Despre întâlnirile mele nu am scris niciodată pe blog și asta pentru că s-au întâmplat acum 1000 de ani și pentru că de la sfârșitul liceului sunt împreună cu aceeași persoană, dar pentru că se apropie 14 februarie și pentru că întotdeauna mi-au plăcut exercițiile de memorie, am să vă povestesc despre câteva dintre date-urile pe care le-am avut cu diferiți boyfriendji. Și cum despre Sfântul Valentin am scris și anul trecut și acum doi ani, anul ăsta o să vorbesc exclusiv despre întâlnirile pe care mi le-am dat în preajma zilei cu pricina.
Dar să le luăm în ordine și pe categorii că așa-i frumos, anume să le consemnăm pe cele mai memorabile dintre ele.
Cea mai amuzanta
Se întâmpla prin clasa a 9-a când descoperisem mIRC-ul (chat-ul pe internet, pentru cei mai proaspeți dintre voi care ați ratat perioada lui). Cum eram solo și în căutare toate discuțiile începeau cu asl pls și după câteva rânduri puteam anticipa dacă voiam sau nu vreodată să mă întâlnesc cu persoana (într-atât de profunde erau conversațiile noastre) respectivă. Și cum atunci majoritatea dintre noi ne logam de la săli de internet și trimiterea fișierelor și a fotografiilor era blocată de administratorul sălii, surpriza era și mai mare căci nu știai efectiv cu cine te întâlnești. Blind date în toată regula. Așadar după câteva zile de discuții aprinse despre viață, univers, existentă mi s-au aprins călcâiele după un flăcău cam de aceeași vârstă cu mine. Și cum ziua cea mare se apropia m-a invitat în oraș.
Ne-am dat întâlnire în față la Omnia (un fel de mini Mall al Ploieștiului). Urma să ne recunoaștem după culoarea hainelor. Eu în negru în el albastru închis. Ca de obicei, atipic unei fete care merge la întâlnire, am ajuns mai devreme cu vreo 15 minute. Nu am așteptat mai mult de 5 când lângă mine apare un tip înalt, bine făcut, păr cârlionțat, geacă albastră. Adevărat, părea la vreo 20 de ani nu la 15 cât trebuia să aibă, dar am zis că “what the hell, he looks so goddamn sexy”. M-a întrebat dacă urma să ne întâlnim și i-am răspuns uitându-mă cu ochii mari de căprioară mirată că da. Am plecat împreună spre un local din apropiere și am început să vorbim.
Mi s-a părut puțin ciudat deoarece varietatea subiectelor nu era atât de largă ca pe chat, ba dimpotrivă iubitul meu online avea în realitate greșeli în exprimare și fracturi de logică în argumente. Întâlnirea a decurs bine asta până când am ajuns a două zi la o sala de net și am aflat ceea ce probabil vă imaginați deja… făt-frumosul meu era al altcuiva. A fost o simplă coincidență de culoare a gecilor. Cel cu care urmă să mă întâlnesc nu mi-a mai vorbit niciodată. Mereu am avut curiozitatea dacă și el a ieșit la întâlnire cu fata care trebuia să îl întâlnească pe făt-frumos. Nici relația nu a durat mai mult de 2 săptămâni, căci nici atunci nu apreciam doar înfățișarea unui băiat și ci calitatea conversațiilor dintre noi. Și cum în cazul nostru era nefericit de restrânsă, flacară pasiunii s-a stins mult prea repede. Ca să vedeți că nici măcar la 15 ani hormonii nu înseamnă totul.
