January 21st, 2010 | 
Author: 
Zilele treceau mai greu decât aş fi dorit. Deşi era perioada examenelor nu mă puteam concentra. Aş fi vrut atât de mult să vorbesc cu ea. Încercam în zadar să mă concentrez pe cursurile din faţa mea, dar tot ce îmi venea în minte era chipul ei. Diana….fata de care m-am îndrăgostit la prima vedere. Singura persoana care m-a făcut să simt mai multă iubore decât putea inima mea umană să cuprindă şi să înţeleagă. Prezenţa ei diafană, chipul ei angelic, ochii ei mari cu privirea aceea ludică… mâinile ei graţioase, trupul ei anormal de perfect, mirosul ei de cireşe amare. Îmi era atât de dor să mă strângă în braţe, să mă sărute, să facem dragoste aşa cum doar noi ştiam. Îmi aminteam de emoţiile pe care le aveam în primele zile când mergeam să o văd. Şi din toate astea nu mai rămăseseră decât amintiri fade.
Mă enervam că încercam să îmi amintesc toate felurile în care îşi mişca buzele, fiecare privire în care se oglindeau toate nefericirile şi dezamăgirile umanităţii, şi nu reuşeam. Imaginea Dianei şi prezenţa ei deveneau din ce în ce mai neclare, ca o fotografie de demult care imortalizează un chip dar care, odată cu trecerea timpului, nici măcar ea nu mai poate să redea perfecţiunea momentului. Trecuseră două luni de când o evitasem pe Diana, fără să-i spun de ce. Nu îi mai răspundeam la mesaje, la întrebări şi nici măcar la acele chemări disperate care pentru mine ajunseseră să nu mai însemne nimic. Dar nu puteam s-o uit. Oricât de mult mă durea trădarea ei, oricât de mult aş fi vrut să nu îmi mai pese, mă durea mai mult lipsa ei din viaţa mea, mai mult decât orice altceva. Trebuia să vorbesc cu ea. Dar ce să-i spun? Ce aş fi putut să-i spun după ce am ignorat-o două luni?
Nu ştiam. A doua zi aveam examen. M-am dus total nepregătită dar nici măcar nu-mi păsa. Am trecut pe holurile universităţii fără să văd pe nimeni şi nimic în jurul meu. Ştiu că m-au întrebat câteva colege ceva, dar nu am putut înţelege ce anume şi am plecat mai departe. Nu suportam agomoraţia, oamenii cu rutina lor morbidă. Aş fi vrut să nu fi venit la examenul ăla, să nu fi pierdut timpul pe drum ci să fi stat acasă să mă gândesc la ea. La noi. La zilele când lumea îmi părea un carusel nesfârşit de bucurii şi idealuri. În ziua respectivă m-a sunat şi Teo.
Avea o problemă cu mama lui dar nu mi-a explicat prea multe. Voia să ne vedem urgent, i-am zis că da, că o să vin să vorbim la el acasă. Dar nu, nu m-am mai dus. Suferinţa te face mai egoist. Te face indiferent şi rece. Eu nu eram aşa. Nu aş fi întors spatele nimănui şi nu aş fi refuzat niciodată să ajut un prieten. Când eşti fericit poţi empatiza mai bine, atunci eşti cel mai receptiv la chemările şi la nevoile celor din jur. Dar mie atunci nu mi-a păsat. Am mers spre casă ştiind că nu aveam să mai ajung să-l văd pe Teo. Am intrat în scara blocului şi ca de obicei mi-am verificat cutia poştală, chiar dacă nu primeam niciodată decât plinatele cu reclame imense ale mai marilor magazine. Dar atunci era o scrisoare. O scrisoare netimbrată pe care scria "Diana"….
Posted in 
Tags: 
Se salveaza...
to be continued… ce nu-mi place cand se intampla asta
Hmm.(si atat…I’m back!)
de ce…? ma faci sa te citesc .. . Imi place cum scrii . felicitari
imi place noul tau header, chiar foarte mult (Y)
siuspans
hmmm…dorul e sinonim cu suferinta ? noptile nedormite,pasii pierduti,sentimentul de sufocare etc. – cum se pot rascumpara toate astea ?
si in scrisoare scria…?
