Nu stiu voi cum sunteti, dar eu cand am timp liber imi place sa stau undeva la umbra, cu un pahar de suc rece cu gheata si o tigara si sa ma gandesc asa la diferite lucruri, situatii…questii care ma preocupa in momentul respectiv.
Ei bine se pare ca vocea gandurilor mele e deosebit de haotica (si mai mult decat atat, spre deosebire de vocea mea reala, e mereu grava si deloc prietenoasa, ca a unui profesor care desi stie ca ai inteles explicatia lui, iti vorbeste in continuare pe un ton grav, serios.)
De cand am ajuns aici, neavand net, am apucat sa citesc o gramada de carti (am sa va povestesc despre ele cand o sa ajung acasa si o sa am net la discretie) si sa ma gandesc, atat cat am putut, la o multime de questiuni. Ei bine, cum va spuneam. strumfita din ganduri e la fel de dezorganizata ca si mine. Nu stiu cum reusesc dar cel mai bine imi selectez gandurile cand sunt stresata si presata de timp. Daca sunt linistita, am o gramada de vreme si nu am cu ce o umple, si chiar imi propun sa imi alerg gandurile hai-hui, dupa bunul me plac, fix atunci ele zboara pe meleaguri nebanuite si nedorite.
Ma trezesc cu gandurile imprastiate in nspe mii de directii si imaginatia, pare a fi si ea mana in mana cu ele. Azi de exemplu m-am trezit vizualizand o pasune albastra cu multe vacute roz. Okk…. “De ce ma gandesc eu la asta acum?” strumfita din ganduri nimic, nu vrea sau e prea absobita de peisa ca sa dea atentie starii mele de profunda mirare. Nu comunica decat atunci cand vrea ea, si chiar si atunci doar pe acelasi ton grav si posomorat. Si cand se amuza pare ca o face pe acelasi ton sarcastic.. "ha ha?" Cum sa o educ sa fie si ea mai dezmortita si sa coopereze cu mine cand vreau eu? Iata o questiune pe care sa o gandesc pe`ndelete.
E frustrant ca atunci cand ai o gramada de lucruri la care sa te gandesti si la care sa reflectezi indeaproape, strumfita din ganduri vede vacute roz si nu vrea sa coopereze sub niciun chip. Uneori am impresia ca imi spune in felul ei amuzant dar pe acelasi ton apasat “Ei, nu ma zoresti tu pe mine, ai o gramada de timp la dispozitie, asa ca…de ce sa te grabesti?”
Ia spuneti-mi voi, sunt singura fiinta ciudata, sau si voi ati avut/aveti momente cand va e greu sa va organizati gandurile?
Eu am ajuns la concluzia ca nu imi pot organiza gandurile. Nu-s eu sefu acolo
Ei? Nu ești singura!
Cand sunt stresata..de exemplu in timpul examenelor eu nu-mi pot ordona gandurile..nici nu pot scrie un articol bun..nu pot face nimic..
Eh…si la mn e la fel..si nu doar cateodata..mereu:))
pai e normal asa, gandurile o iau razna, si oricat ai vrea sa te concentrezi la ceva serios sau important, o sa vezi vacute roz sau alte chestii de genu.
cam asta e ideea acolo, pornesti prin a focaliza in minte o imagine anume, si incerci sa te gandesti doar la acea imagine… bineinteles ca la inceput va mai aparea cate o vacuta roz, dar mnah, cu multa practica vei reusi dupa care, daca o sa reusesti sa focalizezi doar imaginea aia si sa te gandesti doar la ea, va trebui sa o elimini din minte. astfel incat sa ramana un mare gol, ca si cum ai fi o piatra sau un trup neisufletit. dupa asta nu stiu ce mai urmeaza ca eun-am trecut nici de pasul cu vaca roz 
)
da am o veste buna! poti sa-ti dresezi gandurile. daca chiar vrei sa faci asta, exista oameni care practica aceasta tehnica de mii de ani cu foarte mare succes. nah, cred ca te-ai prins ca e vorba de meditatie
eu am impresia ca gandurile nu au loc in cap. ca daca le-as da frau liber ar umple tot universul.
Aceeasi problema o am si eu in cea mai mare parte a timpului. Sute de ganduri imi umbla hai-hui prin minte si oricat as incerca, nu reusesc sa pun ordine in ele. Asta duce inerent la o oboseala mentala greu de suportat. Dar, exista si o solutie pentru a tempera invalmasala de ganduri: o zi la plaja, pe un sezlong, in compania soarelui si a marii.
Pai esti perfect normala. Perfect.
Si de ce n-ai fi asa? Pentru ca mintea ta lucreaza frenetic, ca nu are momente de odihna? Ei na, e ceva super natural. Desi am intalnit oameni care, la intrebarea " la ce te gandesti? " mi-au raspuns simplu, sec " la nimic "… tind sa cred ca e, totusi, imposibil, sa nu te gandesti la nimic. Mai degraba mi se pare un raspuns echitabil sa spui " ma gandesc la atat de multe deodata ca nu pot numi un singur lucru "… mie asa mi se intampla.
Imi place mult cum scrii, si-ti doresc sa-ti fie bine. Bine de tot.
<span style="font-family: times new roman, times, serif">Da, gandurile astea o iau razna exact cand ai cel mai putin chef de asa ceva.</span>