DAMA CU CAMELII
Autor: Alexandre Dumas-fiul
Nationalitate: Franceza
Titlu Original: La dame aux camélias
Anul Aparitiei: 1848
***
Capodopera lui Alexandre Dumas-fiul, "Dama cu camelii" este povestea de dragoste tragica intre Marguerite Gautier, o curtezana si Armand Duval, un tanar dintr-o familie modesta si onorabila.
Firul narativ este centrat in jurul personajului feminin, o frumoasa intretinuta de barbati instariti, acceptata de societate si totodata respinsa de falsa moralitate a oamenilor.
“Aceasta femeie vadea ingenuitatea unui suflet feciorelnic. Viciul nu o pervertise inca. Mersul ei hotarat, talia mladioasa, narile trandafirii, usor rasfrante, ochii mari, adumbriti usor de cearcane, vadeau una din acele firi patimase, care raspandesc in jurul lor un parfum de voluptate ca si acele flaconase din Orient care, desi bine inchise, lasa sa se strecoare din ele aroma licorii”, cuvintele ii apartin lui Armand, bulversat de frumusetea ametitoare a tinerei curtezane. Acesta se indragosteste fulgerator de Marguerite de indata ce o zareste pentru prima data in loja Teatrului de Varietati. Desi prima intalnire cu ea e putin stanjenitoare pentru tanar, acesta nu reuseste sa o uite si, cand primele semne ale bolii Margueritei se arata, el se intereseaza constant de starea sanatatii ei, fara stirea acesteia.
La doi ani dupa intamplare, Armand o recunoaste pe Prudence, o veche cunostinta de-a lui, care era mereu in preajma Margueritei, si vede in ea portita prin care se poate apropia de aceasta.
Cu ajutorul lui Prudence el ajunge pentru prima data in casa Margueritei si tot atunci ii declara dragoste vesnica si ii marturiseste despre vizitele anonime pe care i le facea pentru a afla vesti despre starea sanatatii ei.
Daca la Amand dragostea este ca o scanteie fulgeratoare, aparuta instantaneu la vederea tinerei fete, la Marguerite este mai degraba o dragoste matura si calma,care se naste mai mult din toleranta lui pentru femeile ca ea. Ea regaseste in Duval dragostea dezinteresata si sincera afectiune pe care niciun alt barbat si nici banii acestuia nu i le-au oferit vreodata.
Ana a racit.. Se pare ca esarfa ei colorata nu i-a fost de mare ajutor cand marti dupa amiaza a iesit de la coafor si a prins-o ploaia. Ce a facut strumfy la coafor? S-a vopsit. Nu mai e blond aramiu, acum e un castaniu inchis si daca e sa ma incred in ce mi s-a spus imi sta foarte bine asa. Daca e sa ma iau strict dupa ce cred eu imi sta acceptabil. (dar e de stiut ce critice suntem noi, fetele, cand vine vorba de look-ul nostru).
Una dintre melodiile mele preferate pe care va invit sa o ascultati cu atentie si sa-i urmariti versurile. Spre deosebire de multe alte melodii, versurile acesteia exprima unul dintre cele mai triste adevaruri despre oameni. In contextul social actual individul este impins catre actiuni egosite. Ne e imposibil sa ne deschidem catre lume, traim de cele mai multe ori inchisi in propriile ganduri, in lumi mai bune pe care ne-am obisnuit sa le cream, pentru ca lumea reala e incapabila sa ne satisfaca evolutia spirituala. Si totusi, cine e de vina? Noi ca nu suntem dispusi sa ne schimbam si sa ne adaptam sau realitatea care nu e deloc permisiva cu nevoile noastre interioare?
Cine ma cunoaste probabil se intreaba cum se face ca tocmai eu scriu un asemenea articol. Cine nu ma cunoaste ar trebui sa stie ca sunt un maestru al scepticismului exagerat. Intotdeauna pun ce e mai rau inainte. E un fel de scut care ma protejeaza in aparenta de eventualele dezamagiri si esecuri. Am ales calea cea mai simpla si sunt constienta de asta. E mult mai usor sa spun ca n-o sa mearga, ca o sa esuez, ca va iesi urat decat sa imi dau silinta sa fac lucrurile sa mearga in directia pozitiva si sa ma incred in rezultatele bune care vor veni. Dar asa sunt eu si incerc sa ma schimb, dar schimbarea necesita efort si la partea cu lenea trebuie sa lucrez si mai mult.
Melodia este inspirata dupa Valeriu Sterian – Amintire cu haiduci si viata din tara noastra indragita.
Va spuneam in postul pe care mi l-am autodedicat cu ocazia zilei de nastere ca am invatat (printre altele) ca prieteniile sunt mai fragile decat ne-am inchipui. Un moment de indiferenta si ceea ce parea atat de trainic se transforma in ceva atat de fragil. Va mai amintiti atunci cand eram mici si jucam sotron in fata blocului? Oricine venea sa se joace cu noi, era copilul necunoscut de azi si prietenul bun de maine. Din pacate odata cu trecerea timpului lucrurile devin din ce in ce mai dificile in legatul prieteniilor. In primul rand ca nu poti fi prieten cu cineva cu care nu esti compatibil. S-ar putea desigur ajunge la compromisuri, dar daca ma intrebati pe mine o prietenie cladita pe compromisuri nu va avea un viitor trainic.
Alessia (13)
Calin Andreea Dan... (10)
CARMEN LEAHU (8)
Jocuri (7)
Mihaela (7)
Andreea (6)
Bogdan (6)
| <a href="http://questioare.com" target="_blank" name="Questioare"> . <img src="http://questioare.com/banners/strumfita.jpg" alt="questioare" border="0"/ > </a> |
.jpg)
