Nu o să vă povestesc despre fiecare eșec în parte căci credeți-mă au fost destule, însă o să vă spun care au fost cele mai importante și ce am învățat eu odată cu aruncarea mâncării la gunoi.
.png){kind=small}
Prima mea tentativă de a face singură cartofi prăjiți a fost prin clasa a VII-a. Eram singură acasă, ne dăduse drumul de la ultima oră și cum mai aveam ceva de așteptat până când urma să vină mama de la serviciu, am zis să fac pe maestrul bucătar și să-mi prepar eu singură o porție de cartofi prăjiți. Zis și făcut. Curățatul și tăiatul cartofilor a fost piece of cake. Am scos tigaia din dotare, am pus cartofii și i-am lăsat la foc potrivit timp de 30 minute. Când am oprit focul am luat din tigaie o porție de cartofi îmbâcsiți, uleioși și extrem de moi, fărâmițoși și total necomestibili. Am stat și am rumegat unde am greșit până când m-a pălit ideea revelatoare: nu pusesem suficient de mult ulei și nici nu-l lăsasem la încins înainte. Așadar, nota bene: ca să iasă cartofii crocanți, nelipiți între ei și potrivit de moi, puneți ulei în tigaie suficient încât să acopere întreaga porție și nu uitați să lăsați uleiul la încins cca 5-8 minute înainte.
Cred că prima și ultima dată când am scris un articol dedicat religiei în școli am zburat în secunda doi din blogroll-ul a doi preoți bloggeri, așa că, va trebui să-mi asum și de data asta riscul pentru a vă povesti două întâmplări recente, de unde din altă parte decât #dinautobuz. Să nu mă înțelegeți greșit, nu am nimic cu religia, e poate cea mai trainică unealtă de manipulare a maselor, a dus-o bine dintotdeauna, și când zic asta nu mă refer neapărat la BMW-urile de ultima generație conduse de preoți cuvioși, că vorba aia cine stă în slujba cuiva 'pe gratis'? Și preoția e și ea o meserie care necesită dedicare și care are dincolo de plăcerea de a sluji pe Domnul și alte avantaje, să le zicem materiale, pe care nici măcar Dumnezeu nu le-ar condamna. Știe și El că nu-i ușor să-I predici povețele și s-a împăcat cu gândul că nimeni n-o s-o facă vreodată fară să pretindă ceva la schimb.
Zilele trecute discutam cu o amică despre faptul că iubitul ei cu care este împreună de câteva luni bune nu se mai comportă cu ea că la început. Deprimată, îngrijorată că făt-frumosul nu numai că acum era mai urât dar își uitase între timp și manierele scoase la înaintare la începutul întâlnirilor undeva acasă. Sau le pierduse pe drum. Sau le-a închisese undeva cu cheia. Și cheia a înghițit-o între timp. *Gulp*. The point is… Lucrurile nu mai erau că la început. Și asta nu după foarte mult timp. Să vă explic așa pe scurt diferența dintre la început și în prezent ca să înțelegeți despre ce fel de diferențe vorbesc eu aici. Că mie una îmi place ca lucrurile să fie clare, iar experesia asta cu "nu mai e ca la început" m-a călcat pe coadă sinapselor de când am auzit-o prima oară. Și cum adolescentă fiind eram curioasă ce însemna că nu mai e cum era, primeam doar răspunsuri evazive și neconcludente și rămâneam mereu cu aceeași mare și lată dilemă: ce anume nu mai e că la început că n-am înțeles nimic?!
Încă de când mi-am achiziționat primul telefon la care am primit și handsfree le-am privit cu oarecare suspiciune și am știut cumva că n-o să le folosesc vreodată. Adică să pun căștile în ureche și să vorbesc cu telefonul în buzunar? Really? Aș face asta? Nu, mulțumesc. Chiar deloc. Dar să vă povestesc întâmplarea de mai devreme, ca să va faceți așa o idee de ce nu agreez eu vorbitul la telefon prin hands-free. Azi după ce am terminat programul de lucru, adică undeva pe la ora 18, deci seara, stăteam în stație și așteptam cuminte autobuzul. Stația de unde iau eu autobuzul e undeva la ieșirea din oraș, lângă Hipodrom, iar la dupa ora 16:00-17:00 e tot mai puțin populată. Cum stăteam eu așa și mă gândeam la lucruri mărunte, aud dintr-odată o voce furioasă care venea spre mine strigând:
-Tu m-auzi ce zic? Sau vorbesc singură ca proasta?!
Acum cateva zile m-a contactat Sorin de la BlogEvent.ro si m-a intrebat daca sunt de acord sa-i raspund la cateva intrebari, sa-mi ia un soi de mini-interviu pentru blogul lui. Noh, si ca o pseudovedeta ce sunt, vedeta cu drepturi depline in pending, si mai ales pentru ca mi-a cerut-o atat de frumos, nu l-am putut refuza. Citatul din titlul interviului nu-mi apartine. L-am citit mai demult pe undeva si mi-a ramas in minte.
Interviul
.jpg)
Auzim tot mai des în ultimul timp că trăim în secolul vitezei, că nu mai avem timp cum aveau alții acum mulți ani, că suntem preocupați de carieră și mai puțin de socializare și, în speță, că petrecem tot mai mult timp conectați la internet. Ce se întâmplă atunci când, lipsit de timp și de chef de a-ți găsi perechea în offline, te hotărăști să îți încerci norocul apelând la site-urile de matrimoniale? Nu e un lucru neapărat rău, dacă urmăm câteva reguli de online dating și dacă luăm acest lucru în serios.
Vă spuneam acum trei săptămâni cu cât drag am împodobit brăduțul de Crăciun și cât de frumos a decorat el sufrageria în tot acest timp. Aproape că mă obișnuisem să clipocească acolo noaptea și nici nu mai vizualizam cât de gol era locul înainte să fie el acolo. Dar cum sărbătorile au trecut înainte să ne dăm seama că au început, și din păcate zăpadă iarna ăsta n-am avut, și abia acum, în plin ianuarie, trăim sentimente reci de noiembrie; a venit vremea să despodobim bradul.
Dacă atunci când l-am gătit frumos așa cum se cuvine unui brad, am ascultat melodii specifice sărbatorilor de iarnă ca: Let it Snow, All I want for Christmas, Jingle Bells și Last Christmas, azi dimineață când ne-aam gândit că ar fi timpul să ne despărțim de el pentru 12 luni, a fost liniște totală în casă. Dacă am fi stat la țară și ar fi fost o seară de vară, s-ar fi auzit cântecul greierilor. Dar cum nu e nici vară și nici urmă de greieri, așa cum va spuneam nu se auzea nimic. Nada. Liniște și pace. Ca s-o zic așa mai liric, dacă ciuleai bine urechile puteai asculta acalmia.
| <a href="http://questioare.com" target="_blank" name="Questioare"> . <img src="http://questioare.com/banners/strumfita.jpg" alt="questioare" border="0"/ > </a> |
Bogdan (5)
madMe (5)
addicted (4)
Cris Mary (3)
mireasa (3)
Pato Basil (3)