December 16th, 2009 | 
Author: 
Eu cred ca idealurile te pot face si fericit si nefericit, de asemenea cred in existenta a mai multe tipuri de idealisti. Sa luam spre exemplu idealistul visator, care traieste intr-un univers compensatoriu, rupt de lumea meschina in care s-a trezit. Putem asocia acest tip de idealism cu ignoranta? Nu, dar il putem compara cu aceasta. In speta, idealistul visator are puterea de a-si seta idealuri non-absolute – care nu necesita perfectiune(paradoxal, avand in vedere definitia termenului "ideal"), sau cel putin, perfectiunea se dovedeste a fi atat de relativa pentru ei, incat pot fi fericiti cu usurinta, idealurile lor nu sunt intangibile, inefabile.
Ah, dar pesemne ca am uitat sa definesc termenul, ei bine, sensurile oscileaza intre ceva ce atinge perfectiunea si statutul de concept imaterial, propriu doar lumii ideilor – asadar prin definitie idealul nu poate fiinta in lumea materiala si nu poate implini niste asteptari decat in abstract. Idealistul convins – este cel nefericit, crede in idealuri care ii sunt terfelite zi de zi, trece ca un vis frumos prin lumea asta hidoasa, sufera de fiecare data cand este insfacat de viata si mestecat intre falci, dar pentru el idealismul nu este un crez adoptat ad interim, ci constituie ceva la care se intoarce de fiecare data(mai puternic), desi plin de saliva scabroasa a vietii care l-a mai crantanit nitel. Este un martir, si printre toate neajunsurile, dincolo de amaraciune, vede in zare iluzia dupa care alearga, fapt care-l face un rebel fara cauza. Din exterior poate parea trist, pentru ca acestia sunt oameni care sufera, si de multe ori nu stiu nici ei ce ii nelinisteste si ce le strepezeste mintea, insa faptul ca, in ciuda rateurilor, nu renunta prea usor la idealurile lor cu pretul suferintei reprezinta tocmai trasatura pentru care merita admiratia.
Tenacitatea disperarii mi se pare de-a dreptul poetica, sunt oameni pe care iti vine sa ii strangi in brate pana ii omori. Idealistul interimar – e perfectionistul care si-a luat destule suturi in freza pentru a deveni cinicul perfect. A fost el ce-a fost idealist, dar dupa un mare soc, in loc sa imbrace uniforma militara sau haina de preot(subtil, nop?), priveste viata cu ciuda, pentru ca i-a demonstrat ca idealurile absolute sunt iluzii si l-a scarbit in asemenea hal incat nu suporta sa vada alti idealisti, de aceea incearca deliberat si sistematic sa le strice cheful si sa-i ameteasca prin deturnari de sens, caci se simte atacat cand observa ca mai sunt destui ce n-au renuntat inca. Este un suflet schilod, care sufera la randu-i la fel de mult ca idealistul convins. Cam asa vad lucrurile, totusi acest gen de discurs mi se pare lacunar si imprecis, s-ar putea sa revin cu unele completari. Considerati ca persoanele idealiste sunt nefericite? Se spune ca acestea traiesc intr-o lume perfecta, a lor, diferita de realitate. Dupa ce iau contact cu realitatea, visul se spulbera intr-o secunda, lasandu-i fara nici un punct de sprijin. La "Song of the day" am pus si o melodie reprezentativa, zic eu. ^_^
Posted in 
Tags: 
Se salveaza...
Idealistii pot fi fericiti in lumea lor sau nefericiti cand se trezesc la realitate.
O persoana foarte apropiata mie este o idealista convinsa, se potriveste manusa descrierii. Insista sa creada in niste idei si in niste oameni, refuzand sa vada faptul ca au dezamagit-o demult. Se loveste mereu de acelasi zid … nu cred ca cineva poate fi fericit in cazul asta.
Eu cred k fiecare e nefericit in felul sau….Cand vine vorba de propria persoana toti devenim idealisti pt ca toti vrem tot ceea ce e mai bun pt noi insine..de altfel cred eu k nu ne-am sinchisi de propria nefericire dak nu am vedea zilnic fericirea altora….
Eu sunt o idealista si cum spuneai tu deseori sunt trista , niciodata multumita de ce sta in jurul meu … Problema cea mai mare a idealistilor cred ca este imèosibilitatea de a se face intelesi , incompatibilitatea cu persoana care nu fac parte din aceeasi categorie de idealism … ar fi mult de dezbatut pe tema asta ! Interesanta .
Uau, buna dimineata in primul rand, in al doilea rand, chiar ca filozofezi. In al treilea rand, melodia mi se potriveste mieeee de nu ai idee.
