Mă numesc Ana şi sunt din Ploieşti.

Despre mine nu mi-a plăcut niciodată să vorbesc. Poate pentru că întotdeauna am fost fascinată de alţii, de poveştile altora şi ca o mică egoistă ce sunt, mi-a plăcut să învăţ din ale lor fără să le împărtăşesc pe ale mele. Blogul m-a învăţat însă contrariul. Că e atât de frumos să poţi povesti, să poţi împărtăşi o părticică din viaţa şi sufletul tău cu ceilalţi. M-a învăţat că vor fi mereu oameni care te vor înţelege şi alţii care te vor blama. Şi tot aici am învăţat să accept părerile tuturor şi că, realitatea şi adevărul meu, oricât de veridice şi de absolute mi-ar părea, s-ar putea să nu reprezinte singura cale.
Erau vremuri când mă căutăm printre nume, pseudonime şi amintiri. Încercam să mă redefinesc de fiecare dată împrumutând valori şi principii care de cele mai multe ori nu-mi aparţineau. Am căutat atât de mult până când m-am pierdut ca să mă regăsesc din nou în ceea ce sunt acum: un om printre oameni. Mi-ar plăcea să vă spun cât de mult cred în unicitatea individului, însă Chuck Palahniuk a zis-o atât de bine încât nu pot decât să mă înclin şi să-i dau dreptate:

"You are not a beautiful and unique snowflake.  You are the same decaying organic matter as everyone else, and we are all part of the same compost pile".

Sunt melancolică iar anotimpul meu preferat e toamna. Dacă ar fi să trăiesc o viaţă doar într-un anotimp, aş alege negreşit toamna. Iubesc acest anotimp pentru aroma amintirilor din trecut, pentru dulce amăruia melancolie care îmi invadează sufletul. Pentru că fiecare frunză căzută îmi aminteşte de cât de efemeri suntem şi cât de trecătoare sunt lucrurile. Pentru că toamna aduce cu sine vremea de altădată când toate grijile şi frământările erau mici şi  totusi pentru mine la acea vreme atat de importante. Pentru că vântul rece miroase a plăcintă cu dovleac şi a gutui încălzite pe sobă…

Pentru că ploaia rece mă trimite în culcuş, sub păturică, de unde scot doar mâinile pentru a citi o carte, a bea un ceai fierbinte sau pentru a tastă la laptop. Pentru că străzile vesele şi vii sunt acum calme şi neprimitoare, solitare şi nesfârşite, iar zgomotele zilelor de vară se pierd în eter şi nu se mai aud decât picăturile ploii şi sunetul lin al vântului. V-aţi gândit de cât de puţine anotimpuri tomnatice ne bucurăm? de foarte puţine. Şi atât de repede vin şi trec şi lasă în urma lor dulcea amăgire a tinereţii. Aş vrea să fie un an doar toamnă. Sau poate doi, sau poate pentru totdeauna. Aşa poate nu aş mai rătăci printre himere şi aş fi mereu conştientă de ceea ce suntem şi de ceea ce nu vom ajunge niciodată să fim.

"A wind has blown the rain away and blown the sky away and all the leaves away, and the trees stand. I think, I too, have known autumn too long." (E. E. Cumming)

PS: alaturi de mine, din cand in cand, pentru  Que stii oare mai scrie  si Filozoful si pentru asta ii multumesc.

Ma destind ascultand muzica:

• Pink Floyd
• [old] Nightwish
• Within Temptation
• Gotthard
• Ska-P
• Metallica
• Tiarra
• Luna Amara
• Dream Theater
• Therion
• The Sins of Thy Beloved
• Lake of Tears
• The Birthday Massacre
• Queen 

vizionand filme

• La Mala Educacion
• Kill Bill (vol.I si II)
• Hable con Ella
• Fight Club
• Run Lola, run
• Adaptation
• The Green Mile
• V for Vendetta
• Inception
• Shutter Island
• The bucket list
• La Vita e Bella
• A beautiful mind
• Donnie Darko
• Memento
• Bed on board
• Partir
• Speak
• The Orphan

si seriale:

• LOST
• Prison Break
• Gossip Girl
• The Vampire Diaries
• Friends
• Family Guy
• How I met your mother
• Weeds
• Worst Week
• Kyle XY
• The 4400
• Being Human
• Desperate Housewives
• True Blood
• Drop Dead Diva
• Being Erica
• Twin Peaks

si uneori si anime-uri(desi in ultimul timp nu am mai avut timp si de ele.)

• Rurouni Kenshin
• Honey & Clover
• Paradise Kiss
• Deathnote
• Air
• Welcome to N.H.K.

PS: Pentru alte intrebari, nelamuriri, insulte sau laude, click-uiti butonul de Contact.