Dacă aș fi din nou în primul an de liceu aș face multe lucruri diferit. Și asta nu pentru că regret în vreun fel cea care am fost, ci că nu m-am bucurat mai mult că lucrurile au fost așa și nu altfel. Am o meteahnă a personalității pe care mă tot chinui s-o educ și din păcate până acum nu a dat deloc rezultate, aceea că întotdeauna sunt nemulțumită de ceva. Găsesc eu o chichiță, un lucru minor, de multe ori insesizabil pentru ceilalți, pe care să-l scot în evidență și care să-mi strice dispoziția. Să vă dau un exemplu concret. Zilele trecute mi-am făcut două seturi de cărți de vizită. Unul mai profi așa și celălalt mai pentru ..să zicem mai fun, mai pentru toată lumea. Design-ul este superb în ambele variante, însă cum nemulțumitul e nemulțumit până în pânzele albe m-am trezit eu că nu-mi place cartonul unui set. Ba că e prea moale, că nu-i lucios, că se îndoaie repede. Și credeți-mă că am fost personal să-l aleg. Ei bine pe loc mi s-a părut în regulă, când m-am văzut însă cu pachetul de cărți de vizită în mână s-au schimbat lucrurile. Mustăceam a neîncântare și a regret că trebuia să aleg un alt carton de zici că ar fi fost sfârșitul lumii și că eventualele eșecuri viitoare s-ar fi bazat exclusiv pe acel carton texturat și moale. Asta așa, că să vă faceți o idee la ce mă refer când zic că mi-ar fi plăcut să fiu altfel și atunci și acum.
Dacă aș fi acum din nou in clasa a IX-a și ar trebui să fac trei lucruri diferit aș alege să:
Las deoparte complexele legate de greutatea mea. Da, în generală și în liceu am fost mai chubby. Dacă până când am intrat la liceu lucrul ăsta nu mă deranja, ei bine din clasa a 9-a a început calvarul. Și am ținut-o așa, într-o văicăreală și un regret că nu încap în măsură 36 la pantaloni până pe la 21 de ani când am reușit să slăbesc într-un an 12 kg cu ajutorul unei colege de facultate care era mai obsedată ca mine să mă ajute. De atunci au trecut câțiva ani și într-adevăr nu mai am 45 de kg cât aveam atunci, ci vreo 47-48, ideea e că nu am mai pus pe mine înapoi cele 12 kg. Mi-ar fi plăcut ca atunci să apreciez mai mult felul meu de a fi, să mă bucur mai mult de frumusețea vârstei adolescentine, decât să stau să-mi creez complexe legate de faptul ca blugii mei erau mărimea 40.
Nu mai chiulesc de la orele de matematică. Cine știe ce ar fi fost acum dacă învățam și eu cum se rezolvă o funcție, o ecuație liniară cu derivate parțiale și o integrală. Dar adevărul e că nu m-a atras încă din clasele primare. Nu s-a lipit de mine neam. Nici nu mi-am dat interesul, ce-i drept, dar nici n-am simțit cine știe ce chemare lăuntrică pentru a rezolvă problemele de mate. Ba când era să dăm lucrări de control și teze, făceam pe mortu` la propriu, mă apuca lesinu` instant numai când mă gândeam la nota stânjenitor de mică pe care urma să o iau.
Mă iau mai puțin în serios. Să las dramele de-o parte și să trăiesc mai intens în exterior decât în mintea mea și în poemele pe care le scriam printre suspine, influențată fiind de poeziile lui Bacovia și filosofia lui Cioran. Habar n-am de ce am fluctuat așa. Când eram copil eram un baietoi adevărat, când am mai crescut m-am transformat într-un emo kid înainte să apară și la noi trend-ul. Mereu am zis că dacă aș fi fost băiat aș fi fost un artist homosexual care ar fi scris poezii și ar fi pictat destine în culori sumbre, pe acorduri de Bach si Beethoven. Deci, mulțumesc Doamne că m-ai făcut femeie.
.jpg)
Acest tag l-am primit de la Pato și merge mai departe către: Bogdan, Anda și Lavinnia. Regula spune că cei care preiau acest tag să îl dea mai departe la alte trei persoane. (｡◕‿◕｡)
Voi ce ați face diferit acum dacă ați fi din nou clasa a IX-a? Just name 3 things!
.png)
OOooo ce dragut
Am sa pun si o poza cu mine din clasa a 9a, chiar de curand am gasit pozele si m-am amuzat foarte tare. Mersi :*
Abia astept sa vad postul. Chiar, uite ca n-am gasit si eu o poza cu mine din clasa a 9a..pe atunci nu erau atat de populare telefoanele cu camera…nici nu stiu daca existau.