Cea mai dezastruoasa
Eram în ultimul an de liceu și ieșeam deja cu el de câteva săptămâni. Îl chema Adrian și era atât de înalt în comparație cu mine (cred că avea 2 metri și poate puțin peste), încât colegii mei de clasă realizaseră un desen sugestiv cu mine și cu el, desen în care el era lângă un coș de baschet (la aceeași înălțime, închipuiți-vă) și eu în aer așteptând să fiu aruncată în coș. Get it? Me the ball he the basketball player. Not cool but close enough. Și cum Sfântul Valentin se apropia pe mine mă apuca teroarea că n-am să-i găsesc un cadou perfect și pe el teama că n-o să mă surprindă așa cum îmi promisese. Ceea ce nu avea să știe e că de surprins avea să mă surprindă însă nu în cel mai romantic mod. Zilele treceau parcă mai repede și 14 februarie a venit pe nerăsuflate. Eu am sfârșit cumparandu-i un banal cadou (nu mă întrebați ce, știu doar că l-a pus undeva în torpedoul mașinii și am vaga impresie că pe acolo a zăcut mult timp).
El plănuise demult să împrumute Dacia 1300 de la tatăl său și să mă scoată într-un restaurant fancy din afara orașului. (sesizați comicul de situație: Dacie 1300-local fancy, he-he) Zis și făcut. Ora 22 și tot cam atâtea grade cu minus în față. Ajunși în câmp, la doar câțiva kilometri de localul cu pricina, se oprește motorul. Exact așa, din senin. Prrr, prrr de două trei ori și gata.
Se dă el jos din mașină, încearcă să mă liniștească suav spunându-mi că a mai pățit așa, știe el ce să-i facă, deschide ca un macho capota mașinii și se apucă să sufle în jigler, sau pe undeva pe acolo. Și suflă, și suflă vreo câteva minute și se întoarce să dea la cheie.
Pauză. Mașina tot nu voia să pornească. A mai meșterit câteva ceva pe la motor, vreo jumătate de oră însă deja frigul din mașină se întețise și nu mai era de stat. S-a dat bătut și a sunat la o firma de tractări. Am mai așteptat vreo 20 de minute până au venit să ne adune din câmp, aproape înghețați. Ajunsă în oraș am chemat un taxi și m-am dus direct acasă. Vreo săptămână de la incident nu m-a mai căutat. Probabil de rușine. După care ne-am reîntâlnit, însă doar ca amici. Ca și cum cele -15 grade și o mașină stricată ar fi putut spulbera toată chimia dintre noi. Și chiar au putut. Dovadă că de atunci, așa cum v-am zis, am mai ieșit doar de câteva ori împreună, like buddies.
Cea mai romantica
Pentru mine romantismul nu se măsoară în numărul de petale roșii de trandafir aruncate haotic pe pat și nici în intensitatea luminilor izvorâtă din lumânărele parfumate așezate strategic pe masa unui restaurant de lux, ci în acele momente unice care îți aduc aminte de fiecare dată cât de frumos și de liniștitor este să ai alături în fiecare zi persoana iubită. Să nu îmi fie teamă că se va trezi înaintea mea și mă va vedea în pat dormind, nemachiată și cu ochii încercănați, să râdem împreună de friptura doi cărbuni și să îmi spună că mă iubește și atunci când vine flămând de la serviciu și în frigider e doar o felie de pizza rămasă de acum două zile. Pentru mine cele mai romantice întâlniri sunt cele pe care le trăiesc în fiecare zi și nu pentru că sunt mereu scăldate în lapte și miere ci pentru că dincolo de clișee și de cuvinte siropase sunt acele momente pentru care merită să te trezești în fiecare dimineață fericită că a început o nouă zi. Because no matter what you deeply know it`s worth it!
Și pentru că se apropie sărbătoarea îndrăgostiților și dintr-odată suntem învăluiți de mai multă dragoste și o nevoie mai mare de a ne-o exprima decât de obicei, Nivea Creme vine cu o campanie menită să te scoată din orice încurcătură dacă vrei să-ți surprinzi partenerul cu ceva special. Așadar, fiți pe fază căci toată luna februarie vă puteți înscrie pe Împărtășește Dragostea pentru a vă programa o plimbare cu un Beetle superb de epocă. Tot pe site- care e de altfel foaaarte fain realizat- puteți să vă înscrieți pentru a câștiga unul doar pentru voi, plus multe alte premii. Având în vedere că v-am povestit despre pasiunea mea pentru Beetle-uri, intr-o zi din februarie o să fim și noi în București pentru plimbarea romantică de dinainte de sărbătoare.