Salutari!
Si sa incep cu comentariul propriu zis. In principiu, idealismul, este cel care ne motiveaza sa atingem ( macar o data in viata nostra ), anumite puncte sau scopuri pe care ni le dorim enorm de mult. M-as intreba eu insumi, si mi-ar fi frica ca nu stiu ce sa raspund. Sunt eu idealist? Pot sa zic ca sunt si visator, visez la o lume utopica, dar sunt si realist, sunt cu picioarele pe pamant, ca sa observ mizeria care e in jurul meu. Convins, hmm poate si asta, sunt convins ca mi pot atinge visurile mele, pot deveni realitate, dar asta nu inseamna ca sunt nefericit, din contra, prin faptul ca am vise, ca am idealuri, ma face sa fiu fericit. E o chestie, sufleteasca, ma bucur si ma multumeste faptul ca am idealuri, am vise, am scop. Interimar, mi-am luat-o si eu de la viata, in barba, si suturi naprasnice, dar, am stiut ca orice sut in fund, inseamna un pas inainte. Deci ce as putea sa comentez? Exista exceptii, probabil care sunt idealisti, si fericiti ( eu unul, sunt … mai multe lucruri si cu toate astea sunt fericit ). Ce anume imi determina fericirea, sa stiu ca in fiecare zi care vine, am ocazia sa mi ajut un prieten, sau ce e si mai happy, pot sa ajut o persoana care nu o cunosc. Cred intr-o lume ideala, unde egoismul nu exista, iar toata lumea se ajuta uni pe altii, iar ce domina, in aceasta lume pe care eu o visez, intelegerea reciproca.
Cateva lucruri, le aplic si in lumea reala, si incerc, prin actiunile mele, sa renunt la egoism, si sa incerc sa i inteleg pe cei din jurul meu. Ce ne-am face fara intelegerea reciproca? Sa intelegem, durerile care le au cei din jurul nostru, pentru ca in acest fel, ii putem ajuta, ii putem aborda, aratand ca stim intr-adevar prin ce trec.
Oricum doar ce m-am trezit, scuze pentru commentul lung, inca nu mi-am facut cana de lapte cu cacao
cred ca au si ei lumea lor care e putin diferita de a noastra
Bravo, strumfita mea, fain post…
Iar parerea mea este ca in orice lucru trebuie sa fii echilibrat…asa ca e bine sa fii idealist (asta nu inseamna ca esti nefericit) dar cu masura…Acestea fiind spuse, ne vedem la noapte ^_^ 
Speranta moare ultima… ce p%$ mea! Normal ca esti trist atunci cand esti idealist. Dar eu macar am un motiv sa beau, sa fumez() si sa fiu nebun cu acte in regula.
Foarte frumos scris si adevarat.bravo!
Ai uitat de idealistul-realist: isi stabileste un ideal, vede cat de mult poate transforma in realitate si se apuca de treaba.
Nu cred ca idealistii sunt nefericiti. Isi construiesc lumea lor iar cand dau piept cu realitatea probabil lupta pentru a-si atinge scopul. Iar daca nu reusesc se retrag in lumea lor si gata. Mereu au un loc de refugiu si nu in ultimul rand chiar au pentru ce lupta. Parerea mea.
De ce nu m-ai intrebat pe mine ?
Sunt o idealista de cand ma stiu..sunt visatoare de cand ma stiu…cred ca tot ceea ce e rau poate deveni bun..insa cand ma trezesc la realitate am un degust incredibil fata de umanitate..dar tot sunt fericita
kisses
Zilele trecute vb cu o colega de facultate despre tema propusa de tine aici. Toate aceste discutii despre sensul vietii, valori, idealuri sunt asa de subiective…revin la vorba mea : “omul este victima propriilor sale ganduri”…
Personal,’cause I’ve been there, idealistul traieste mai mult, nu tot timpul in capul lui. Poate ca ideile sunt frumoase, asa in abstractul lor, dar mai devreme sau mai tarziu vrei sa le vezi forma concreta…well, cam aici intervine nefericirea…poate ca idealistul ar fi fericit daca ar trai intr-o lume ideala, dar nu e cazul…
Eu inteleg fericirea/nefericirea, chiar si idealul in termen de probabilitati…daca idealul este o constructie personala, un fel de vector virtual, fericirea nu depinde in totalitate de tine…asa ca…poate ca ar trebui sa ne concentram mai mult pe actiune, nu pe rezultat…
Omul fericit(in limitele posibile) este cel care reuseste sa refaca puntea aceea invizibila intre el si lume. I’m still building my bridge! (ar fi interesant sa scrii un articol pe tema asta, ce zici :angel: ?)