Se pare că Băselul ne face iarăşi felul, aducându-l iar pe Boc ca prim ministru. (deşi în campanie s-a jurat că n-o s-o facă, dar ştia ca lumea-i suficient de cretină ca sa-l creadă, că susţinătorii lui fac parte din categoria "proşti dar mulţi") Mi-e atât de scârbă de ce se întâmplă, că ma apucă aşa o lehamite să scriu despre căcănarul de Boc şi guvernul său. Ne-a servit-o la rece pocnitoarea asta pitică (pot să-i spun aşa? pot? pentru că a reuşit să facă poc ţara într-un timp record şi, fireşte, pentru că vine Anul Nou şi odată cu el vremea petardelor). Eu nu vreau să vă zic, da ma, vouă, inteligenţilor, aştia de vă duserăţi ca tălâmbii la vot şi puserăţi ştampila pe marinar, v-am zis io, bă? V-am zis?
Eu cred ca idealurile te pot face si fericit si nefericit, de asemenea cred in existenta a mai multe tipuri de idealisti. Sa luam spre exemplu idealistul visator, care traieste intr-un univers compensatoriu, rupt de lumea meschina in care s-a trezit. Putem asocia acest tip de idealism cu ignoranta? Nu, dar il putem compara cu aceasta. In speta, idealistul visator are puterea de a-si seta idealuri non-absolute – care nu necesita perfectiune(paradoxal, avand in vedere definitia termenului "ideal"), sau cel putin, perfectiunea se dovedeste a fi atat de relativa pentru ei, incat pot fi fericiti cu usurinta, idealurile lor nu sunt intangibile, inefabile.
Scriu acest mini articol pentru că mi-a fost atrasă atenţia că nu mai las comentariile free pe blog, cum obişnuiam s-o fac. Păi dacă se găseşte câte un căcănar să posteze înjurături, apăi practic idioţii aştia te obligă să nu laşi comentariile să fie free. Eu nu pot să înţeleg, dacă nu îţi place un blog, nu îţi place cum scrie autorul său, de ce Paştele mă-tii mai intri? E atât de simplu, ai intrat, nu ţi-a plăcut, ai dat click cu mouse-ul pe X-ul din dreapta-sus, şi ai ieşit. şooşoo. De ce trebuie să agasezi omul cu înjurături de mahala? Eu te-am înjurat cumva pe tine? Nu. Atunci arată şi tu că ai cei 7 ani de acasă şi comportă-te ca un om cu bun simţ. asta dacă ai, deşi tare mă îndoiesc. Dacă sunt fată nu înseamnă că nu te pot înjura, n-ai nevoie de un IQ prea mare ca să înşiri un repertoriu de cuvinte vulgare, şi faptul că îmi arăţi că ai un limbaj colorat, nu înseamnă că o sa te şi iau în seamă sau că o să mă provici în vreun fel. Am scris aceste mici lămuriri ca să ştie cei care intră şi comentează de ce acum le moderez comentariile.
Chiar sunt curioasă, cei care aveţi blog, aţi primit comentarii “savuroase”? Dacă da, cum aţi rezolvat problema?
Uite, chiar îl rog pe cel care mă înjură, ca un cretin scelerat în fiecare zi, să îmi trimită un mail sau un comentariu să îmi zică şi de ce. Înţeleg că nu pot sa fiu pe placul tuturor, nici nu mă aşteptam la asta când mi-am făcut blogul, aş putea spune că nu sunt ceea ce s-ar numi o persoană amabilă, dulce, sociabilă bla bla; dar totuşi nu cred că în puţina mea activitate de blogging am putut enerva pe cineva atât de mult încât să îşi dedice timp zilnic scornind te-miri-ce înjuraturi de goriloi înfierbântat.
În altă ordine de idei, azi plec cu nişte trebuşoare prin dulcea amară capitală, iar traficul ăla, frigul dracului afară, CFR-ul de cacao, un meniu complet, cum s-ar zice. Nu va fi tocmai idealul meu de zi de decembrie, dar când îi treabă, apăi îi. Acestea fiind spuse, călătorie plăcută de 40min cu rapidul să am şi voi o zi frumoasă.
De o săptamână nu mai auzisem de ea. Se apropia 1 decembrie şi hotărâsem să mergem împreună la munte. La Sinaia. Să ne relaxăm departe de toţi şi de toate. Nu ştiam ce să fac. O sunam în fiecare zi, dupa 3 zile de când îşi închisese telefonul o sunam în fiecare ora. Nopţile treceau din ce în ce mai greu. Atunci simţeam singurătatea şi lipsa ei cel mai mult. Ziua mergeam la scoală şi încercam să nu ma gândesc prea mult la Diana, încercam sa mă implic în discuţiile stupide ale colegilor, să fiu atentă la ore, dar nu reuşeam aproape deloc. Eram inertă la tot ceea ce se întampla în jurul meu şi nimic nu mă mai mulţumea. Cel mai rău era că începusem să fiu foarte irascibilă şi tranşantă cu oricine se nimerea să fie prin preajma-mi. Cel mai deranjant era, chiar şi pentru mine, ca nici cu prietena mea cea mai buna, Simona, nu mai puteam comunica. O uram. O detestam pentru că nu îşi putea da seama ce anume se petrece cu mine, mă purtam şi cu ea urât şi de asemenea eram foarte rece, de parcă ea ar fi fost de vina pentru că Diana mă abandonase fara niciun cuvânt.
Conform unui articol dintr-o revista de duzina [nu dau nume, nu imi place sa fac anti-reclama], barbatii pot fi incadrati in 4 categorii:
Când mi-am făcut şi eu cont de twitter (după cum bine ştiţi, aveţi Păsăroiul Twitterilă în dreapta asta dacă vreţi sa îmi daţi follow), nu ştiam foarte multe despre cu ce anume se papă ciripeala asta. Şi ca o novice ce eram, am dat şi io follow la nişte bloagheri mai cu renume, ca să zic aşa. Am crezut că ciripelile lor vor fi despre ce anume au mai postat pe blog, link-uri cât de cât interesante sau mă rog, ceva ce ar interesa aşa mai pe toţi cei care îi dau follow. Ei bine, se pare că nu e nici pe departe aşa.
Haideţi sa vedeţi câteva dintre ciripelile marilor bloagheri. Nu, nu am sa dau nume, că nu-i frumos.
Să luam de exemplu bloagherul Z:
şi sa vedem ce ne ciripeşte:
Alessia (13)
Calin Andreea Dan... (10)
CARMEN LEAHU (8)
Jocuri (7)
Mihaela (7)
Andreea (6)
Bogdan (6)
| <a href="http://questioare.com" target="_blank" name="Questioare"> . <img src="http://questioare.com/banners/strumfita.jpg" alt="questioare" border="0"/ > </a> |