Care au fost cele mai "de povestit" intalniri ale voastre? Nu neaparat cele din preajma sarbatoarii Sfantului Valentin. 
Cea mai nasoala a fost cand m am vazut cu un tip care era uraaaatttt. Imi era rusine sa merg pe strada cu el… A fost groaznica senzatia. De atunci m-am lecuit!:))
Nu eram impreuna sau ceva. Probabil si a dat seama. I-a zis surorii mele ca eram draguta:)) si ca nu intelege de ce nu mai intru pe internet:)):)) Nu i am dat nr de telefon. Ii dadusem eu mesaj cu nr ascuns:)) ca am ajuns in locul potrivit:))
Excelent post. Imi aduc si eu aminte de intalnirile mele mai putin reusite… Mi-a placut stilul de a povesti si, la final, cu astfel de amintiri funny ramai… printre altele.
Prima mea intalnire a fost in Liceul Pedagogic,cand un invatator,ma tot invita cu el la film! Cum nu stiam cum sa scap de el,pentruca nu prea imi placea, l-am intrebat daca mai pot invita si pe altcineva cu noi la acel film.A fost de acord,asa ca am invitat toata clasa de 24 de colegi,carora le-a platit el biletul.De atunci nu m-a mai chemat niciodata !!!!!
A doua mare iubire a fost cand eram necasatorita si faceam un stagiu la SMURD TG-MURES ,m-am indragostit de un doctor minunat cu un an mai mare decat mine,insa foarte rapid mi-am dat seama ca doctorul era “CASATORIT” insa cu SMURD-UL!! Asa ca am renuntat! In iubirea asta era prea multa “aglomeratie”!
A treia iubire a fost sotul meu cu care am 23 de ani,7 luni si 11 zile, de casnicie, este un om minunat si ne iubim ca in prima zi.Parca nici nu imi vine sa cred ca au trecut atatia
ani.Imi pare bine ca l-am intalnit.
Multi si frumosi ani inaine draga Sorana. Sa fiti fericiti si sa va iubiti mereu la fel de mult, cum de altfel sunt convinsa ca o faceti si ca nu va veti lasa niciodata de acest “obicei”
prima chiar a fost funny:))
stiu si eu ca eram prin clasa a9a..abia ma mutasem la oras, si aveam net decat pe telefon..okei, messenger direct! nu stiu cum, si nici de unde dădu unu de mine.. ok, vorbim una alta, alea alea, vreo 2 saptamani.. na, am zis sa ne si intalnim daca tot ne intelegem bine pe net! zis si facut. ne-am dat intalnire langa al meu liceu intr-o dimineata..
deci era un tip:O avea cosuri cat o nuca si -1 dinte in fata! tipic!!
bine, asta nu-i nimic.. ma vede! ma intreaba daca eu sunt denisa si daca cu mine trea’ sa se intalneasca.. da! super. mi-era rau deja. apoi na, din respect am acceptat sa ies cu el la un suc.. bun.. printre discutii imi arunca intrebarea ‘esti virgina?’ ..na, zic si eu da, printre priviri din-alea urate si fraze gen ‘conteaza? ..da de ce intrebi’ si de’astea(si eram) bun. nu trece 1 minut de la afirmatia mea, ca se ridica, pune 10 lei(atunci 100 de mii:d), si spune ceva gen ca el nu are ce sa caute cu o virgina! si pleaca!
Apai doamne ca bucuroasa am fost:)):))..
ma apuca rasul si acum ca mi-am amintit..
btw, scuze comentariu asta kilometric:d
Eu nu am avut parte de intalniri romantice sau surprize… deocamdata…
Ei, nu pot sa cred asa ceva…poate nu s-au intamplat in preajma sfantului Valentin, dar sunt singura ca astfel de momente nu au lipsit din relatia ta.
Mici atentii da, intalniri garla dar nimic rusinos sau extraordinar.
Fain post, chiar mi-a placut.
Eu nu prea am avut intalniri deosebite, au fost toate ok, ne-am simtit bine, fara sa se intample ceva neplacut. 
