Zilele trecute brusc mi-am adus aminte ca trebuie neaparat sa imi reinnoiesc polita RCA a masinii. Ma gandeam cand o sa am timp sa merg prin oras sa studiez ofertele si sa vad care e cea mai avantajoasa. E de stiut ca atunci cand vrei sa te crezi un om mare, cu responsabilitati, nu mai ai tot timpul din lume sa cutreieri si sa cercetezi piata. Nu mai ai timpul fizic, vreau sa zic. Oboseala de dupa serviciu, stresul grijilor zilnice ne cam taie din elan si tindem sa ne avantam in cele mai neprofitabile lucruri.
Asa ca m-am gandit ca cel mai la indemana ar fi sa caut pe internet. E o lume atat de mare aici incat e imposibil sa nu se gaseasca ceva pentru cerintele si posibilitatile mele. Asa am gasit site-ul cu un RCA ieftin care practic m-a scos din incurcatura. Nu numai ca nu trebuie sa ma deplasez fizic pana la sediul lor, ba chiar o primesc prin curier in doar 24 de ore! Site-ul este usor de utilizat, pana si eu care ma pierd de regula prin meniuri si butoane, am reusit sa gasesc rapid ce ma interesa. Grafica site-ului este placuta si informatiile sunt bine structurate.
Știu că tocmai ce am scris o recenzie a unui film japonez și chiar nu aveam de gând să fac alta prea curând, deși așa cum v-am mai spus am deprins o mică obsesie pentru ele în perioada asta așa că probabil oricât de mult m-aș strădui să nu postez despre ele, stiu eu ca tot am s-o fac. Aseară am văzut Norwegian Wood ecranizare a cărții lui Haruki Murakami. Ce a fost amuzant este că eu aveam titlul filmului în japoneză ("Nurowei no mori") și nu am făcut legătura cu romanul lui Murakami. "Pădurea Norvegiană" era pe lista cărților de citit în 2012 alături de "În căutarea oii fantastice". Primul meu contact cu Murakami l-am avut acum 6 ani când mi-a căzut în mână romanul pe care îl citea pe nerăsuflate colega mea de cameră - "La sud de graniță, la vest de soare".
Așa că într-o zi în care lenea a învins datoria de student și am rămas singură în cameră, și am citit și eu cartea colegei. Imi amintesc ca a fost dragoste de la prima filă. Insă și mai surprinsă am fost de faptul că posesoara cărții obișnuia sa citească doar reviste glossy, iar cartea ajunsese la ea printr-o întamplare fericită: o primise cadou de Crăciun de la colegele ei de facultate. Asta mi-a întărit credința că oricine poate deprinde pasiunea de a lectura dacă-și face timp și are bunăvoință. Și din nefericire și viceversa e valabilă, adică să ai pasiunea dar s-o pierzi pe drum.
În liceu aveam o colegă și prietenă care avea un hobby dintre cele mai comune: complimentarea în exces a anumitor persoane, zicea ea, eu însă o completam de fiecare dată spunând că e doar un ilar pupincurism. Se supăra de fiecare dată replicând că eu sunt cea care nu știe să aprecieze un cuvânt frumos, o laudă la adresa mea. Și acum vine dilema: care este diferența dintre un compliment și un ass licking?
În primul rând să vedem ce ne spune domnul DEX.
Prima definiție a cuvântului suna cam așa:
COMPLIMÉNT, complimente, s. n. 1. Cuvânt de laudă, de măgulire, care exprimă o atitudine prietenească, de stimă, de respect sau de considerație.
În dreptul cuvântului "pupincurism" găsim următoarele sinonime:
PUPINCURISM, pupincurisme s. n. lingușeală, servilism, slugărnicie.
"Koizora" a fost filmul care mi-a deschis în ultimele două săptămâni apetitul pentru producțiile japoneze. Așa se face că profitând de puținele zile libere pe care le-am avut, am vizionat cu drag: "I give my first love to you" ( Boku no Hatsukoi wo Kimi ni Sasagu), "Honey and Clover" , "Paradise Kiss" (adaptări japoneze ale anime-urile cu același nume), "From me to you" (Kimi ni Todoke - cu Haruma Miura în rolul principal, adică Hiro din "Koizora") și "My rainy days" (Tenshi no Koi) – filmul despre care am să vă povestesc acum.
