Notă: Textul de mai jos nu a suferit nicio modificare.

Eram intr-un moment al vietii destul de delicat. Femeia cu care am impartit ultimii 4 ani m-a dezamagit continuu in ultimii 3, dupa ce primul an a fost parca scos dintr-un vis. Am trecut practic printr-o perioada cumplit de lunga de esecuri repetate, insa cu aceeasi persoana pentru ca pur si simplu nu reuseam sa ma rup din acea telatie toxica. Realitatea e ca dupa o dezamagire care de fapt e o suma de la 1 la infinit de dezamagiri care de care mai mare si mai iesita din comun, nici eu nu mai reusesc sa ma adun, si au trecut mai bine de 4 ani de cand o cunosc pe aceasta persoana si cel putin 3 de stat impreuna. Am fost mintit, stiam, simteam, ii spuneam, ne certam si nega totul, am fost inselat cand nici prin cap nu mi-ar fi trecut, si inca multe altele, poate nu vei crede, mai grave… si nici macar nu avea motive, relatia chiar parea sa mearga, dar pur si simplu asa era ca om, un caracter defect, un om lipsit de orice integritate care nu facea macar diferenta dintre bine si rau, minciuna si adevar… si culmea, m-am indragostit inainte sa o cunosc cu adevarat si ce a urmat s-a petrecut cumva pentru ca oricum s-ar fi consumat..

Am omis ceva ce nu trebuia, primul an a fost frumos.. dar merita sa pierzi o viata pt amintiri? Pentru ceva ce nu se mai poate retrai pt ca persoana cu care ai trait s-a dovedit a fi mult prea falsa pt a mai merita cea mai mica atentie, dar nu reusesc nici sa ma mai indragostesc. E greu, dar ma concentrez mai mult pe a-mi face o cariera. In general capricornii se adapteaza greu societatii si uneori nu reusesc sa o faca toata viata. De ce vorbesc la plural, nu stiu. Probabil pt ca m-am saturat sa fiu o individualitate, un om care se simte mult  diferit si care se adapteaza foarte greu in primul rand pentru ca nu face compromisuri. Si tot ce-mi doresc e sinceritate, nu absoluta si fidelitate, in aceleasi limite ale normalului, Le ofer si le doresc atat de mult incat cand nu le am, dispar din viata toturor.

Si viata mea e o continua cautare, in cautarea acestor simple valori, greu de respectat e adevarat pentru cei mai multi pe care ii intalnesc. Mi-as permite sa te intreb, citind blogul tau mi-am dat seama ca stii multe despre ceea ce ne inconjoara dar mai ales ca imaginatia ta n-are limite. M-au hranit povestioarele tale in zile in care nu aveam liniste, personajele tale asigurandu-ma ca undeva altii se confrunta cu situatii intr-adevar dure, si ca viata mea pana la punctul de fata si sper si pe mai departe, cat mai departe sa nu imi ofere prea multe motive de durere, nici macar amaraciune.

Desi folosesti situatii si decoruri care se potrivesc cu prezentul, ceea ce scrii din motive pe care inca nu le cunosc, ma duc cu gandul inapoi cu 10 15 ani, la locurile de acasa de la Tg-Jiu, in special la o biblioteca veche infiintata probabil cu secole in urma unde imi placea sa merg. Mirosea e lemn invechit, scarile erau tot din lemn care scartaia scotand sunete parca dintr-un regitru sonor la fel de invechit. Si totul mirosea asa a vechi, dar in sensul frumos, curat, ordonat, simplu. Intrand in incaperea unde erau cartile, o alegeam pe cea mai zdrentuita de cele mai multe ori, si aceea se dovedea mai mereu a fi cea mai buna carte, cea mai citita si rascitita.. dar azi, locul acela nu mai este, desi fizic totul a fost reconstruit cu acelasi scop, termopanele, gresia ieftina, vopseaua banala si tot ce s-a facut acolo ma intristeaza cand doar trec aruncandu-mi privirea.

E ca si cum sufletul acelui loc a murit. Si odata cu el si chemarea care ma aducea acolo si imi satura pe moment, cel putin, setea de cultura si nu numai. Se spune ca desi nu sesizam, doar presupunem, universuri paralele chiar exista, si odata cu ele si existente paralele. Se mai spune ca uneori acestea se intrepatrund si astfel unele persoane traiesc experiente unice in care se simt locuiti de un fel de forte inofensive de cele mai multe ori- care ar putea fi ramasite emotionale ale unor oameni care au trait in perioade decalate in timp mai mult sau mai putin, care le fac sa mearga in anumite locuri in care nu s-ar duce de obicei s-au s-ar intreba de ce ar face-o fara a avea un scop definit – locuri care astazi sunt in general schimbate sau sunt aflate inca in stare de ruina.

Si acolo, in locuri ca mica biblioteca de tineret care mi-a fascinat adolescenta, mirosuri vechi, greu de descris dar placute, sunete bizare, iti aduc linistea. Suna straniu mai ales ca vine din partea mea, a unui om pe care nu-l cunosti, care indrazneste sa spuna prea multe si totusi prea putine pentru prima scrisoare.
As vrea doar sa iti multumesc pentru ca tu reusesti si esti exemplu pentru mine.
Multumesc pentru ca existi.