Sincer nu pari genul de tipa complexata pe blog, bine nu te-am cunoscut in “afara” insa banuiesc ca esti o tipa plina de viata si foarte distrata… cel putin asa te vad eu acum! Probabil voi avea ocazia sa te cunosc si personal
.
) asa macar ai scapat de ele si ai o viata in fata pe care trebuie sa o traiesti frumos!
In mare e bine ca ai fost cum ai fost… poate te apucau “crizele kg” pe la 20 de ani
Noh, toti avem complexele noastre, important e sa vrem sa trecem peste ele si sa invatam sa ne acceptam si sa ne placem asa cum suntem.
Well, nu sunt eu cea mai vioaie si sociabila fata de pe pamant dar nici nu-s mereu posomorata. Am momente si momente, stari si stari, acu` depinde in ce pasa ma prinzi.
vom vedea
Frumos
Eu m-as fi distrat mai mult;)
Si cam atat ca in rest nu as schimba nimic ,a fost prea frumos in liceu
Da, asta cu distratul si cu simtitul bine as fi vrut si eu. cum ziceam si in post, sa profit mai mult de acei ani care parca au trecut mult mai repede, pe nerasuflate asa.
Hmmm…interesant. Chestia cu perfectionismul pare sa fie aparent o chestie neasociata cu lucrurile facute neaparat bine…(parere personala)
Nu e vorba neaparat de perfectionist, ca nu as fi vrut sa fac lucrurile foarte diferit, ci sa am eu o alta atitudine..mai pozitiva si mai increzatoare.
Cu matematica la fel am fost și eu,tocmai de asta am ales o facultate la care nu se face matematică.
Dacă aș fi din nou în clasa a IX-a,nu aș mai face mișto de unii profesori(lucru din cauza căruia am avut un pic de pierdut,întrucât profa de chimie nu agrea glumele mele și după câteva ore de ascultat în fața clasei,m-a lăsat corigentă),aș învăța un pic mai mult,pentru că sincer nu prea m-am omorât cu cartea..m-am axat pe distracții,cabane,excursii etc. și am fost eleva de nota 8-9 și nu de 10,dar a fost bine și așa :p.În rest..n-aș schimba nimic,a fost cea mai frumoasă perioadă și am profitat cât am putut.
Asta cu invatatul intotdeauna ne dam seama dupa ce am terminat. Asa am zis si in generala si in liceu si chiar si in facultate. Anume ca ar fi fost dragut din partea mea sa depun ceva mai mult efort si sa-mi dau interesul sa invat mai bine. Dar cum eram si sunt o lenesa si jumatate ma lasam mereu pe tanjeala.
Din pacate anii trec!
Yes, Captain Obvious
Legat de prima parte, cred ca e normal sa fim complexate de infatisarea noastra in liceu…oricat de bine ai arata, mereu exista zeci de defecte vizibile doar tie
) pup!
Da, si vorba ta, nu numai in liceu. Mereu va fi ceva care nu ne va placea la noi, important e sa invatam sa ne apreciem mai bine questiile pozitive si sa punem accentul pe ele, decat sa ne gandim mereu ca ce bine ar fi fost daca eram asa si pe dincolo.
Cred că aș citi mai mult, aș face mai mult sport și m-aș distra mai mult. Pe partea cu învățatul, aș face la fel.
Da, si eu am fost cam inactiva dpdv al activitatilor fizice, deci da, cred ca as adauga si asta pe lista nefacutelor din clasa a 9-a
Eu merg pe principiul ca nimic nu e intamplator,deci dupa parerea mea ce s-a intamplat sau se v-a intampla se va datora faptului ca “asa trebuia sa se intample.”
Ei, si unde mai e liberul arbitru daca ne ghidam dupa ideea predestinarii?
Eu cred totusi ca noi de acum suntem suma alegerilor noastre…facute si nefacute.
frumos..
si eu am primit ¨leapsa¨ asta, dar chiar nu stiu ce sa scriu.
Ei, scotocesti tu ceva in ungherele amintirilor de atunci si sigur gasesti trei lucruri pe care le-ai fi facut diferit. u`ll see.
Gata şi tema asta. Am pus şi poza, am şi zis di tăte. Beton!
[...] aceasta mi-a fost pasată de către Ana și se duce la cine vrea să o preia. Tweet Related [...]
Peste complexe tre sa inveti sa treci. In liceu eram ok, dar tot aveam complexele mele.Dar astia suntem cu bune si rele.
[...] ar fi să am șansa asta? Răspundeam zilele trecute la aceeași întrebare printr-un comentariu la Ana Q. : Cred că aș citi mai mult, aș face mai mult sport și m-aș distra mai mult. Pe partea cu [...]
Sunt intr-a 9-a
. Si E MINUNUNUNUNAT!
ok, bun sfat, nu o sa chiulesc de la mate… desi e cumplita!