Spunea cineva pe aici ca lumea nu prea stie cu ce sa mananca SF-ul de calitate si mi-am adus aminte de un film pe care l-am vazut acum ceva vreme si m-a impresionat deosebit.Filmul se numeste Pandorum si a aparut anul acesta. Povestea principala nu este nici pe departe una originala, este vorba despre un grup de oameni alesi sa paraseasca pamantul care urma sa fie pradat de apocalipsa iminenta intr-o nava spatiala colosala numita sugestiv Elyseum si sa se imbarce intr-o calatorie de sute de ani catre o planeta indepartata care se credea a fi locuibila si numai buna de colonizat. Acestia sunt pusi in hypersleep pe toata durata drumului si numai cativa sunt lasati activi si schimbati prin rotatie ca sa aiba grija de nava.

Povestea reuseste sa exploateze excelent cateva dintre fricile primordiale ale omului cum ar fi claustrofobia, singuratatea, amnezia, spatii imense si intunecoase. Toate acestea dau o nota de suspans filmului care dupa parerea mea este right up there cu clasicele. Dupa ce capitanul Bower este trezit subit din criogenare de catre computer,acesta observa nava intr-o stare avansata de degradare si cadavre ale colegilor lui plasate strategic pe ici pe colo.

Nestiind ce se intampla acesta acesta incepe sa exploreze nava in cautare de raspunsuri.Sub pretextul ca Elyseum este o nava proiectata pentru transportul oamenilor si nu pentru vietuire, culoarele ei inguste si intunecoase ofera un decor adecvat pentru un thriller a’ la Doom. La prima vedere tribul de umanoizi canibali care il tot vaneaza pe Bower pe nava in timp ce acesta incearca cu disperare sa restarteze reactorul nuclear sunt motivul pentru devastarea navei dar inselarea este amarnica. Finalul este unul grandios si total neasteptat. Daca nu crezi ca mai poate un film in ziua de azi sa te surprinda la final sau sa te miste in vreun fel, uita-te la Pandorum.