Când credeam că articolul precedent va fi fost ultimul din 2009, Neydamn a propus un alt fel de leapşă, o leapşă care mie îmi place mult mai mult, o leapşă bazată pe mici debate-uri şi mi-a pasat-o şi mie. Subiectul este "De sărbatori: ce ne uneşte mai mult?" Ştiu că mulţi se vor gândi ca lucrurile care ne unesc mai mult sunt sărbătorile şi lumina şi căldura pe care acestea ne-o transmit. Greşit! Ce ne uneşte pe noi de sărbători e o doză crasă de ipocrizie exploatată la maxim de fiecare dintre noi. Cum se face că până în ziua de Crăciun abia dacă mai primiţi mesaje de la mai mult de jumătate din contactele pe care le aveţi în agenda telefonică? Şi de Crăciun curg pateurile cu urări de bine, fără număr.

De ce? De ce pe parcursul anului abia dacă ne mai amintim că existăm? Trebuie să vină data de 25 decembrie ca să ne luăm agenda telefonică la rând să vedem cine mai "zace" pe acolo şi să-i trântim un mesaj pe care l-am primit de la altcineva la prima oră a dimineţii. Un mesaj pe care nici măcar nu-l scriem noi, cu atât mai mult să-l simţim. La fel se întâmplă şi cu shoppingul de cadouri. Cumperi pentru că trebuie, pentru că în pana mea, aşa se face, şi mnaaah cum sa faci tu altfel? Înţeleg că e vorba de tradiţie, înţeleg că tradiţia îi îndeamnă pe unii să mănânce într-o zi cât n-au mâncat într-un an, eu înţeleg toate astea deşi mi-e greaţă să le accept. Nu vreau să dau impresia unei tinere teribiliste frustrate de magia sărbătorilor de iarnă, care stă închisă în casă cu lamă lângă şi plânge din cauza ipocriziei oamenilor. Nu e nici pe departe aşa. Şi mie îmi place iarna, îmi plac sărbătorile, îmi plac brăduţul, sarmalele şi cozonacul.

Ce mă întristează nu e nici pe departe tradiţia, ci oamenii care au uitat să fie oameni. Oamenii care se duc la biserică doar de sărbatori, ascultă slujba după ce ies din curtea bisericii îl afurisesc pe unu şi pe altul, dar stă liniştit că cine ştie ce entitate superioară i-a marcat prezenţa la biserică în Ajun. A fi om nu înseamnă să fii mai amabil şi mai înţelegător de 2-3 ori pe an, că aşa zice tradiţia, biserica sau cine mai ştie cine, a fi om înseamnă să le fii aproape celor dragi pe tot parcursul anului, dacă nu fizic măcar cu un amărât de telefon, mesaj sau o conversaţie stupidă pe messenger! Eu îi mulţumesc încă o dată lui Neydamn pentru această leapşă şi o pasez şi eu mai departe la: Inka, rage, sufletica, Pinguinul Furios, Nametii, Dianne

S-ar putea sa iti placa si:

• Care sunt intrebarile la care NU trebuie sa raspundeti in cadrul unui interviu pentru un job
• Cand judecam oamenii fara sa-i cunoastem…
• Increderea in oameni
• Patru tipuri de bărbaţi
• Te-ai intalni cu cineva care are un copil?
• Online dating. Ce sa nu faci.
• De ce se pierd prieteniile?
• Invata sa spui nu
• Greseli pe care femeile le fac la interviu.
• De ce barbatii prefera fetele rele?

Comenteaza