Epicur a incercat sa ne alunge frica de moarte cu un faimos argument conform caruia nu exista motive sa ne temem de moarte, deoarece nu ne poate facerau atat timp cat noi suntem, ea nu este, iar cand ea este, noi nu mai suntem. Asadar, de ce sa ne framantam atunci din cauza ideii mortii, daca ea insasi (nu ideea ei!) este ceva cu care nu ne intalnim niciodata?
In ciuda coerentei sale, argumentul nu convinge pe toata lumea, mai mult, aproape ca nu reuseste sa convinga pe nimeni, pentru ca este greu sa alungi cu rationamente teama de moarte, de viitoarea noastra disparitie, de consumarea totala a eului, a constiintei, a intregului univers personal. Adevarul este ca, asa cum bine puncta Juan de Mairena: "A fi nepasator in fata mortii precum un toreador nu e un lucru atat de usor precum pare, nici macar cu ajutorul lui Epicur, pentru ca in orice salt propriu-zis, moarta sare impreuna cu noi. Iar asta o stiu toreadorii mai bine decat oricine.
O alta problema cu care umanitatea se confrunta de mii de ani, si inca nu i-a gasit un raspuns multumitor, este ceea ce se alfa dincolo de moarte.
Cum putem afla ce anume ne asteapta de dupa moarte? Poate disolutia absoluta a fiintei noastre, neantul, sau poate supravietuirea sufletului, cum vor sa ne faca sa credem aproape toate religiile. Ori, poate, un lucru pe care nici macar nu reusim sa ni-l imaginam, fiindca pentru a sti, ar trebui sa murim si sa nu murim totodata. Era o gluma pe seama unui maestru budist si al discipolului sau. Acesta din urma il intreaba:
-Ce il asteapta pe omul intelept dupa ce acesta moare?
-Nu stiu, a raspuns maestrul.
-Cum este posibil sa nu stii? Nu esti tu oare unul dintre cei mai renumit intelept al vremii?
-Sunt intr-adevar, dar nu am murit inca niciodata, a replicat maestrul.
Amuzanta sau nu, temerea de moarte continua sa macine omul modern in aceeasi masura in care a facut-o cu milenii in urma. Cum spunea un bun prieten, cu o moarte toti suntem datori, asa ca, cumva fiecare trebuie sa gasim o modalitate de a depasi frica de inevitabilul moment. Ca o regasim in explicatiile religioase sau in cele stiintifice e mai putin relevant atat timp cat raspunsul ne multumeste si ne scuteste existenta de framantari care nu vor genera niciodata un raspuns cert.
Cu multi ani in urma ideea mortii imi rapea somnul, linistea si ajunsesem sa sufar frecvent de atacuri de panica din pricina ei. Gandul ca suntem cu totii in univers mici particule fara semnificatie si lipsiti de unicitate, imi macina zilnic gandurile, secandu-ma de orice concentrare asupra lucrurilor care necesitau atentie si rezolvare.
Acum am reusit sa imi inving teama, fiind una irationala a fost mai greu de combatut, insa dupa mai multe discutii cu o prietena, am gasit acea modalitate de a imbratisa si de a depasi frica.
Sunt convinsa ca fiecare dintre voi s-a confruntat cel putin o data in viata cu nelinistile provocate de frica de moarte si de gandul obscur de "mai e ceva dupa?", asa ca m-as bucura sa impartasiti modalitatea prin care ati ajuns sa priviti moartea ca un fenomen inevitabil si firesc. Iar cei care nu au facut-o inca pot lua aminte.
In memoriam:
[...] This post was mentioned on Twitter by strumfita cu esarfa and Alex Gheorghiţan, strumfita cu esarfa. strumfita cu esarfa said: Frica de moarte. What else is there? http://goo.gl/fb/cGfHU [...]
"Cu multi ani in urma ideea mortii imi rapea somnul, linistea si ajunsesem sa sufar frecvent de atacuri de panica din pricina ei"
Asta pana sa-l gasesti pe Luci
Mie nu mi-e frica de moarte. De ce ti-ar fi frica de ceva care nu seamana cu nimic alceva decat cu un dus cu apa rece.
Sincer, corpul uman are o solutie chimica la momentul morti. Se numeste DMT. Se gaseste in corpul uman ( ceva similar cu serotonina) care se elibereaza creeand halucinatii puternice. De aici si faza cu "iti vezi viata trecand prin fata ochilor intro secunda".
Teoretic sunt toate motivele sa iti fie frica de moarte. Real, frica de moarte reprezinta o reflexie a dorintei conservarii imaginii de sine. Cum spunea si Castaneda, spargerea imaginii de sine este primul pas catre eliberare de tonal."Imi este frica sa ma pierd, sunt prea important". Just let go. Sunt sigur ca vei gasi destule motive pentru care sa te ingrijorezi de altele…
Si daca luam conceptul SW : " Death is a natural part of life. Rejoice for those who transform into the Force. Mourn them do not. Miss them do not. Attachment leads to jealousy. The shadow of greed, that is."