@Patrick, Freyja: rabdare. O sa postez si ce scria in scrisoare zilele astea
@Weekender: Welcome back here.
@Kosmobil: ma bucur ca iti place si te mai astept
@Cassie M: Da, si mie imi place noul header, sper sa nu ma plictisesc foarte repede de el
@1acolo: suspans, suspans
@bogdan: Nimeni nu ne poate rascumpara suferinta, dar cred eu, suferinta te face mai uman decat orice fericire
corect,insa cu ce pret ? oare cati din noi n-ar prefera sa fim mai putin umani si totusi fericiti ?
întrebare de om prost/ignorant: cine e Diana?
(simpatic citatul din Nietzsche în header)
@bogdan: stiu ca o sa sune a cliseu ce o sa zic, dar daca n-am simti si suferinta n-am mai aprecia nici fericirea. Stiu, ca atunci cand suferi totul se rezuma la tine, dar dupa ce se vindeca ranile iti dai seama ca de fapt nu era o tragedie. and for you: (^) zaharul creste buna dispozitie.
@camil: citeste toate posturile din categoria “Cum am omorat-o pe Diana” (is decat vreo 12 in afara de cel de azi) si o sa te prinzi care-i treaba.
Enjoy.
Da, Nietzsche. (L) Apropo: (B)
(B) da, asta și făceam acum
de aici vine partea mai interesanta.. chiar sunt curioasa ce a avut de zis
Scrisoarea… scrisoarea !!!
Nu`i suspans nu`i happy end. Hehe :-[
App. Iubesc pozitia ta in Ze`list (K)
Mai faptul ca ai evitat o fara sa discuti cu ea, a fost ceva naspa din partea ta. Indiferent vorbesti cu persoana respectiva, a gresit asta e, vorba lu’ Teo de la Deko, se mai intampla, asta e. Eh, oricum, hai ca vad ca … si tu esti cu suspansul, ne mai citim, ciao ciao
De acord cu Neydamn , trebuia sa o confrunti , cel putin o sa iti mai raspunzi la niste intrebari pe care sigur le mai ai in cap . Ideea e cind vorbesti cu ea sa sti ce vrei … o vrei inapoi (cu conditia sa o o poti ierta , si sa te ajute ea sa o poti ierta ) sau vrei doar sa iti limpezesti apele . Oricum o discutie e absolut necesara , si genul de discutie directa , fara ocolisuri sau menajamente , dar care totusi sa nu o ataci cu sentimente contradictorii sau verbal , in care sa i spui clar ce si cum , insa doar dupa ce si-a descarcat si ea sufletul . Nu incerca sa iti imaginezi discutia in minte , inainte ca ea sa se intample , pt ca nu va fi la fel cu ceea ce ti-ai imaginat , fi spontana .
Oricum bafta si cit mai putine lacrimi si ginduri .
Intrebarea este: Dianei ii este dor de tine?!
Dragostea trece, doar iubire-i vesnica. Acum trebuie sa alegi de ce anume suferi.
Asteptam continuarea cu scrisoarea.
daca tot ai rezistat 2 luni fara ea, poti sa te detasezi de acum de iubire fara prea multa suferinta. Raul a trecut, Teo te asteapta, sesiunea a inceput.
Da ao vrei pe Diana inapoi, trebuie sa o tratezi cu raceala, sa o intrigi, sao faci sa te doreasca tocmai pentru faptul ca tu nu o mai vrei.
Ba, si mie mi se face dor de Diana…
“Iadul=ceilalti oameni.” – Sartre
“De cate ori poti pierde un om? De fiecare data cand iti lipseste” – Weekender
“O scrisoare netimbrată pe care scria “Diana”…”
Deci scrisoarea era destinata Dianei… Si ce cauta la tine?
Episodul urmator :
Plicul era gol…
- The End –
Un articol frumos scris, in stilul tau caracteristic: lejer, popular dar in acelasi timp profund si delicat (ma uimesti). Ce sa zic mahh Strumfito va aflati intr-o situatie dilematica cu tendinte aporetice
P.S. vezi ca iar nu ti-ai respectat promisiunea
Normal.. ai zis de plic, acum poti sa inveti linistita. Umana…deloc, nu-ti pasa ca avem si noi examene!
@allison, @kidu: continuarea data viitoare.
