Nu stiu cum sa incep dar simt nevoia sa ma eliberez cumva. Am ajuns in acel punct in care decizia a fost deja luata.
Pe Diana nu o stiu demult dar cu siguranta sufletul meu o cunoaste dintotdeauna. Si cu toate astea maine ii voi spune adio…pentru totdeauna.
In defintiv dreptul la viata e o problema etica controversata iar eu sunt hotarata sa imi asum responsabilitatea morala. E trecut de miezul noptii si inca simt efectul celor cateva pahare de vin rosu pe care le-am baut pe nerasuflate cu cateva ore in urma. Ma incearca o durere de cap dar nu vreau sa dorm. In 5 ore oricum va trebui sa ma trezesc si sa fiu fresh ca sa putem pleca oriunde. Amandoi.
Sa revin la Diana. Era o dimineata racoroasa de vara. Ma intorceam pe aceeasi strada batatorita de vreme si de pasii atator fiinte lipsite de importanta, ca si mine de altfel, diferenta e ca eu stiam asta, ei nu.
Diana vorbea la telefon. Parea ca se cearta cu cineva dupa tonalitatea grava, sacadata pe care o avea. Plansese. Incerca sa isi acopere fata si se plimba agitata. M-am oprit in loc prefacandu-ma ca imi scotocesc in ghiozdan. S-a apropiat de mine si m-a intrebat daca am un foc. Desigur ca aveam. Cele 20 de tigari fumate zilnic stau marturie. I-am intins o bricheta. Ii tremura mana si abia a reusit sa isi aprinda tigara.Avea maini albe si fine, unghii rotunde, frumos ingrijite. Mi-a multumit facand un semn din cap. In continuare vorbea la telefon. Am mai ramas putin sa vad ce urmeaza sa faca. Se departa scurtand drumul pe o alee ingusta. Am urmarit-o. Purta o pereche de pantaloni 3 sferturi mulati negri si un tricou verde decoltat. Parul de lungime medie, saten. Nu am putut sa nu-i observ inca de la inceput ochii patrunzatori si acea privire glaciala. M-a fascinat inca din primul moment. As fi vrut sa stiu cu cine se cearta, de ce sufera si mai ales pentru cine. Urmarind-o am aflat unde sta. La cateva strazi de mine, la etajul 2.
Nu stiu de ce vreau sa fac asta si nu stiu de unde voi aduna resursele necesare pentru a-mi duce planul la bun sfarsit, acum dupa cate s-au intamplat intre noi. Dupa toate acele momente. Dar nu mai e cale de intoarcere… si in plus inima mea a ales deja.
Iarta-ma, te rog!
Nu am apucat sa iti citesc tot blogul dar nu inteleg cine e diana.
are you in love my dear.
o sa vedeti cine e diana….
dar de ce te-ai hotarat s-o omori? o sa mai scrii despre asta? deja mi-ai captat atentia….
tu esti intreaga la dovleac?
nu iti e frica pentru ca te poate prinde politia? daca te denunta careva?
@dana: nu.@lexi: rabdarea e o virtute ce trebe exersata.asa se zice.
destul de ciudat articolul asta .. nu stiu cine e Diana dar daca spui ca o sa ne dezvalui astept cu nerabdare si asa ca daca vrei putem face un link exchange trecema ca Pau's Blog. bunn, cineva mai sus vadca te'a luat prea in serios .. cu sigurantza omoratu` asta e in sens figurat
astept reply pe email sau coment pt link exchange
@paula. e la modul cel mai serios. si nu, nu glumesc.
am incercat sa dau de blogul tau, dar imi apare link indisponibil, sau ceva de genu`.
daca mai treci pe aici lasa-ti adresa blogului intr-un comment.
doamne colega ce te-a apucat sa povestesti asa cv pe blogg….esti sigura de ceea ce faci?
mai trec, mai trec ca mi-ai captat atentia..Pau's Blog – http://blablalife.altervista.org/
Eu cred sincer că e o poveste. Adică mnah, Ana s-a apucat să scrie ficţiune pee blog. Oricum, scrii fain, ca idee.
Laura. Nu, nu e fictiune. Diana exista. E mai reala ca niciodata. Cel putin pentru mine.
deci sa inteleg ca esti o criminala?:)) sau ai avut vreo lesbian experience?:) si acum vrei s-o "omori"?
asteptam sa vedem cine e diana..:)
mai scrie!!
cand ne mai spui ce s-a mai intamplat??
Dupa ce am citit partea a doua , am aparut imediat si aici la partea intai si inca nu stiu ce sa cred , e o poveste imaginara sau e ceva real , si daca e real pana la urma de ce sa fi atat de neliistita ce poti sa vrei de la aceasta persona ? …
eu cred ca e destul de evident ce vreau. o sa incerc sa va povestesc mai multe pe parcurs
Strumphule, jana se transforma? Cat despre diana iart-o, sau distruge-o aruncand-o in ghearele alteritatii. Ar fi atatia dispusi sa ti-o ia. Nu ne mai spune de ea… o strici.
buna !
Nu stiu ce sa cred..sau ce ar trebui sa cred.Misterios.Daca vrei sa impartasim..add me ai nick
Oau .. ai exact stilul lui drumes ce a scrie, e foarte tare !
Lucrez si eu la asa ceva, insa nu public pe blog
in orice caz, mult succes !
ps : chiar daca comentez aici, nu e spam sau altceva, chiar ai mare talent !
Diana, frumos nume ai ales.
buna…deci prima parte e super….si eu scriu povesti..
partea tare este k atunci knd am citit:„Cum am omorat-o pe Diana”m-a luat un fior-ca si cum era vorba despre mine=))oricumesty tare…continua sa scrii
mai scrie….mie una chiar imi place ce citesc….you're genious
M-ai lăsat cu gura căscată. Tu chiar vorbeşti serios?
Imi place…azi ti-am descoperit blog-ul si am inceput sa il rasfoiesc. Mi-ai animat dorinta de a scrie din nou…sper numai sa fie de durata acest elan pentru ca l-am mai avut si l-am mai pierdut. Ca sa fiu sigura ca o sa continui o perioada de acum incolo cu scrisul mi-am deschis si blog-ul: http://bittermili.wordpress.com/
Merci inca o data! te pup