O zi placuta,
Eu vad simplu lucrurile … nu mi-e frica de moarte … mi frica de dureri sau alte "chestii" care o preced … daca mor in somn sau instant fara "avertismente" e ok .. altfel … damit i hate that future…
P.s. … nici nu mi-ar place sa stiu cind mor
let-it be a surprise 
that's true..Mie nu-mi e frica de moartea..dar mi-e frica sa apelez la o moarte fortata si anume sinucidere…
Eu mi-am pierdut odata constienta, am avut o sinapsa, dupa cate am descoperit ulterior, adica mi-a ramas creierul fara oxigen cateva secunde, sub 1 minut… si am avut o experienta destul de ciudata, dar deloc neplacuta si cam de atunci mi s-a diminuat frica de moarte, cel putin partea care presupunea frica de durerea pe care credeam eu ca o implica moartea. Poate ca sa mori chiar implica dureri groaznice, acum depinde si in ce fel, dar de cand cu experienta aia, tind sa cred ca atunci cand treci dincolo, ti se face "calatoria" mai placuta, dat fiind faptul ca se pierd legaturile alea care te fac pe tine sa simti durere.
Dar pot sa zic ca mi-e frica de moarte ca si concept, care se intampla accidental, caci, ca orice om, am si eu nioste idealuri de atins, care acum sunt poate mai multe decat niciodata si numai ideea ca e ceva care ar putea surveni brusc sa-mi curme viata, lasandu-ma sa mor doar semi-realizata, ma sperie.
Si daca mai e un lucru care ma sperie, e batranetea, perioada aia cand parca esti mereu in asteptarea mortii si ori esti posac mai tot timpul pe interior gandindu-te la viitor ca la ceva ce poate n-ai sa mai apuci, ori esti un batran care pare nebun, pentru ca face atatea lucruri ca sa se mentina tanar si spera sa invinga moartea, sa o amane… Tot din aceeasi categorie a constientizarii mortii, mai imi e frica de bolile incurabile si fatale, caci si ele te fac sa traiesti cu moartea in tine, ca si cand ai avea o clepsidra in loc de inima…
Ca un fel de concluzie, luand in considerare frica de moartea accidentala si de moartea omniprezenta in om prin lentoarea cu care patrunde in viata omului pana cand o curma, tind sa imi traiesc viata incat sa pot spune in fiecare zi sau, daca uit, la sfarsitul fiecarei perioade din viata mea ca, in raport cu viata mea, ma simt implinita incat moartea accidentala nu m-ar face apoi sa fiu un "suflet ratacit", cu dorinta si forta de a trai incat sa nu ii las timp sa imi intre in suflet.
[Ziua mea e pe 19, esti totusi prima persoana care mi-a urat la multi ani, nu-i nimic si mersi muuuuuult)
hmmmm!unde am citi ceva de genu?! la Eliade? frica de moarte pe acre o poarta cu el omul toata viata dap! interesant.
Daca este ceva dupa moarte (sau nu) vom vedea (sau nu) atunci cand ne voi "intalni" cu ea; pana atunci insa cred ca ar trebui sa pierdem mai putin timp gandindu-ne la asta si sa ne bucuram mai mult de viata.
Eu nu cred in viata de dupa moarte si nici in Dumnezeu.
Mie nu imi e frica de moarte atat timp cat nu vine cand eu inca sunt in puterea tineretii, cand sunt pe cale sa-mi implinesc visele. Si nici frica nu va fi, atunci, ci va fi ciuda ca a venit prea repede. In rest … sunt sigura ca exista ceva dupa moarte, altfel n-ar veni dupa noi.
Cu cat te gandesti mai mult la ea, cu atat teama se accentueaza. Mai ales daca esti genul care vrea sa traiasca vesnic.
)
http://omulbun.blogspot.com/2010/07/moartea-de-care-ne-ferim-sau-nu_24.html
părerea mea:)
cât despre frică, părerile sunt împărțite(pe gânduri, zile și alte categorii).
[...] batranete, de faptul ca timpul trece mai repede ca atunci cand eram copii, iar cea de-a doua este moartea. Dar nu moartea cauzata de imbatranire ci de una subita. Stiu ca niciodata nu suntem pregatiti sa [...]
[...] timp mai are… oricât de puțin/mult ar fi el pentru că, recunoaștem sau nu tuturor ne e teamă de moarte si toti ne dorim sa imbatranim frumos alaturi de cei dragi noua pentru că să-i spui ar fi o [...]