@Neydamn, Suminona: nu stiu daca vi s-a intamplat sa fiti atat de dezamagiti de cineva incat sa nu mai vreti sa vedeti deloc persoana respectiva, nici macar pentru cateva explicatii banale. Sa va provoace repulsie dar in acelasi timp sa continuati s-o iubiti cu toata fiinta. (U)
@Cris: nu stiu…as vrea sa stiu…] ;-(
@Mihai Pintilie: Vrei sa spui ca indragosteala trece. Adevarat. Dar oare iubirile sunt vesnice? Eu nu cred…
@Alecs: easy to say than done..
@Weekender: Scrisoarea era semnata Diana. (pe plic scria “Diana”, era de la ea, de aia era in cutia mea postala)
@Mircea Popescu: Grr…Nu era goala! (N)
@Zizzou: multumesc mult pentru aprecieri si ma bucur mult ca iti place. Apropo, stiu ca sunt o vacuta si o naspa ca nu am dat niciun semn, insa am ramas la o marire de nota
si am crezut ca scap mai repede..gen 13:-14..dar ne-a tinut profa pana pe la 17:00 pana a afisat notele, ni le-a trecut in carnet…si cand am iesit din UPG eram moarta de foame, de oboseala. Mii de scuze! (B) beer?
@Geroge: Bafta in sesiune va urez tuturor. Si mie pe langa voi! (H)
interesant, astept sa deschizi odata scrisoarea ;P
Diana e cea blonda,sau cea roscata?
Eu nu am auzit ca atunci cand aderesezi un plic cuiva sa scrii expeditorul, ca darul de nunta… In general se scrie destinatarul ca plicul sa ajunga unde trebuie si secretul corespondentei sa fie pastrat… Dar stii ce am vrut sa zic.
@Weekender: nu scria destinatarul pentru ca nu era expediata prin posta, ea practic doar s-a semnat pe plic.
@Pau..data viitoare
Ce super sunt povestirile astea cu Diana… Super! Felicitari!
well done,weekender
ai gandit adanc.alina,mai vreau o prajituraaa !! 
Off… de ce te-ai oprit ???
@Incasha: thanks!
@Bogdan: care Alina? Iti dau eu o prajitura, poftim (^)
@Hime: o sa continui.
strumfito,nu stii cine e alina? alina is a super-girl
daca dai click pe numele meu poate o sa vezi cine e 
oricum,iti multumesc mult pt prajiturica. dulce,ca intotdeauna. prajitura 
@bogdan: da, am citit. am aflat. (B) cheers!
Da , cunosc , sa stai linistit(a) si sa dai peste persoana respectiva (dupa multa vreme), sa simti in momentul respectiv cum incepi sa fierbi “si nu sti de ce” desi ti-ai promis ca nu o sa iti mai pese (te amagesti in zadar cu asta) dupa ce ai stat si ai “judecat” situatia pe toate fetele , si tot nu ai ajuns la nici o concluzie … si nu poti nici macar sa iti aduni gindurile , sa speri ca tentativa de grimasa ce incerci sa o lipesti pe fata sa nu tradeze furtuna interioara , incerci sa iti dai seama in cele din urma ca de fapt ce simti tu este dragoste sau ura sau e acelasi amalgam ce nu are cum sa existe intr-o persoana sanatoasa conform legilor “fizici” .
si totusi … timpul limpezeste apele , si nu scapi niciodata de sentimente mai ales cele puternice … si ajungi la o concluzie , doresti o discutie , doresti o sansa , doresti razbunare , sau doresti un sarut si sa se intoarca totul la ce a fost ca si cum nu s-ar fi intamplat … si totusi … ura … si mila … si dragoste … si da… e gol , dar daca pui mana nu ai cum sa simti , si te trezesti la 2 noaptea cu gindul la …
Doare si nu ai ce face … dar … doare mai tare ? pt cat timp ?
Nu e solutie , doar “pansament” care … tot un suflet uman e… fie ca e acelasi sau nu … oricum nimic nu va mai fi la fel
Imi place sa te citesc.
Chiar imi place.So, iti dau add 
ca la mess 
la blogroll. [Nu multe bloguri citesc,dar de tine imi place.
Si “Diana” e o poveste de acum.De abia astept sa vad ce scria in scrisoare. 
(Y)