Nah, acum imi aduc aminte cu amuzament de ele, dar atunci erau de departe de a fi ceva hilar pentru mine. Cand imi zicea mama ca o sa-mi amintesc de ele razand o tot intrebam “cand intr-o mie de ani are sa se intample asta?!” si s-a intamplat… adevarat, nu imediat dar iata-ma acum, povestind cu lejeritate despre ele.
Foarte tare postul
) Si eu am avut parte de un blind date dar s-a terminat foarte repede, normal 
)
Macar era dragut tipul?
Hai ca prima fu`funny.
Eu nu imi aduc aminte mai nimic legat de aceasta zi pentru ca nu am sarbatorit-o si nu o sarbatoresc. In rest tot am intamplari mai mult sau mai putin amuzante sau/si romantice!
in cazul asta te asteptam sa ne povestesti despre ele…macar una acolo, sharing is loving, parca asa era, nu?
Avand in vedere ca sunt impreuna cu sotul meu din liceu (si sunt ani buni de-atunci, vreo 17) nici nu-mi mai amintesc daca am avut vreun alt Valentin in afara de sotul meu!
Imi amintesc ca, la o sarbatoare a Sf. Valentin, prin ’97 cred, am stat la o coada imensa la sediul PROTV pentru a ne face o poza asezata intr-o felicitare cu rama-inimioara!Avem niste nasuri de-a dreptul “degerate” in acea fotografie, e mai mult decat evident ca eram inghetati bocna – acum nu mai gasesc sensul ideii insa atunci a fost in mod sigur justificata asteptare in ger!:))
Ce dragut… <3 highschool sweethearts. Ce este frumos la aceste relatii si mai ales inedit este ca de cele mai multe ori ele merge in doua directii total opuse: ori dupa terminarea liceului, ori vor dura toata viata.
sunt in faza in care .. iar urasc indragostitii… dar m-au distrat povestirile tale
C`mon… don`t be like that. Adevarul e ca nici prea roz cu inimioare nu face bine glicemiei, dar nah… nici sa-i urasti.
Mi-a facut placere sa iti citesc postul..l-am citit pe “furis” la munca
Thanks. Glad you liked it.
Eu nu am avut nici o intalnire speciala de Valentine’s Day
poate anul asta 
Daca se intampla sa ne povestesti… neaparat!
Hai ca mi-au placut primele 2
)
)
Uite cum o Dacie poate incheia o poveste de iubire
Nu am deloc amintiri nostime sau fericite in legatura cu aceasta sarbatoare, dar acest lucru nu m-a impiedicat sa savurez peripetiile tale.
Eu nu îmi aduc aminte de niciuna în mod particular
Fie am memorie scurtă, fie nu au fost memorabile. 
Mai da iti place sa scri. Si bine pe deasupra!
He, he mi-ai amintit de o faza la o intalnire. Eram si eu micuta si vorbeam pe mess cu un tip, si ne-am intalnit intr-un final. De fapt nu ne-am intalnit pe bune:)) pt. ca eu cu un colt inainte de ajunge la destinatie l-am vazut si nu mi-a placut si am incercat sa ocolesc:)) Dar intamplarea a facut ca tipul m-a vazut si a inceput sa strige dupa mine pe strada:)) vaai si ce rusine imi eraaa
) si cum se tinea el dupa mine 
) uhhm!:))
*dezastruoasa.
Sorry, da’ mi-a sarit in ochi.
Interesante intalniri ai avut !
).Eu n-am avut iesite din comun,insa o intalnire placuta a fost acum 2 sau 3 ani,cand am mers la un restaurant de Valentine’s Day si el a venit cu un trandafir rosu(pe care il am si astazi intr-o carte,pastrat frumos) si mi-a citit o poezie scrisa de el,pentru mine.Bine,probabil asa le spunea la toate fetele..dar sa presupunem ca l-am crezut ca a fost doar pentru mine acea poezie. 
La cea amuzanta, te-ai gandit ca poate un prieten i-a aranjat intalnirea cu tine ? Prietenul discuta online cu tine si apoi face to face l-a trimis pe el…