat stricam totul in decurs a 10 secunde. Nu stim sa ne tinem prietenii aproape, si multi dintre ei sunt falsi, mentin o prietenie pe decursul a mai multi ani, dupa care nu te mai suna nici daca ii rogi, vorba lu 'mnealui. Adevaratii prieteni se vad in momentul cand nu mai ai nimic si vine la tine si te intreaba "Ia zi mestere, cu ce sa te ajut?", fara sa ii mai spui tu.
eu mi-am pierdut cel mai bun prieten,persoana in care aveam incredere nevonditionata atunci cand am luat decizaia de al iubi,de ai fi mai mult decat prietena.cel mai bun prieten,iubit,incredere neconditionata,singura persoana careia i-am dat si am facut totul.acum ne uitam ca 2 staini unul la altul cand mergem impreuna cu ratb-ul…e dureros… (U)
[...] un tablou pe săptămână – sau două-trei… Elisa- a găsit un cais înflorit! Ştrumfiţa cu eşarfă – oferă idei pentru felicitări de Paşte… Maria Barbu – oftează de [...]