"My rainy days" l-am ales pur întâmplător. Știam doar din puținele review-uri pe care le citisem că este primul film regizat de Yuri Kanchiku și că surprinde aspecte sociale controversate în Japonia de astăzi: complexul Lolita și prostituția timpurie. Subiectul filmului este aparent unul banal: o adolescentă se îndrăgostește de un profesor de istorie. Doar că în "My rainy days" lucrurile nu sunt atât de simple precum mi-am imaginat. Rio Ozawa, o adolescentă de 17 ani oferă companie bărbaților în vârstă împreună cu cele trei prietene ale ei. Cum niciodată nu cunoscuse dragostea și afecțiunea sexului opus, pentru Rio această meserie e una distractivă care îi aduce adevărate foloase materiale. Până într-o zi când merge să-și ridice o serie de poze făcute împreună cu prietenele ei și în locul lor primește pozele profesorului Kouki Ozawa. Rio este atrasă încă de la început de ideea de a-l întâlni pe Kouki așa că stabilește o întâlnire într-o zi ploioasă cu profesorul pentru a remedia încurcătura, recuperându-și fiecare pozele.
Asa cum v-am povestit aici, la inceputul fiecarei luni voi nominaliza blogurile care in luna precedenta au adus cei mai multi vizitatori.
TOP DECEMBRIE 2011
.png)
Si pentru ca e deja 1 ianuarie si desi sunt inca obosita si somnoroasa, o sa-mi setez iarasi 10 obiective/rezolutii pentru anul ce tocmai a poposit pe meleaguri pamantene.
*isi freaca mainile, isi incordeaza muschii cerebrali si …tanaaa*
1. Sa-mi iau licenta. (o trecem prima de data asta, sa fie cu noroc!)
2. Sa merg la controlul oftalmologic anual. (in 2011 am sarit peste si nu vreau sa se mai intample asta)
3. Sa merg la dentist in continuare si sa-mi pun aparat dentar si sa va povestesc despre cum evolueaza lucrurile,asa cum o face deja Epurica – cea care m-a motivat pe mine sa iau decizia asta.
Asa imi plac sfarsiturile de an si capitolele incheiate, faptul ca pot sa trag linie, sa ma uit in urma si sa vad ce s-a implinit si ce nu, unde ar trebui sa mai lucrez si ce fel de lucruri sa-mi doresc, imi da un aer proaspat de inceput de drum, de nou si ma incearca sentimentul ala pe care il ai cand astepti sa citesti o carte noua si stii ca mai ai doar putin si o vei face. Ele erau rezolutiile mele pentru 2011 scrise pe 2 ianuarie.
1. Sa imi gasesc un job care sa-mi placa (cel actual nu se pune, e oricum temporar)
Atat de temporar a fost incat si acum lucrez in acelasi loc. Din categoria "Socoteala din targ…"
2. Sa ma apuc de fitness si aerobic din primavara cel tarziu
M-am apucat in primavara chiar, m-am si tinut cateva luni bune…cam pana in toamna asta cand m-am puturosit de tot si m-am lasat rau pe tanjeala. Dar intentionez sa indrept lucrul asta din primavara, ofc. Zau acum, cine are chef sa mearga la sala iarna?
S-a mai dus un an, cu bune si rele, vorba aia, si cum ne apropiem cu pasi grabiti de ultima zi a lui 2011 iar Bogdan curiosul m-a intrebat ce vreau eu de la blog pentru anul 2012, am zis ca e un prilej bun sa trag frumos linia, s-o colorez in nuante vii si sa notez constiincios ce a fost si cum imi doresc sa fie pe mai departe.
Alessia (7)
madMe (7)
addicted (6)
Alexandru (6)
Bogdan (6)
cosmin (5)
Marius (5)
| <a href="http://questioare.com" target="_blank" name="Questioare"> . <img src="http://questioare.com/banners/strumfita.jpg" alt="questioare" border="0"/ > </a> |
